1,338 matches
-
Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii lui Dumnezeu. Privind în jos spre călușei, spre culorile care se învârtejesc și spre țipete, Helen zice: — Mă bucur că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mintea românului e ascuțită ca briciul!... De-aia-i bun băiatul lui Ticu... ...Ultimele săptămâni de primăvară trecură și ele și Sever împreună cu ucenicul său intrară în febra ultimelor pregătiri pentru marele examen. Pentru ca formalitățile cu înscrierea să meargă fără cusur, mentorul ținu să-și însoțească discipolul la universitate, în ziua când conveniră să-și depună actele pentru înscriere. La secretariat era lume multă, dar Sever, cu firea lui insistentă și răzbătătoare, reuși să le rezolve pe toate cu bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu satisfacție că rezultatele la care discipolul său afirma că ajunsese erau cele corecte, ceea ce îi prilejuia o mare și legitimă satisfacție. Sever se găsi astfel în fericita situație de a constata că fiul lui Ticu se descurcase aproape fără cusur la toate probele de examen, ceea ce se confirmă cu vârf și îndesat în ziua plină de emoții a afișării rezultatelor. Cu bucuria unui adevărat părinte, el își văzu, în acea zi memorabilă, răsplătite toate eforturile îndelungi și tenace de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un moment solemn. Mi-am pus o rochie neagră, foarte simplă, lungă, cu umerii în formă de barcă și despicată în părți. Rochia am construit-o mental, prin suprapunerea mai multor rochii de-ale mele, ce aveau, fiecare, câte un cusur: la una nu-mi convenea lungimea, la alta materialul sau culoarea. Nu este vorba de un praznic tradițional, mâncarea lipsește de pe masă, de vreme ce n-a murit nimeni; deci este vorba, mai degrabă, de un praznic al sentimentelor. I-am invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Amândouă ne uităm la mireasa din oglindă. Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult mai tânără decât cei cincizeci de ani pe care îi avea. Cu părul strâns la spate, într-un coc lejer, și cu pielea ca dintr-un alabastru fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce drăguț. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate mișcările fără cusur. Am observat o lucire subtilă pe frunte, dar nici o picătură de sudoare nu a căzut pe podea. Pe de altă parte, eu nu reușeam să mă abțin să nu grohăi ca Maria Sharapova și să nu-mi transform covorașul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era versiunea de treizeci și ceva de ani a lingăului clasei. Fata imposibil de perfectă, care stă în primul rând și ridică mâna ca să răspundă la toate întrebările pe care le pune profesorul. Fata supercompetitivă, care, pe dinafară, e fără cusur, iar pe dinăuntru își urmărește interesul. Fata în care nu e bine să te încrezi. Faptul că Lulu redevenise preferata lui Vivian - și faptul că eu fusesem exilată în Castelul La Dracu’-n Praznic - nu mă ajuta să-mi regăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că nu i-ai uitat, iar tu să Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ori În parc. Trăind cu teama unui sfârșit brutal, Își făcuse ordine și În viață și În lucruri. Nu avea nici o datorie, făcea zilnic duș și Își Îmbrăca cele mai bune costume, două de toate. Lenjeria de corp era fără cusur. La fel ciorapii și pantofii. Aceștia din urmă Îl strângeau puțin când i se umflau picioarele. Moartea putea să-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această dată ochii. Își ținea brațele de-a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și amintească cum arătase cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avut o zi lungă și sunt departe de casă. Tommy mă surprinse cu un zâmbet. Îmi cer și eu scuze. Voiam să mai prelungesc întrevederea și știu că-i nepoliticos din partea mea. O să-ți povestesc despre Beth, despre micile ei cusururi... despre tot. Probabil știi că visa să ajungă mare actriță și ăsta-i adevărul. Probabil ai ghicit că n-avea cine știe ce talent, iar asta-i la fel de adevărat. Beth îmi citea piese de teatru. Juca toate rolurile și era bâtă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără să le mai fie frică de el. Nu, nici mie nu-mi mai era frică. Deloc, absolut deloc. Eram ocupat, trăgeam cu ochiul la papa Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt însușiri neîndestulătoare. Ei vor simți că sufletul meu s-a înstrăinat... nu de sufletul lor, de felul lor de viață. Eu nu mai pot trăi fără să citesc și fără să vorbesc cu oameni învățați. Poate că este un cusur greu, dar cu el m-am deprins. Dacă erai și tu negru și n-aveai arme, poate că ne-ar fi primit ca oaspeți trecători, poate însă și ca dușmani. - De ce țin atâta la tine Marele Preot și ceilalți slujitori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rămase cu gura căscată în fața peșterii goale. Întâi vru să strige, dar se gândi îndată că larma i-ar fi fost vătămătoare, întrucît ar fi aflat și robii ceilalți și alți slujbași care abia așteptau să-l prindă cu vreun cusur pentru a-l pîrî. Astfel, ieși tăcut și, stăpînindu-și anevoie furia și ciuda, se duse în baraca unui sutaș, trimițând pe ajutorul său să umble mai departe pe la peșteri pentru scoaterea robilor la muncă. Sutașul, om trecut prin războaie și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mulți oameni! - Exagerezi. - Dumneata exagerezi simbolizând totul! Miturile și legendele sunt conglomerate mult mai complexe decât le tratăm de obicei. Un om lucid judecă și discerne; ceea ce e simbol rămâne simbol, dar să ne ferim de comoditate care e un cusur incomparabil cu judecata dialectică. Noi, în fața unui mit străvechi, trebuie să chemăm în ajutor cât mai multe discipline ale științei moderne. Sau vrei să rămâi cu una din cele două soluții tradiționale: fie să crezi în mituri ca atare, cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să Îi facă plăcere și În timp ce o voce subțire, interioară, la glasul căreia se străduia să rămână surd, Îi șoptea că Muza tragică nu va avea mai mult succes decât Prințesa. Chiar dacă, sondând la Întâmplare manuscrisul voluminos, nu găsea nici un cusur vreunui anume pasaj sau vreunei scene, simțea că Îi lipsește forța intangibilă care Îl face pe cititor să lase cartea deoparte cu regret și să o reia cu nerăbdare. Era un lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Își piardă capacitatea de a cânta, Trilby intra Într-un declin lent. Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slujbă, care-i prepară în fiecare dimineață cafeaua, dar îi și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și, cu afecțiune, care îl va ajuta să treacă peste orice asprime a vieții. În plus, n-a fost el și nu este, de când se cunoaște pe lume, un fel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o îndrăgi și mai adânc, și nu puteai s-o refuzi. El, când îl arestuiseră, ajunsese cam în faza aia cu pețitul, în care îi făcuse rost și de șolduri, muncise din greu, îi alipise la fix niște șolduri fără cusur și tocmai acum, când nu îi mai lipsea decât o biată și perfectă pereche de picioare, mai rămăsese o singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rareori și practice. Spălându-se pe dinți, s-a aplecat înspre oglindă, după care s-a schimonosit nițel ca să-și inspecteze gingiile. Voia să vadă dacă exista vreun semn de degenerare. Totul era însă în regulă. De fapt, în ciuda câtorva cusururi, Alison trebuia să admită că arăta destul de bine pentru o femeie de treizeci și șase de ani. Desigur, corpul ei nu fusese supus ravagiilor nașterii. Deocamdată. Alison avea picioare subțiri, deși puțin cam mai scurte decât i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei, Jenny o chestiona pe Susan în detaliu cu privire la starea lui Milly, niciodată în legătură cu ea personal. —Sunt bine. Mulțumesc. Dar tu? Susan nu știa ce alt răspuns să dea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
isvor, De la codrul cel de brazi, De la vântul ce lovi Bălsămind al meu obraz. Întreb munții cei înalți, De la râuri eu te cer: De-au văzut cumva ascuns Al vieți-mi giuvaer. Cu-al tău zâmbet răsfățat Și cu dulcile cusururi, Te-am iubit, copil drăguț, Te-oiu iubi de-acum și pururi. Te iubesc făr-de-mputări, Fără urmă de căire - Dară, vai, nu te găsesc Nicăire, nicăire. {EminescuOpIV 256} CE ȘOPTEȘTI ATÎT DE TAINIC... Ce șoptești atât de tainic, Tu, isvor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sau mai mici și mai plinuțe, Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât de dulce Ca și când ar fi de-apururi! Toate grațiile de astăzi Or să fie atunci cusururi. 73. LUMINEZE STELELE... (cca 1878) Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voiu rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimic. Să fi spus o vorbă, era mare lucru, dar femeia tăcea. Stere căuta pricină, ba nu-i plăcea cum măturaseră băieții, ba că lipseau din banii prăvăliei, n-avea cum să-l împace, că, dacă bărbatul vrea să găsească cusur, îl găsește! Nevasta s-a speriat. A vorbit și cu a gunoierului: - Ce-i fac, coană Aglăițo, că s-a pus nebunul pe capul meu, de mă pisează în bătăi. Cum vine de la drum, nu se mai uită la mine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]