1,799 matches
-
străine. Trebuințele noastre au devenit altele, tot ce popor și clase superioare poartă pe ele e introdus din străinătate, suntem reduși la munca agricolă, la salahoria de câmp. Sau muncești [și] duci numai laturea 'ntunecoasă a vieții de țăran sau cultivator mare; sau ești patriot de meserie, postulant, om mare cu patru clase elementare și c-un curs de violoncel, și consumi numai, te bucuri de partea de soare a vieții, adăpostit de {EminescuOpXII 179} eterna lesniciune de a îmbăta o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aservirea poporului românesc, o unealtă în favorul căreia acesta n-ar avea datoria de-a face nici un sacrificiu care să producă neegalități. Dar aceasta o știe și d. Holban singur. Știți că în Moldova, până la reforma rurală, clasa marilor noștri cultivatori se compunea mai esclusiv din oameni de considerațiune, cari, prin deprinderile lor, prin cultura lor intelectuală, prin averea lor, prin moravurile lor creștine și prin pozițiunea ce ocupau în societate, erau ținuți de mii de împrejurări să stăpânească patimile escesive
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a făcut o carieră de o viață întreagă, {EminescuOpXI 398} care de la începutul teatrului nostru și până acuma și-a ținut fără rival și cu cea mai mare demnitate locul de primă vioară în orchestră, Wiest, unul dintre cei dîntîi cultivatori ai muzicii naționale și de la care ni vor rămâne atâtea bucăți încîntătoare de stil original românesc, Wiest a fost, printr-o simplă măsură administrativă, expuls din teatru și aruncat pe strade. Pentru noi și pentru orice om cu bun-simț care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu ține cont de chestiuni vitale, cum ar fi perioada În care vine ploaia. Există multe cazuri În care o măsură vagă În aparență oferă informații mai prețioase decât o cifră statistică exactă. Din punct de vedere al variabilității producției, cultivatorul care raportează că producția de orez de pe o parcelă este Între patru și șapte coșuri transmite date mai precise decât dacă ar oferi media statistică pe ultimii zece ani de 5,6 coșuri. Așadar, nu există un singur răspuns corect
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În India, sedentarizarea a determinat crearea unei noi clase. Plătind impozitele pe teren, membrii acesteia au devenit proprietari absoluți, cu dreptul de a lăsa moștenire și de a vinde pământul, situație fără precedent În regiune. În același timp, milioane de cultivatori, arendași și lucrători și-au pierdut drepturile cutumiare pe care le avuseseră asupra pământului și a produselor acestuia. Acei localnici care au deslușit primii misterele noii administrații funciare au avut o șansă nemaipomenită. Astfel, În Vietnam, secretarii și interpreții care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Mekongului și supușii lor băștinași aveau posibilitatea să câștige averi enorme. Cum slujba lor era să se ocupe de documente juridice, cum ar fi titlurile de proprietate, și de impozitele aferente, ei deveneau uneori proprietari ai unor sate Întregi de cultivatori care crezuseră că proprietatea comună fusese pusă la libera lor dispoziție. Dar, desigur, noii intermediari Își foloseau câteodată cunoștințele pentru a-și ajuta compatrioții să se descurce În hățișul juridic. Indiferent de conduita lor, faptul că erau familiarizați cu limbajul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
nu s-a Întâmplat așa. Deși mai puțin eficiente decât micile proprietăți, plantațiile erau mult mai convenabile ca unități de taxare. Afacerile mari, deținute de stat, păreau mai ușor de monitorizat și de impozitat decât o masă enormă de mici cultivatori care azi erau, mâine nu mai erau și ale căror terenuri, producție și profituri erau ilizibile pentru stat. Plantațiile mari erau specializate pe o singură recoltă, ceea ce facilita evaluarea producției și a profiturilor lor. Un al doilea avantaj era acela
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
au temut că Îi lasă pe muncitori și pe militarii din Armata Roșie fără pâine. Faptul că acest sabotaj, privit din exterior, a fost pașnic și nedăunător (fără vărsări de sânge) nu-l schimbă cu nimic pe acela că mult-stimații cultivatori de cereale au pornit practic un război «tăcutș Împotriva puterii sovietice. Un război al Înfometării, dragă tovarășe șolohov”. Costurile umane ale acelui război sunt Încă În discuție, dar ele au fost, cu siguranță, mari. Numărul de morți - ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dificultăți apărute În urma revoluției. Înainte de 1917, marile ferme țărănești și moșiile produceau aproape trei pătrimi din grânele comercializate pe piața internă și trimise la export. Acesta fusese sectorul economiei rurale care hrănise orașele. El nu mai exista acum. Cei mai mulți dintre cultivatorii rămași consumau o parte mai mare din propria producție și nu ar fi renunțat la ea fără luptă. Noul mod de distribuire a pământurilor, mai egalitar, făcea ca orice Încercare a bolșevicilor de a lua o parte din grâne asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
un număr mic de activități de rutină, care, fiind vorba de o plantă robustă, nu trebuie Îndeplinite cu maximă finețe. Cultura aceasta tolerează, cât de cât, abuzurile. În schimb, zmeurul, fiind complicat de cultivat și având un fruct delicat, impune cultivatorilor să fie flexibili, rapizi și extrem de atenți. Cu alte cuvinte, pentru a avea succes În producerea acestor fructe, este nevoie de foarte multe cunoștințe specifice și de experiență. Aceste distincții se vor dovedi utile pentru analizarea cazului tanzanian asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În sfârșit, ca și cooperativele sovietice, satele ujamaa au fost un eșec din punct de vedere ecologic și economic. Din motive ideologice, cei care au conceput noua societate nu au acordat nici cea mai mică atenție cunoștințelor locale sau practicilor cultivatorilor și păstorilor. De asemenea, ei au uitat cel mai important aspect al ingineriei sociale: eficiența sa depinde de reacția și de cooperarea subiecților umani reali. Dacă oamenii consideră că noul aranjament, oricât de eficace ar fi În principiu, contravine demnității
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cred că În acest punct este bine să intervenim noi”. Deși părerea respectivului era, fără Îndoială, sinceră, nu putem să nu remarcăm că ea este, În același timp, o justificare a importanței experților agricoli și a autorității lor asupra simplilor cultivatori. Conform ideologiei epocii În materie de planificare, specialiștii erau Înclinați să propună proiecte elaborate: un „plan de dezvoltare totală” sau „o schemă detaliată privind folosirea terenului”. Însă impunerea de regulamente stricte și complicate unei populații de cultivatori foarte conștienți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lor asupra simplilor cultivatori. Conform ideologiei epocii În materie de planificare, specialiștii erau Înclinați să propună proiecte elaborate: un „plan de dezvoltare totală” sau „o schemă detaliată privind folosirea terenului”. Însă impunerea de regulamente stricte și complicate unei populații de cultivatori foarte conștienți de constrângerile mediului și convinși de logica propriilor practici Întâmpina obstacole enorme, iar insistența autocratică nu făcea decât să stimuleze protestele și abaterile. În astfel de circumstanțe, strategia strămutării era foarte tentantă. Deschiderea unor noi teritorii sau răscumpărarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
agricultori liberi progresiști porneau toate de la ipoteza că revoluționarea mediului de viață și de lucru al oamenilor Îi va transforma profund pe aceștia. Lui Nyerere Îi plăcea să pună În contrast ritmul de lucru autonom și lipsit de strictețe al cultivatorilor tradiționali cu disciplina interdependentă și strictă din fabrici. Satele dens populate, cu regim de producție cooperatist, aveau să apropie populația tanzaniană de acel ideal. Este de Înțeles că locuitorii de la țară ezitau să se mute În noile comunități planificate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cooperatist, aveau să apropie populația tanzaniană de acel ideal. Este de Înțeles că locuitorii de la țară ezitau să se mute În noile comunități planificate de stat. Experiența lor trecută, fie de dinainte de independență, fie de după obținerea ei, le Întărea scepticismul. Cultivatori și păstori, ei Își formaseră anumite tradiții În ceea ce privește așezările - și, În multe cazuri, migrațiile periodice -, toate constituind niște adaptări fine la un mediu capricios, pe care ei Îl cunoșteau extrem de bine. Acțiunea ordonată de stat amenința să distrugă logica acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
atenție. Scopul politicii rurale tanzaniene - Începând cu 1967 și până la Începutul anilor 1980 - era acela de a reconfigura populația de la țară astfel Încât statul să Își poată impune agenda de dezvoltare și, În tot acest timp, să controleze munca și producția cultivatorilor. Acest lucru este exprimat cel mai explicit În documentul privind cel de-al treilea plan cincinal (1978): „În sectorul rural, Partidul a repurtat mari succese În ceea ce privește mutarea țărănimii În sate, unde acum se pot identifica oamenii apți de muncă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
draconice de punere În aplicare, aceste ferme comunale erau sortite eșecului. Ideea de la care pornea politica agrară a lui Nyerere, În ciuda artificiilor retorice folosite cu privire la cultura tradițională, nu diferea prea mult de cea colonială. Această premisă era aceea că practicile cultivatorilor și păstorilor africani sunt Înapoiate, neștiințifice, ineficiente și iresponsabile din punct de vedere ecologic. Numai supravegherea strictă, instruirea și, la nevoie, constrângerea venite din partea specialiștilor În agricultura științifică puteau face ca acești țărani și practicile lor să se ridice la
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
față de unele practici depășite”. El și Banca Mondială erau de acord ca primul plan să prevadă Înființarea a șaizeci de noi sate, În care țăranii care urmau să se conformeze regulilor aveau să primească teren. Iată imaginea unei clase de cultivatori ignoranți binevoitori și nu tocmai harnici, pe care o prezenta În 1961 Nyerere, În cadrul primei sale intervenții radiofonice În calitate de prim ministru: „Dacă ai bumbac necules pe shamba ta, dacă ai cultivat cu o jumătate de acru mai puțin decât ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cultiva, dacă lași solul să se erodeze, dacă shamba ta este plină de buruieni sau dacă ignori În mod deliberat sfaturile pe care ți le dau experții agricoli, atunci ești un trădător pe câmpul de luptă”. Lipsei de Încredere a cultivatorului de rând Îi corespundea logic Încrederea excesivă a experților agricoli și „Încrederea oarbă În mașini și operațiuni la scară largă”. Tot așa cum satul planificat reprezenta o „Îmbunătățire” majoră din punct de vedere al lizibilității și controlului În comparație cu tipurile de așezări
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
strămutare masivă Însuși a distrus o moștenire prețioasă, aceea a tradiției agricole și păstorești locale, și, o dată cu ea, În jur de treizeci-patruzeci de mii de comunități funcționale, majoritatea din regiuni care produceau În mod regulat un surplus de alimente. Un cultivator obișnuit din Tigray, zonă unde măsurile aplicate au fost deosebit de dure, avea În medie cincisprezece culturi pe sezon (cereale cum ar fi teff-ul, ovăzul, grâul, sorgul, porumbul, batata; rădăcinoase precum cartofii dulci, cartofii, ceapa; păstăioase precum năutul și lintea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
exportului. Forța de muncă ar fi fost supravegheată Îndeaproape de experți și cadre. Menită să modernizeze agricultura etiopiană și, nu În ultimul rând, să consolideze controlul politic al Dergue, politica a fost, la propriu, fatală pentru sute de mii de cultivatori și, În cele din urmă, chiar și pentru partid. Concluzie „În vremuri pașnice și netulburate, fiecărui administrator i se pare că viața populației din subordinele sale merge Înainte numai datorită eforturilor sale și această conștiință a faptului că este indispensabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sofisticate privind creșterea și patologia plantelor, analiza nutriției plantelor sau analiza solurilor și cu virtuozitatea ei tehnică, i se datorează crearea unui fond de cunoștințe tehnice folosite deja acum, Într-o formă sau alta, chiar și de cei mai tradiționaliști cultivatori. Scopul meu este mai degrabă acela de a arăta În ce mod pretențiile sale imperialiste - incapacitatea de a recunoaște sau asimila cunoștințe create În afara propriei paradigme i-au limitat drastic utilitatea pentru mulți agricultori. Tipuri de simplificare agricolă Agricultura timpurie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
simplificare. Chiar și cele mai blânde forme de agricultură produc de obicei un peisaj vegetal care este mai puțin divers decât unul asupra căruia nu s-a intervenit. Supraviețuirea plantelor cultivate, o dată ele complet domesticite, Începe să depindă de activitățile cultivatorilor lor - defrișare, arderea arbuștilor, săpat, plivit, altoit, fertilizare. Strict vorbind, o cultură pe un câmp nu constituie un peisaj artificial, având În vedere că toate animalele, inclusiv oamenii, Își modifică mediul În Încercarea de a obține hrană. Sigur este totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
au știuleți foarte mici, cu boabe mărunte. Diferența este cel mai bine redată de contrastul Între uriașa floare a soarelui folosită În industrie, care este plină de semințe, și ruda sa pitică, ce crește În păduri. Dincolo de criteriul recoltei propriu-zise, cultivatorii selectează plantele pentru multe ale proprietăți: textură, aromă, culoare, ușurința de stocare, valoarea estetică, aspecte privind prelucrarea și gătitul și așa mai departe. Această diversitate de scopuri ale oamenilor a făcut să nu existe doar un soi ideal din fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
boli, paraziți, microclimate și așa mai departe. De-a lungul timpului, agricultorii tradiționali, asemenea unor botaniști minuțioși, au creat practic sute de soiuri locale ale unei singure specii. Cunoașterea efectivă a multor sau chiar a tuturor acestor soiuri locale, asigura cultivatorilor flexibilitate În fața factorilor de mediu pe care nu Îi puteau controla. Din punctul de vedere al studiului de față, dezvoltarea treptată a unui număr mare de soiuri locale este importantă din cel puțin două motive. În primul rând, la Început
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]