10,796 matches
-
de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui. În laboratorul meșterului Arnolfo se lucra deja cu fervoare. O activitate care, practic, nu se Întrerupea niciodată, legată de necesitatea focului continuu. Era o subterană joasă, invadată de căldura uscată ce provenea de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gol. - Poate că e vorba de un om care nu a existat niciodată. Ori poate că e vorba de sticlarul cel mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi scandase numele ca și când ar fi voit să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase Cecco. - Și ce a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie Împotriva... Omul părea să caute termenul exact. - Polemiștilor curiei? A papei? Îi sugeră Dante. - Da, poate că a papei. Sau a cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noaptea? - Tinca lucra noaptea și dispărea ziua. Suferea de o boală de ochi care Îl făcea să nu poată suporta lumina soarelui. Vedea prea bine, și de aceea era În stare să dibuie orice cusur al sticlei. Pe Întuneric, veghea cuptorul, având grijă ca focurile să nu se stingă niciodată. Descoperise că sticla de calitate depindea de o căldură constantă. Cât despre cei doi oameni... Din nou Arnolfo se opri, ca și când nu ar fi fost sigur de propriile amintiri. Sau pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care le-ai formulat-o elevilor dumitale: dacă lumina este altceva decât corpurile luminoase. Cum te aștepți să Îți răspundă? Arrigo Îndepărtă cu piciorul o piatră din drum. Apoi ridică un deget. Deasupra capetelor lor, soarele ardea ca un cuptor. - Este evident că ele coincid și că Scriptura e În afara adevărului. Când soarele coboară dincolo de orizont, atât lumina cât și căldura se sting. Semn sigur că flacăra lui este cea care produce fascicolul luminos, și nu poate exista lumină fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta mea, dar parcă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în tot timpul cât am stat acolo cu el. Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în Sahara, din cauza căldurii. Era ca-ntr-un cuptor. În șemineu erau de trei ori mai mulți bușteni, roșii precum creasta unui cocoș. Colonelul și judecătorul erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am putut da un nume, nici nu l-am putut privi cu adevărat. Nu l-am ținut niciodată în brațe așa cum ar trebui să facă un tată. O soră de spital, înaltă și uscată ca un fruct tomnatic uitat în cuptor, mi l-a adus, la o săptămână după moartea ta. Mi-a spus: — Este copilul dumneavoastră. Al dumneavoastră. Trebuie să-l creșteți. Apoi mi-a pus în brațe pachetul alb și a plecat. Copilul dormea. Era cald și mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și ei, săracii!!! Unde trebuie, plătim noi oameni să te ajute la cosit, de încărcat, tractor, dacă trebuie. Plătim tot. Numai să ai grijă. Să răspunzi de grădină. Nu-mi plac paraginile. Vezi că eu am grijă de pergolă, de cuptor, de casă. De tot ce e dincoace de gard. Dar acolo, tu ești șefa. Vreau să fie de toate în curtea mea și să arate bine, am eu ambiția asta. Maestrul se îngrijea doar de gazonul de dincoace de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că așa îi ziceau uneori, „femeia din grădină”... calcă apăsat printre trifoi și lucernă, cărarea o duce singură spre poarta ce părea ușoară, deschide și trece spre casă, calcă mai ușor prin curtea cu fântână arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și bun cuptor, făcut de specialist, adică inginerul care le făcuse și șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o duce singură spre poarta ce părea ușoară, deschide și trece spre casă, calcă mai ușor prin curtea cu fântână arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și bun cuptor, făcut de specialist, adică inginerul care le făcuse și șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
termen lung prin schimbarea climei, băăă, și omenirea nu face nimic, nimic???, păi, hai să punem muzică, ce muzică să-ți pun, Căpșuno?, mai bine du-te tu la combina muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce-o să faci tu cu viața ta?, hai să ne căsătorim, ia spune-mi întâi, mă iubești?, ca sarea-n bucate!, atunci, fată de împărat, vrei tu să fii nevasta mea?, vreau, feciorule, păi, Cosânzeană, am să-ți fac trei cuptoare de pâine, trei vaci fripte și trei butoaie de vin, eu nu beau!, nu bei, nu bei, dar mă iubești?, ți-am spus: ca sarea-n bucate, dar sunt un om dificil, un artist, va trebui să mă înțelegi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
este domnul?, plecați singură?), am pornit așa, de la nimic. A cumpărat soțul meu pământul cu banii de pe un film, mult pământ, precum vezi, dar ne prinde bine, grădină ca a noastră nu are nimeni în Snagov, livadă, solar, gazon englezesc, cuptor afară, fântână arteziană, pergolă etc... Nu mai spun de casa în sine, pe care am început-o încet, cu puțini bani, am împrumutat, cei mai buni prieteni ne-au dat bani cu camătă, niște dobânzi îngrozitoare, dar acuma, avem acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu am ce să... Se lasă jos, spre pământul care le știe pe toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud. Are în față atâta frumusețe - gazonul, copacii, cuptorul țărănesc, pergola pe care atârnă iedera ca o femeie îndrăgostită, pătlagina cu inflorescențe falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mamăăă, sunt în mașină, pe drum, vin acasă, vin să te iau la premieră, fac Regele Lear, trebuie să mă vezi, vin, mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vezi, vin, mamă... Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu ton adânc-hâtru, ai ciușcă, știu că-ți place!, el nu îndrăznește să-i zică femeii că nu-i e foame, tot gustă din fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ți place!, el nu îndrăznește să-i zică femeii că nu-i e foame, tot gustă din fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e foame, tot gustă din fiertura acră, e așa de buuun!, e bun, așa-i?, e grozav de bun... — Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-ai să-l mai scrii niciodată. Căzut în el, ascultând orice zgomot, oricât de mic, sperând să fie mâna ei, încercând clanța ușii. Totdeauna când avea premieră se ducea la ea, căuta liniștea de acolo, aștepta țipătul, nașterea... Nu cuptorul de var din ochii Loredanei. El vroia liniște. El vroia Teatru. Și Tina nu e, fata nu e acolo, lângă el. Deschide computerul, poate un mesaj de la ea, nu intrase de mult pe Internet, căci Teatrul... Daaa, e mesaj. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apa care ascultă, care așteaptă... Apoi, se întoarce obosită, dar mai ușoară, spre masa de sub mărul roșu și spre grădinăreasă, trece de ea fără să-i mai spună nimic, deschide poarta despărțitoare, ajunge greu dincolo, în curtea unde se află cuptorul de cărămidă, pergola, casa mică pe dinafară și mare pe dinăuntru, pe scări, pasărea moartă, femeia dă cu piciorul în ea, lovește apăsat și scrâșnește din dinți, pocitanieee!, ți-ai găsit să mori pe scările mele!, se apleacă greu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să deschidă ușa avionului, să se culce cu un bolnav de SIDA, să se culce cu doi bolnavi de SIDA, să se culce cu trei bolnavi de SIDA, să lucreze într-o mină de uraniu, să se arunce în imensul cuptor de pâine al Palatului, să plece la mănăstire și să se prefacă posedată, să se deghizeze în chinez, să se ofere voluntar pentru teste de medicamente sau să viseze că o doare măseaua? Asemenea gânduri, îndoieli și neliniști Contesa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]