5,380 matches
-
cu sinceritate, pledând așadar, sinceritate, cu două ziceri ale unui personaj cu care pare-se, vă simțiți afin-electiv (nota bene): 1. „Nea Mitică Sinu recunoaște că a avut noroc cu carul, și-mi spune zâmbind: „Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!” 2. Erau toți străini, și eu eram străin pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odată”... Post coment: Text cheie pentru comentariul meu, din care reiese că „ Visul american” a devenit, prin forța lucrurilor, un transplant (sic
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_despre_conditia_stra_mutarilor_impresii_la_o_carte_a_dimensiunii_romanesti_a_exis.html [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
Arizona. Acesta din urmă poartă numele CORONADO, care citit arăbește, de la coadă la cap, nu înseamnă altceva decât O, DA, NOROC! Nea Mitică Sinu recunoaște că a avut noroc cu carul, și-mi spune zâmbind: „Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!” Mereu folosește butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet... Per conclude: Parabola berzei oarbe este teribilă! Barza e pasăre sfântă la români, ca și rândunica.... Sensul - cheie este al „emigrării” spre „țările calde”, după azimut
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_despre_conditia_stra_mutarilor_impresii_la_o_carte_a_dimensiunii_romanesti_a_exis.html [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
Ritmul - nefestiv. Dinamicii i se suprimă, adesea, energia, lăsându-i-se numai calitatea - adjective formate de la verbele mișcării („străbătător”, ... XIV. SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ȘI ALE BLÂNDEȚII, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011. Cuib de amintiri presărat cu stele, / dă-mi potecile să mă-ncing cu ele, / dă-mi biserica noastră din schit, / să fiu sigur că n-am murit. (Mircea Tudose) Un succes editorial din anul 2009 este volumul antologic Povara unei mari
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
căutate, dar alegerea - spontană sau deliberată - este documentul de personalitate al autorului (în alegerea pe care omul o face, nu intervine nici Dumnezeu). În subtext, se poate desluși peste tot o simbioză între finit și infinit. Tot ... Citește mai mult Cuib de amintiri presărat cu stele, / dă-mi potecile să mă-ncing cu ele, / dă-mi biserica noastră din schit, / să fiu sigur că n-am murit. (Mircea Tudose)Un succes editorial din anul 2009 este volumul antologic Povara unei mari
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
să-mi găsesc pașii - viscol si atât toamna prea rece - castanele încă verzi cu țepi zgribuliți un moș ș-o babă cu fețe dușmănoase - mână în mână lipită de geam - alte frunze libere zburdă cu vântul pomi fără frunze - în cuiburi părăsite fulgi și coji de ou nefiresc încă zborul omului spre cer - tremură macii în iarba crudă - umbra norilor moale - dorul de înalt camera de ceai - în fiecare ceașcă florile de prun strigăt de buhă de dincolo de stele - în rest
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU BELDIMAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autori_romani_de_haiku_corneliu_beldiman.html [Corola-blog/BlogPost/356509_a_357838]
-
nu prea aveam, Cu un dărăb de mămăligă, Sus în cireș, noi ne suiam!. Și dude - de la Ștefania, Și mere - de Sfântu-Ilii, Ne întregeau mult bucuria, Ne întreceam și în prostii, În jocuri și multe scornite, Uli și hulubi urmăriți, ,,Cuiburi”, pe băligi de vacă Și mulți copii păcăliți!. . . . . .Toate acestea gravează, Gândul și visele mele, Inima-mi cât mai pulsează, Pân-la plecarea spre stele!. . . . . .Pân-la plecarea spre stele, Izvor nesecat de iubire, Leagăn de dor și-amintire, CASA COPILĂRIEI MELE
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Casa_copilariei_mele_ionel_davidiuc_1339479789.html [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
alt sfârșit de iarnă. Baba Dochia-l privește Cu mult drag și se fălește Că e fiul ei și-i pare Că nu are-asemănare. Preaiubitul Dragobete, Cel mult așteptat de fete, Păsările-n plai aduce Și le-ndeamnă să se-apuce Cuiburile să-și repare Chiar de astăzi, fiecare: „Că, vedeți? În calendar E sfârșit de făurar! Priviți câmpul, dragii mei, Este plin de ghiocei! Ia priviți, dragele mele, Ce mulțimi de viorele! Să nu vă-ndoiți de mine, Primăvara vine, vine
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1486646746.html [Corola-blog/BlogPost/383124_a_384453]
-
Articolele Autorului Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești pasul ce veșnic mă duce pe creste și-mi pune în ochi străluciri de poveste, ești cuibul în care-mi găsesc alinarea când valul de umbre îmi sfâșie marea. Ești râsul năvalnic și sete crescândă, ești taina aceea de taină flămândă, ești trup de lumină sub pledul de stele, răspunsul la toate-ntrebările mele... Referință Bibliografică: Doar
DOAR TU de AURA POPA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1487947255.html [Corola-blog/BlogPost/380519_a_381848]
-
am împlântat stiletul gândului, remodelându-mi rostirea. pasăre a vibrațiilor albe, Poezia m-a învăluit și atunci, am lăsat fluidul formelor trăirilor mele să încropească altarul auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu al vieții căutate pe cărările aspre ale cuvintelor nerostite, ale necuvintelor fără sensuri colorate de litere, un alfabet al cerului interior, uneori imposibil de pictat sau cântat în șirurile muzicale ale Poeziei... dar... Poezia mi-e Casă. o Casă
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Patricia_lidia_in_dialog_cu_poeta_anne_anne_marie_bejliu_1327902482.html [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
II 12 Plai românesc Când prinde soarele să ne arate dinții Spre noi, la trap gonindu-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când triluri prind în aer să încingă hore Simți bucuria cum cade peste sat Pe umeri nu mai simți curgând la vale ore Și fericirea însăși
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Izvoarele_vietii_antologie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
în râuri fragede De-un verde crud, uluitor, Apele șipotesc, curgând în cascade, Păsările se-adună-n al lor zbor, Întregind natura, prin sosirea lor. Cucul și-a făcut, deja, auzit cântul, Rândunelele, sosite din peregrinare, Ciripind vesel că și-au găsit cuibul, Valsează-ndelung până la stele, Cu dorul plaiurilor găsite de ele. Ici, colo, insectele-și scutură platoșa hibernării Iar o magnolie râde tremurător la soare, Sfidând, ca-ntotdeauna, capriciile primăverii, Totul pare un loc îndrăzneț și-n zare, Natura surâde-ntr
DEȘTEPTAREA NATURII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/coca_ecaterina_soare_1495392466.html [Corola-blog/BlogPost/340297_a_341626]
-
chinuia cel mai mult, dacă nu va greși din nou. Renunțând la toate reținerile, a admis să se întâlnească împreună spre a trece mai ușor peste început și s-au întâlnit toți patru la un restaurant cunoscut sub denumirea de „cuib al fericirii” situat undeva la periferia orașului . Nu ar fi fost o crimă de ar fi văzuți împreună dar mai bine sau mai precaut era să evite. Au găsit un loc mai retras și având chelnerul cunoscut, au fost siguri
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1489479160.html [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
Cuvântul, cuvintele mi-s muze, lumina lor balsam, mir și cântare. Doamne, lasă-mă în această rugă de floare! Alungă-mi din păr frunzele veștejite! E atâta primăvară în bulbul de floare, că rodul lui dă binecuvântare și pace. In cuibul Nădejdii, Credința e Floarea românului, ce nu-și scutură niciodată petalele, ci numai mireasma. Cu zăvoare de crin. ferestrele inimii îmi sunt închise... Ce Floare mi le va deschide? Cine mi-a luat mugurii Copilăriei și-a pus în loc răsad
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Privind_floriile.html [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
din 06 iulie 2014 Toate Articolele Autorului am vrut să fiu pămînt să fiu roditor și plin de drumuri, dar, multe cărări m-au călcat în picioare mai apoi am vrut să fiu pădure să-nfloresc, să fiu umbră călătorului, cuib la păsări... dar, anotimpurile schimbă vremea toamnele îmi rugineau șansele, iernile, îmi înghețau speranțele am vrut să fiu stîncă ca să nu simt cum trece timpul dar plînsul cerului, bătaia vîntului, și arșița soarelui, mi-au spus: doar un om poate
AM VRUT SĂ FIU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_zecheru_1404662563.html [Corola-blog/BlogPost/343546_a_344875]
-
om poate suporta toate acestea... alegînd să fiu om, mi-am asumat o vină aceea de a trăi, să fiu călător pe drumurile vieții, să alerg prin ploaie, să mă las bătut de gînduri, să fiu martorul primului zbor din cuib, să-i fiu prieten, rătăcitului, timpului, să-i dau o șansă, întorcîndu-l în favoarea mea și cuvîntului, rostul ce i se cuvine... Referință Bibliografică: am vrut să fiu / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1283, Anul IV, 06 iulie
AM VRUT SĂ FIU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_zecheru_1404662563.html [Corola-blog/BlogPost/343546_a_344875]
-
ocazia lansării noului brand de fericire perfectă mă măgulește-atâta interes încât mă simt datoare să mai inspectez cu privirea cuierul-pom - cireș - desăvârșit împodobit cu flori și lampioane de hârtie creponată parfumată în ramurile căruia n-am uitat să fixez cuibul din care inoxidabila pasăre a paradisului clocindu-și ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul ei secundele de vis am deschis ușa m-am trezit deodată cufundată-n torentul de eoni șăgalnic îmbrâncită pe sus luată
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1496951690.html [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
chiar un fel de mic tratat de terapie educațională și morală. Dar și un mic tratat de profundă gândire. Unele aforisme au un anume tâlc foarte interesant: “Pe vârful bradului căzut se pot urca și cârtițele”; “Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor!” Nu o dată, și noțiunile Abstract-Concret - își găsesc locul în această carte: “Concretul este abstractul înfăptuit”. Iată și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru toate timpurile
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493971216.html [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
de mare și fierbinte de ardea cămașa în spate, pentru un pumn de mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
să se fixeze - aură pe pe frunți părăsite de patimi. Măiestria cu care autorul știe să zidească, pe o temelie solidă, edificiul său de cuvinte - este mai mult decât evidentă. Condeiul vibrează în mâna poetului și așterne pe câmpia albă, cuiburi de rândunici. Poetul - tribun în cetatea tăcerii, așternând « în calea întunericului/cuvintele lui / flori albastre » (Eminescu). Un joc subtil de întuneric și lumină, existent pretutindeni, de nuanțe pământii din care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cartile_seniorilor_citind_gerunzii_cezarina_adamescu_1350294046.html [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
numai că ne arde dorul de voi. Da’ arsura asta nu se stinge cu apa din fîntână...chiar daca apa e rece și bună... Ei! n-avem ce face...că așa e pasarea...trebuie să zboare.... Nu se mai intoarce la cuib... Noi aicea avem de toate, avem ce ne trebuie...doar zile de la Dumnezeu să avem să va mai vedem prin bătătură! Buline de inimă avem de unde lua , ca a venit in sat o fătucă cu bărbat-său și au deschis
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1433077666.html [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
el poate fi rotunjit nu, nu scapă de cruce mimează aruncarea de la un mal la altul sau dintr-un bombeu de pantof în altul a viselor de a fi părinte -------------- aud păsările cum își cheamă puii năzdrăvani în stol după ce cuibul s-a prăbușit printre ramurile copacilor eu iau o mână de iarbă tomnatecă o privesc și îi strig în vânt răsuflarea abur șoptește și cum piatra în ape se rotunjește locul gol îl voi umple cu sinele răsucite palme răsucită
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1476009371.html [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
înșelător de le cresc pe umeri aripi, într-un respir atins de boare unde întunericul haină nu-i este, stă ascuns de fioruri reci. Mai depate-i ajunsul iubind caldul din așternuturi, simt o rază în ochiul stâng cum îi face cuib de lumină soarelui răsărit. Mâinile-mi din instinc caută iubita ce nu mai este și trezindu-mă sar, să inspir dimineața. Ea face cu evlavie gestul, se închină cu rugă, duce mâna la gură și sărutul îl împarte cu mine
NOAPTE CU TĂCERE ÎNALTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Noapte_cu_tacere_inalta_llelu_nicolae_valareanu_1366145294.html [Corola-blog/BlogPost/345841_a_347170]
-
Azi, la școala din coteț, Cocoșel, profesor tare, îl ridică în picioare pe Ciuf-Mic, un pui isteț: -Ce-ai vrea să fii când crești mare? -Nu știu dacă e firesc să nu vreau ceva anume, aș putea să caut râme sau cuiburi să construiesc dar, zău, tare greu îmi vine chiar acum să hotărăsc! - Nu e nici o tragedie să nu poți decide-acum, dar, ca să aleagă un drum, puiul trebuie să știe pân-la urmă, cum-necum, să citească și să scrie! Referință Bibliografică: LA
LA ŞCOALĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1470364477.html [Corola-blog/BlogPost/379179_a_380508]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NUNTA DE AUR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nunta de Aur Răsucind, dibaci, planeta, Zile vin, zile se duc, Timpu-și plimbă bicicleta, Văd în jur cuiburi de cuc. Cei iubiți de Univers Rămân veșnic împreună! Viața lor având bun sens Își doresc nouă cunună. Semiveacul s-a-ntregit, Ei, sunt favoriții sorții! Visul li s-a-mplinit: Ei sunt doi în fața porții! Din cupola-I, le zâmbește, Încununându-i cu
NUNTA DE AUR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1411486232.html [Corola-blog/BlogPost/360082_a_361411]
-
Și parcă te imploră să-i accepți. Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea lungă soartă, Poate că e un termen de-a muri. În cuibul lor de ochi adînc sclipește, Ca un reproș, un bob de hiacint, Înfricoșat el tremură și crește Fără speranța vreunui cald alint. Acești bătrîni care ne sînt bunicii... Acești bătrîni care ne sînt părinți... Cum de-i lăsăm să cadă
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1478693296.html [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]