1,302 matches
-
părea că vorbește dintr-o pivniță iar altul din podul casei... iar când vorbeau mai mulți, era și mai ciudat”. Observații se fac și În legătură cu figuranții coriști sau În rolurile de-a doua sau de a treia mână. Îndepărtarea acestor „cusururi” ar fi benefică. Cât privește pe actori, după o serie Întreagă de observații pertinente, Caragiale Încheie: „Legea artistului trebuie să fie stăpânirea asupra pasiunilor pe care le Înfățișează.” 5. Concluzii a. Opera dramatică, proza și publicistica lui Caragiale alcătuiesc un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
hrănite cu tot soiul de ingrediente fine, trebuie cremuite (astfel încât să nu li se crape pieleaă etc. Poveștile sunt păroase și, uneori, trebuie tunse. Limba lor nu se cuvine să fie excesiv ascuțită, ci doar iute și sprințară. Aromată fără cusur. Picantă doar cât trebuie. Iată de ce o clonă a Șeherezadei nu mi-ar displăcea (e puțin spus - vezi toată pledoaria de mai susă, pentru că ar fi o clonă magistrală! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Infamie (IIĂ Nu mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
decât dorința de pricopseală. Nu vreau să spun aici că politicienii români, și politicienii în general, sunt de la primul la ultimul, modele de devotament pentru comunitate, că scopul ultim al tuturor este binele colectiv, că sunt cu desăvârșire scutiți de cusururile omenești. Nu vreau să spun nici chiar că nu în ei se adună chintesența tuturor cusururilor, corupția, demagogia, și că, dacă totuși le dețin, ei au în plus, abilitatea de a-și procura mijloacele care duc aceste cusururi la desăvârșire
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sunt de la primul la ultimul, modele de devotament pentru comunitate, că scopul ultim al tuturor este binele colectiv, că sunt cu desăvârșire scutiți de cusururile omenești. Nu vreau să spun nici chiar că nu în ei se adună chintesența tuturor cusururilor, corupția, demagogia, și că, dacă totuși le dețin, ei au în plus, abilitatea de a-și procura mijloacele care duc aceste cusururi la desăvârșire. Ce vreau să spun este că, indiferent cum sunt politicienii, atitudinea față de ei așa cum se manifestă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
scutiți de cusururile omenești. Nu vreau să spun nici chiar că nu în ei se adună chintesența tuturor cusururilor, corupția, demagogia, și că, dacă totuși le dețin, ei au în plus, abilitatea de a-și procura mijloacele care duc aceste cusururi la desăvârșire. Ce vreau să spun este că, indiferent cum sunt politicienii, atitudinea față de ei așa cum se manifestă ea în lumea presei noastre de azi, conține în ea ceva nevrotic și pernicios pentru democrație. Fiindcă dusă la ultimele ei consecințe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
totuși, se mai petrece câte ceva"nu sunt de niciun folos. Că omul nu numai că nu vrea să vadă nimic bun în neantul care a devenit țara de el părăsită acum treizeci de ani, dar nici nu trebuie să vadă. Cusururile ei, tot mai multe și de necorijat, trebuie să rămână în perpetuitate, și să se agraveze pe zi ce trece. Și este foarte important ca lucrurile să stea așa, ca să-i confirme și justifice lui, până la sfârșit, opțiunea făcută acum
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
acțiune (vezi capitolul VII) și nu s-a ramificat în stări sufletești. Melancolia și nostalgia ne pot conduce nu numai la receptarea întîmplărilor din afară și a comportării altora cu humor, ci putem trata în același fel și propriile noastre cusururi, mai ales dacă le considerăm ca niște lipsuri ale virtuților noastre, ca factori sau părți ale propriei personalități. Dacă, pe urmă, sînt îndreptate atacuri din altă parte împotriva noastră, vom accentua, poate, valoarea pozitivă a păcatelor ce le avem (precum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure și grav răspunzătoare de propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-i născuse câțiva copii, și una tânără, care-i dădea multă bătaie de cap. Anul trecut, când soția cea tânără de-abia venise, el refuzase această slujbă care l-ar fi ținut toată noaptea departe de casă. — Și ziua ce cusur are? întrebă fermierul cu o bună dispoziție poznașă, la fel cum întrebase și cu un an în urmă. Se ridică și se pregăti să intre în casă. Jonas nu răspunse. Nu-i plăcea să fie numit paznic oficial împotriva jafului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
amuzant și sagace al societății, administrației și rentierilor, un fel de Henri Monnier și Labiche. I.L. Caragiale este poetul satiric al burgheziei românești. Spirit profund observator, el sesizează cu o pătrundere uimitoare și redă cu o puternică plăcere a expresiei cusururile și ridicolul acestei clase sociale care a primit câteva reflexii ale civilizației moderne și mai ales ale civilizației franceze, pe care le-a deformat în modul cel mai plăcut. Comediile sale: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sale: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, și Conul Leonida față cu reacțiunea sunt adevărate capodopere care se joacă pe scenă de douăzeci de ani și se vor juca mult timp de acum înainte. Chiar dacă viciile și cusururile persiflate de Caragiale sunt din cele legate de o epocă anume și destinate să dispară cu timpul, nu înseamnă că operele care le tratează nu vor trăi după dispariția lor, cum trăiesc și vor trăi întotdeauna comediile lui Molière. El
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lucrurile, se înțelege și de ce pornografia canonică are un statut privilegiat. Începând din clipa în care pornografia, ca și poveștile deocheate din care derivă, ține de o agresivitate sexuală interzisă, este esențial s-o și tăgăduiască, dovedind o reciprocitate fără cusur între dorințele partenerilor, îndeosebi între dorințele femeilor și ale bărbaților. Producția canonică apare ca o formă de compromis între constrângerile pe care le impune sociabilitatea și agresivitatea sexuală, comparabil cu acela pe care Freud îl asociază apropourilor deocheate, care ar
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dovedi, în final, o piedică în calea plăcerii scontate de la ele. Ficțiunea scrisă, în schimb, nu împiedică atotputernicia fantasmei. Nu ne putem însă cantona în acest decupaj pe undeva mecanic. Dincolo de discontinuitatea "operațiilor", ansamblul scenei se realizează grație energiei fără cusur a celor care colaborează activ la reușita lui. Dorința participanților la scena pornografică nu este supusă variației, rămâne întotdeauna întreagă, disponibilă constant, indiferent de obiectele asupra cărora se oprește. Participanții își adaptează activitățile punându-se în slujba unui proiect integrator
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de mirare, fiind vorba de soțul regretatei și excepționalei mezzosoprane care a fost Elena Cernei, una din solistele cvartetului vocal ce interpretează cele două capodopere. Indiscutabil, interpretările și înregistrările sunt de o mare calitate, iar remasterizarea pe discurile compact fără cusur. Vocile soliștilor, mai ales soprana și mezzosoprana, eroinele Marii misse mozartiene, impresionează prin emisia vocală clară, cristalină, de o mare puritate. Excepționale mi se par corurile Filarmonicii și Radioului, conduse în epocă de Dumitru D. Botez și Ștefan Mureșianu. Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de Rob Zombie posedă calitatea - rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub îmbrăcămintea unei melodii fără cusur, memorabilă și - paradoxal - ușor cantabilă!... Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) conturează un artist pe cât de original, pe atât de integrat unei tradiții. Horror s-ar numi această tradiție, cu titluri de la Nosferatu, Das Cabinet des
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de a fi partenera ei de scenă, la Oviedo. Am aflat, astfel, că este și o persoană caldă, profund generoasă. Din prima clipă am fost impresionată de charisma ei, de o personalitate vocală și muzicală puternic conturată, de pronunția fără cusur și de stăpânirea ireproșabilă a stilului francez, care ar trebui să fie un reper pentru generațiile următoare. Doamna Viorica Cortez aparține acelei specii rare de cântăreți care lasă aproape instantaneu o amprentă, indiferent de cât de mare sau mic este
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a liniei. Până și un per sonaj ca Talleyrand beneficiază, într-un caz din trei, de un portret aproape afectuos. Unele texte sunt scrise de oameni de o atât de lucidă generozitate, încât și atunci când zu grăvesc persoane cu grele cusururi, sau echivoce, sau în mod natu ral antipatice, rezultatul poartă semnul unei forme superioare de bunătate ăBrissot, Contesa de Boigne). Cu excepția Chateaubriand-Joubert, în care doar Joubert este amar, nici un caz de portrete încrucișate, în care doi oameni să se conteste
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
propriei sale ființe și al altuia, trăiește întotdeauna în marginea existenței. El se pricepe la oameni pentru că este pradă rarei nefericiri de a se cunoaște; acestei neferi ciri i se adaugă alta: aceea de a-și mări nemăsurat propriile sale cusururi și nu mai puțin pe cele ale semenilor săi, prin efectul conjugat al observației minuțioase și al ima ginației. Preocupat să ia cunoștință de monstrul pe care îl ascunde în el însuși, este firesc ca el să vadă totul în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
e să-i dăm crezare lui Talleyrand, au făcut Revoluția din vanitate. Am putea spune același lucru și despre celelalte evenimente din istoria Franței. Toate popoarele sunt vanitoase, nu putem tăgădui asta, dar francezii sunt mai mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu o calitate, în orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să scânteieze mai ales; de unde spiritul, parada de inteligență, patima de a-l întrece
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
oricât de lung ar fi răstimpul dintre uneltirile lui și ur ma rea lor, nu îl stânjenește cu nimic să fie mereu aproape de tine, în bună înțelegere și conlucrare cu tine în orice pri vință, pe scurt în prefăcătoria fără cusur a celei mai sincere prietenii și a celei mai neșovăielnice încrederi; spi rit are cât nu se poate spune și, în spiritul său, cele mai felurite resurse, dar toate hărăzite răului, poftelor sale, celor mai profunde orori și mârșăviilor celor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vreo vină, primul ei impuls era să-l acuze chiar pe el: văzând eu așa, într-o zi mi-am luat libertatea de a-i spune, poate pe un ton prea aprins, că ar trebui să aibă numai prieteni fără cusur și mereu fericiți. DOAMNA DE GENLIS 1746-1830 JEAN-JACQUES ROUSSEAU Rousseau venea aproape în fiecare zi să ia cina cu noi, și, timp de cinci luni, n-am remarcat la el nici susceptibi litate, nici capriciu, când deodată era gata să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și veșted; ca să-și mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ușor de văzut cât a profitat de prilejul care i se oferea acum. S-a apucat să treacă în revistă cu el pe femeile cele mai remarcabile prin frumusețea lor; numai că Domnul Le Pelletier îi găsea fiecăreia câte un cusur care o îndepărta. Scena a durat multă vreme: „Ei bine, dragul meu domn - spuse în sfârșit cavalerul izbucnind în râs -, dacă sunteți atât de dificil, vă sfătuiesc să-l imitați pe frumosul Narcis și să vă îndrăgostiți de dumneavoastră înșivă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cufundată în reveriile mele câmpenești, i-am strigat că, în mijlocul acestei atât de frumoase naturi, Cordonul său Al bastru era cu totul ridicol. Nu mi-a luat în nume de rău nici o clipă că l-am făcut să-și simtă cusurul; pentru că, la urmă de tot, trebuie spus că bietul Domn Le Pelletier era omul cel mai bun din lume. Iată un om ale cărui treburi, plăceri, într-un cuvânt, a cărui întreagă existență se mărginea la a ști, zi de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fie aruncat în foc în văzul ei, ca să nu mai rămână nici o urmă. Copiii ei avuseseră nechibzuința să aibă părul de un roșu aprins și, prin urmare, nu putea să-i sufere și nu voia să-i vadă. Plină de cusururi care îi veneau dintr-un grăunte de nebunie ereditară, cultivată de răsfățurile Doamnei de Luynes, Doamna de Chevreuse avea și calități, inima vitează și locuțiuni originale, dar nu și preten țioase, pe care le folosea vorbind despre lucruri comune ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]