1,813 matches
-
pansat rana la infirmeria poliției, unde se află și acum. Străinul acesta este nemaipomenit. Parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și dormea dus. Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Întrebat eu, fără a-mi putea ascunde nota de ușurare și de Încîntare din voce. — Absolut, confirmă el și zîmbi larg. De fapt, mama a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper, un bărbat din ăia care ies numai cu fete care Îi displac mamei și care se plictisește de cele pe care ea le place? Dan Începu să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mea. — Știu, Îmi răspunde ea zîmbind, dar ești logodită și am tot vrut să ți-i dau, dar... ah, o să-ți spun după ce deschizi cutia. Deschide-o acum și apoi mergem s-o luăm pe Emma. Desfac cutia și găsesc cuibărită În interiorul ei o splendidă pereche de cercei cu diamant În formă de floare, cei mai frumoși și mai delicați cercei pe care și i-ar putea imagina cineva. Încep de Îndată să tremur. — Vai, Doamne, repet eu Întruna. Linda, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu Trish și Lisa, pentru ca micuții să se joace Împreună. Dacă nu toarnă cu găleata, după-masa mergem de regulă pe terenul de joacă. Iubesc fiecare secundă, fiecare minut al fiecărei zile, chicotelile noastre cînd Îi fac baie sau cînd Îl cuibăresc la mine În brațe, În timp ce se zvîrcolește, ca să-i citesc o poveste, iar apoi să-l duc la culcare. Ziua mea Începe să se strice numai În clipa În care ușa se deschide și Dan intră În casă, aducînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am ieșit învingători. Vom învinge și în acest asediu al cetății numite Gaila. III Cât mai rămăsese din iarnă, dar și primăvara și vara am lăsat deoparte planurile de război și am avut grijă să recuperăm orașe și castele unde cuibăreau vrăjmași și să potolim fervoarea celor din Padova, Monselice și din insula Comancina; am avut ciocniri până și cu bavarezii din ducatul Trento, care căutau să pună stăpânire pe pământuri și pe vii, și i-am pus pe fugă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi, dar atât de Îndepărtați acum, Încât păreau intangibili și ireali, ca un vis. O, Emma, Emma, de ce? Cum ai putut să mă lași? Dragostea mea, dragostea mea afonă, nepieptănată, obosită, dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
insulei și se opri privind apa care se zbătea sub arcadele de la Ponte Rotto. Câinele Încă fără nume, căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a fi Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele din spatele patului. Între afișul expoziției lui Vermeer all’Aja din ’96 și copia discobolului lui Mapplethorpe, era Înrămată o fotografie făcută de el În golful Marettimo. Sasha și iubitul, bronzați, cuibăriți la prova unei iole, Îmbătați de soare și de sare. Surâzători. Nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine. Nici o Galerie de artă modernă. Nici un elev. Să și-i ducă părinții, să-și mai asume și ei responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu-ți bate capul, puișor. N-o să se Întâmple niciodată. Eu voi fi bătrână ca vrăjitoarele, iar tu ai să mă duci În brațe, așa cum te car eu acum pe tine. Fără să se fi liniștit de tot, Kevin se cuibări În eșarfa ei pufoasă și Începu să deseneze cu degețelul pe geamul prăfuit, cu un zâmbet bucuros În colțul buzelor. Valentina Închise ochii, căci ceva din intimitatea blândă dintre mama și Kevin o rănea. Clătină din cap - surâse o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
termină de scris numele lui pe geam și se lăsă moale În brațele Emmei. O, minunate călătorii cu autobuzul și cu metroul, apoi cu un alt autobuz, nesfârșite schimbări, nesfârșită Roma, frumoasă și Îndepărtată, dincolo de ferestre sau deasupra capului lor - cuibărit Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să fii câinele ei - pentru a o urmări În fiecare zi și În fiecare oră, pentru a o vedea cum te ignoră, pentru a te cuibări În umbra ei. — Camilla are astăzi un prieten la prânz, iar eu am o schimbare În program, spuse Maja. Trebuie să contramandăm. — Să contramandăm? Întrebă ca un ecou Zero, dezamăgit. De câte zile nu o mai văzuse? Șapte? Nouă? Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteptare a unui răspuns. 2 minute. 15 apeluri În așteptare pentru cei 16 operatori din sală. — Alo, sunt Emma, anunță grăbită așa cum o Învățaseră la cursuri. Cu ce vă pot fi de ajutor? Ascultă problema apelantului. Încercă să dezlege misterul cuibărit Între numerele de pe ecran. Încercă să fie convingătoare. Apelantul Începu să țipe. Îi spuse că era inutil să se certe cu ea din cauza proastei funcționări a serviciilor, căci ea nu putea să facă nici o reclamație, nu dispunea de documentație, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina În cap, de parcă ar fi avut păduchi. Sora se Înfuriase, iar un soldat din Garda Elvețiană, Îmbrăcat ca de carnaval, Îl trăsese jos. Kevin se alesese și cu una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În clipa aceea Înțelese că lucrul cel mai dezgustător de pe foaia aceea albastră nu era semnătura titularului de cont, ci numele beneficiarului: Aris Fioravanti. Până astăzi și el fusese Aris Fioravanti. Nu reușise să se elibereze de această idee. Se cuibărise În el, iar celălalt Îi era dușman. Dar eu nu sunt celălalt. Eu sunt eu. Banii aceștia nu sunt ai mei. Nu au fost niciodată ai mei. Eu scuip pe banii voștri. În clipa aceea Îi fu teamă că Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu contează. Pentru felul cum merge, nervos, grăbit, ca și cum ar pierde trenul. Pentru atenția cu care atinge lucrurile, căci știe că se pot strica. Pentru că e prezentă chiar și atunci când te ignoră, pentru umbra aceea de șiretenie care i se cuibărește În pupila ochiului, pentru lipsa ei de entuziasm și pentru sobrietatea ei, pentru toate lucrurile pe care nu la cunosc despre ea. Pentru că am douăzeci și trei de ani și prefer s-o găsesc astăzi, În loc să devin bărbatul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Da, spuse Valentina. — Și mama? Întrebă Kevin, bănuitor. — Și mama, Îl asigură Antonio, Împingându-i apoi În salon, căci afară se lăsa răcoarea. Seara era Încă rece, era abia Început de primăvară. Kevin puse În aparat Regele Leu și se cuibări pe divan. Locul lui era În centru: divanul era În formă de bumerang, urmând conturul pereților salonului. Apăsă butonul telecomenzii și ecranul se lumină. Tati rămase În picioare lângă divan. Locul lui era cel din extremitatea dreaptă. Nu se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din senin o icoană făcătoare de minuni, care avea chipul lui Pampu. Dar nu apucase s-o vadă, căci arsese pe când el avea doar zece ani. Zogru a stat prin preajmă toată perioada cât s-a ridicat biserica. Ba se cuibărea într-un om care văzuse icoana de la Snagov, ba venea ca unul care auzise de minunea pe care o picta Ioniță, vrând să se încredințeze cu ochii lui. Și de fiecare dată dădea informații, îl îndemna pe Zugrav să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încredințeze că există o fantomă, cât din gelozie, după ce Giulia a hotărât să facă o excursie cu Andrei Ionescu, firește, pentru documentarea lui. Ea era convinsă că în casa părintească, în care nu mai locuia nimeni de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și susținută de teamă, ceva ca atunci când presimți că cineva vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe la un pictor care, de fiecare dată, îi schimba direcția de existență, căci era un om optimist și energic, apoi coborâse la Groapa de sub Muzeul Literaturii, să-l vadă pe Groșan, în sângele căruia se simțea cu adevărat liber. Era cuibărit într-o femeie tânără și cochetă, care făcea uneori popas pe-aici. Ce-i drept, de data aceasta o adusese el, pe sus, dar nu-și făcea procese de conștiință, căci avea de gând să-i dea drumul repede. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
visele la care lua parte ca un spectator, uneori implicându-se la maximum, chiar schimbând direcția câte unui actor ori amănunte minore, ceea ce îi dădea o satisfacție enormă. Dacă în timpul zilei era stăpân deplin peste gândurile omului în care se cuibărise, în timpul nopții devenea doar un ochi desfătat de incredibile întâmplări, ceea ce îl umplea de fericire și de forță. El însuși cădea de multe ori într-o stare visătoare și plăcută în care își închipuia tot felul de lucruri, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el și, cum tocmai venise tramvaiul, s-a și urcat, împingându-i într-o parte și în alta pe oamenii care se moșmoleau pe lângă scări. În vagonul în care urcase erau deja trei inși, toți trei neinteresanți, așa că s-a cuibărit în spate, ca să-și tragă sufletul. Călătorii îl priveau cu simpatie, fără să se întrebe ce căuta acolo. La Unirii a coborât și s-a uitat în jur. Erau multe posibilități, iar pe trotuar, chiar lângă el, Fulgerică și Greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi insistat, ar fi agasat-o. Îl privea din afară, de parcă ar fi fost însuși Orlando Bloom pe un ecran de cinema într-un film de categorie B. - Uite ce înțepături am aici pe gât, îi arătase Bobo, în timp ce se cuibărea în celălalt fotoliu. Ai mai văzut așa ceva? Pe Giulia o trecuse un fior iute, ca o pișcătură, pentru că își adusese aminte de gâtul lui Andrei, la fel, punctat de două bube mici, ca niște neghine. - Da. - Tu vorbești serios? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l ajute pe nepotul lui Achile, deși nu știa cum. - Mai întâi, am să-ți dau o dovadă că imobilul reprezintă o valoare națională. Pe urmă, am să mai văd. Completase un formular, îl semnase, ștampilase, apoi plecase de-acolo cuibărit în Josh, ca să afle toate amănuntele poveștii, uitând cu totul de CD-ul pentru care venise. 32. Andrei Ionescu s-a întors din Franța la începutul lunii mai, mulțumit de excursie. Expunerea lui și mai ales filmul Giuliei se bucuraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se simțise trădat. În seara aceea îl cam expediase pe Bobo: Îmi pare rău că te-am chemat, de fapt sunt obosită și nu am chef decât să dorm, hai să ne vedem mâine, te superi? Bine, pa. Apoi se cuibărise în pat, deschisese laptopul și începuse pe Google căutarea Florentinei Bârză. Zogru privea de peste umărul ei și-i părea rău s-o vadă cum își pierde timpul. Pe poezie.ro erau câteva fraze laudative și 5 texte. Unul începea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
orice. Ea este singura ființă care de foarte multe ori mi-a privit eșecurile ca reușite, iar eu când o simțeam alături de mine, mă și vedeam învingătoare în lupta cu necazurile. În cele mai grele momente ale vieții mele, mă cuibăresc la pieptul ei izvorâtor de tihnă, pace. Cu orice teamă, durere sau dezamăgire m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]