2,987 matches
-
parvenit în închisoare (C. Gane)? Dacă ne întoarcem privirea de la istorie către literatura scrisă despre înfiorătoarele evenimente (pe care Doamna Marica le-a văzut ori i-au fost comunicate), constatăm existența unor deosebiri în relatarea faptelor. Aș începe cu acea „Cuvântare adresată - de Voievod - fiilor săi înainte de moarte” (secvență pe care C. Giurescu o identifică drept adaos original în feluritele texte în care apare). Este limpede că aceste discursuri brâncovenești - cuvântarea evocată și cea adresată boierilor și lui Ștefan Cantacuzino înaintea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
existența unor deosebiri în relatarea faptelor. Aș începe cu acea „Cuvântare adresată - de Voievod - fiilor săi înainte de moarte” (secvență pe care C. Giurescu o identifică drept adaos original în feluritele texte în care apare). Este limpede că aceste discursuri brâncovenești - cuvântarea evocată și cea adresată boierilor și lui Ștefan Cantacuzino înaintea plecării spre Istanbul - se aflau în circulație, într-o formă deja constituită. Altfel nu s-ar putea explica similitudinile evidente dintre versiunea prezentă atât în Istoria Bălăcenească (redactată după 1724
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însemna pierderea vieții 601, iar moartea devenea astfel un agresor ce stârnea frică. Discursul teologic și cel literar (subordonat complet primului) făceau eforturi de explicare, formulau definiții (cum îl vom vedea ceva mai jos pe diacul Toader din Feldru în cuvântarea rostită la înmormântarea moldovencei Sofronia Ciogolea: „Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnădzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre care să petrece toată firea omenească, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Adormirea Maicii Domnului, pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la îndoială. Textul a fost scris după 15 iunie 1520 (fiindcă pe piatra de mormânt a lui Petru se află data de 15 iunie, fără an, dar în aprilie 1520 acela trăia) și înainte de septembrie 1521, când Neagoe Basarab moare. Cuvântarea, amplă, îmbracă forma unei epistole („carte”). O inscriptie de mari dimensiuni, având intercalate obișnuitele formule de salutatio și valedictio („Cela ce ești cu mila și cu darul lui Dumnezeu ales și pus înaintea noastră, de ne luminezi și ne strălucești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mueri, pentru că toți dorescu și pohtescu să dobândească mila de la Dumnezeu și toți vor dobândi”), descrie, într-o ierarhizare ce ținea cont de prescripțiile „ideologiei” dominante, categoriile de participanți la ceremonia reînhumării. Regulile retoricii cereau acestor „destinatari”, prezumtivi ascultători ai cuvântării, să li se câștige interesul printr-o secvență specială a exordiului - captatio benevolentiae. Și Neagoe Basarab se conformează într-un mod ce consună, firește, cu spiritul întregii scrieri: „Și pre mine, ticălosul, încă mă ascultați cu ușurare, și cuvintele méle
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în construcții ce par a-i aparține. învățații au deslușit în bună măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a Logosului și elogiază armonia firească, expresie a logicii forței creatoare necontrazisă de natura duală a ființei umane: „Toate faptele câte-s pre pământ și în ceastă lume, și ceriul și pământul, și soarele și luna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX”, în Cum scriem istoria, p. 314, notele 82-86; vezi, de același, Georgiu Molnar, tom I-II, Gherla, 1878-1887; Pr. Dumitru Voniga, Omilitica sau studiul oratoriei bisericești, Orăștie, 1907; Mateiu Voileanu, Cuvântări ocasionale, Sibiu, 1902. 611. Ioan Zoba din Vinț, op. cit., p. 137. 612. Vezi Gabriel Ștrempel, în Antim Ivireanul, Opere, Editura Minerva, București, 1972, p. XLIX. 613. Titlul întreg al compunerii este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poveștile lui Moș Andrei Gurăbogată), Simion Mehedinți, Dimitrie Gusti, Ion Simionescu, C. Manolache, C. N. Ifrim, Gh. Ghibănescu, Ștefan Ciobanu, Toma Dicescu, Gh. Chirițescu. Se retipăresc, sub titlul Filosofie veche indiană, versuri în traducerea lui George Coșbuc. Gazeta mai cuprinde cuvântări ale regelui Carol al II-lea și ale altor personalități, scurte cronici ale revistelor, articole pe teme medicale, cugetări, proverbe și zicători, reclame, poșta redacției, ilustrații. M. W.
SOLIA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289780_a_291109]
-
apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele concesii elementului estetic. Literatura își menține însă același caracter partinic, propagandistic, respectând în continuare cerința angajării în slujba politicului. Astfel, în 1964, cotidianul, reproducând o cuvântare a lui Gh. Gheorghiu-Dej, afirmă că literatura trebuie să reflecte viața contemporană, opera „grandioasă” de construire a socialismului, faptele „mărețe” ale omului „nou”, iar judecata critică trebuie făcută de pe pozițiile ideologice ale marxism-leninismului. O bună parte a publicisticii constă în
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Povestiri, postfața edit., București, 1979; Supplex Libellus Valachorum, tr. în limba maghiară Kölö Károly, București, 1971 (în colaborare cu Iosif Pervain și Ana Ciurdariu); E. Lovinescu, Acord final, pref. edit., Cluj-Napoca, 1974; Ioan Piuariu-Molnar, Retorică, adecă învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; Ion Heliade-Rădulescu, Critica literară, pref. edit., București, 1979; Gheorghe Banea, Mușchetarii în Balcani. Vin apele!, pref. edit., București, 1982; Mircea Gesticone, Războiul micului Tristan. Vest, I-II, pref. edit., București, 1983 (în colaborare cu Sabin Vlad
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
caimacamului N. Vogoride. Ca și Filaret Scriban, va fi ales reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc din Moldova, a cărui deschidere o întâmpină cu un discurs, la 28 septembrie 1857. Se distinge și acum ca adept al reformelor democratice. Rostește cuvântări în preajma alegerilor pentru Adunarea Electivă, apoi cu prilejul începerii lucrărilor acesteia și adresează o Salutare României la 1859, ianuarie 24 (apărută în „Steaua Dunării”, la 3 februarie 1859), după alegerea ca domn în ambele Principate a lui Alexandru Ioan Cuza
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
personalități din partea locului: George Popovici, Valeriu Braniște, Paul Iorgovici, Iosif Popovici, Coriolan Brediceanu, Damaschin Bojincă, Ion Popovici-Bănățeanul, folcloristul Gheorghe Cătană, Tiberiu Brediceanu, Mihail Gașpar, Sabin Drăgoi. Numărul 2/1928 este consacrat împlinirii unui deceniu de la realizarea Marii Uniri și include cuvântările ținute în 1918 de regele Ferdinand, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, decretul regal privitor la unirea Transilvaniei cu Regatul României ș.a. În același perimetru documentar se înscriu Două scrisori autografe ale lui Eftimie Murgu, adresate primarului de atunci al Lugojului, Constantin
SEMENICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289613_a_290942]
-
României la Sankt-Petersburg, Gh. Rosetti-Solescu, anunța venirea sa Încă din iunie același an <ref id="52"> 52 AMAE, fond Reprezentanți străini, dosar nr. 16, litera H1, nepaginat.</ref>. În momentul prezentării scrisorilor de acreditare, diplomatul rus a ținut o mică cuvântare În care a precizat faptul că Își dorește o consolidare a relațiilor româno-ruse <ref id="53"> 53 130 de ani de relații diplomatice..., documentul 31, p. 141-143.</ref>. Nimic nu avea să prevestească momentele tensionate de mai târziu În relațiile
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
la o scrisoare a tatălui său, care Îl anunțase cu privire la neliniștea ivită la Paris, Londra și Viena din cauza răspândirii informației că independența și regalitatea urmau să fie proclamate pe 10 mai <ref id="15">15 Regele Carol I al României. Cuvântări și scrisori, tom I (1866-1877), București, 1909, p. 108. </ref>. Printr-o telegramă, Carol Îi răspunde clar lui Carol Anton că „nu a fost vorba despre un astfel de proiect, care ar fi astăzi o adevărată nebunie. Aceste acuze Îmi
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
exemplu, Andrassy afirma că avem toată susținerea Austriei, mai puțin În privința regatului, plan căruia i se opune printr un „vetto absolut” <ref id="32">32 Ion Bălăceanu c. I. C. Brătianu, Viena, 27 decembrie 1877, În vol. I. C. Brătianu. Acte și cuvântări, vol. III, 1930, p. 148-149. </ref>. De asemenea, condițiile impuse pentru recunoașterea independenței au Întârziat În sine realizarea regalității. În primul rând, satisfacerea lor a ajuns prioritatea politicii externe românești. Apoi, În 1878, ar fi fost imprudent să proclamăm regatul
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
proclamării regatului”. Chiar dacă Austro-Ungaria se arăta dispusă la o „politică revoluționară” față de România, În „chestiunea regatului” răspunde cu un „vetto absolut” <ref id="36"> 36 Ion Bălăceanu c. I. C. Brătianu, Viena, 27 decembrie 1877, În vol. I. C. Brătianu. Acte și cuvântări, vol. III, 1930, p. 148-149.</ref>. Atitudinea ei este justificabilă, căci independența României punea din nou problema influenței Austriei și a Rusiei În zonă. Pe fundalul creșterii puterii Petersburgului, monarhia bicefală nu putea admite cu pasivitate proclamarea unui regat român
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
oferite de societatea Junimea și de Primăria municipiului Iași. Perioada de studii în Germania se încheie în 1871, odată cu obținerea doctoratelor în drept (la Berlin) și filosofie (la Giessen). Participă la serbările de la Putna din august 1871, unde rostește o cuvântare publicată în „Convorbiri literare”, revistă la care colabora din 1868. Intră, la Iași, în magistratură (mai întâi ca procuror de secție, după aceea prim-procuror), apoi practică avocatura și concomitent face parte din corpul profesoral al Institutului Academic. În 1883
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
Iosif, Dinu Dumbravă. De o atenție deosebită beneficiază premiile acordate de Academia Română, după cum sunt intervievate o serie de personalități, printre care Ionel Jianu, N. Gheorghiu, Virgil Madgearu, Titel Petrescu, Dem. I. Dobrescu. Se reproduc frecvent, cu ocazia unor evenimente politice, cuvântările lui Nicolae Titulescu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu ș.a. G. Spina asigură „Cronica externă”, Ion Minu colaborează la „Cronica radio” și la „Cronica muzicală”, Sandu Eliad la „Foileton teatral”, Vasile Scorțeanu la „Rubrica tineretului”, iar Al. Manoliu semnează rubrica „Polemici”. Al.
ZORILE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]
-
cu gravuri de Dobrian, București, 1943; Cu nerodul satului în alegeri, București, 1946; Caii anilor, București, 1947. Traduceri: J. Krishnamurti, Viața eliberată, București, 1930, 2 conferințe, București, [1931], Cărarea, București, 1932, Regatul fericirii, București, 1932 (în colaborare cu Silviu Rusu), Cuvântări și răspunsuri la întrebări din Italia, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Cuvântări și răspunsuri la întrebări din New York City USA, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Izvorul de înțelepciune (în colaborare cu A. Dumitriu), București, 1935, Patrusprezece
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
anilor, București, 1947. Traduceri: J. Krishnamurti, Viața eliberată, București, 1930, 2 conferințe, București, [1931], Cărarea, București, 1932, Regatul fericirii, București, 1932 (în colaborare cu Silviu Rusu), Cuvântări și răspunsuri la întrebări din Italia, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Cuvântări și răspunsuri la întrebări din New York City USA, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Izvorul de înțelepciune (în colaborare cu A. Dumitriu), București, 1935, Patrusprezece cuvântări rostite de ... în vara anilor 1937 și 1938 la Ommen, Olanda, București, 1939
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
și răspunsuri la întrebări din Italia, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Cuvântări și răspunsuri la întrebări din New York City USA, București, 1935 (în colaborare cu Silviu Rusu), Izvorul de înțelepciune (în colaborare cu A. Dumitriu), București, 1935, Patrusprezece cuvântări rostite de ... în vara anilor 1937 și 1938 la Ommen, Olanda, București, 1939 (în colaborare cu Silviu Rusu); Liam O’Flaherty, Denunțătorul, București, 1931, Ceață la Dublin, București, 1942. Repere bibliografice: R, „Ucenicul vrăjitor” la Teatrul Național, RP, 1926, 2
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
istoricilor; În literatura de specialitate au fost indicate ca „modele” de „scrieri panegirice”, cu privire la Carol I, cele ale lui D. A. Sturdza, Charles I-er, roi de Roumanie. Chronique. Actes. Documents, tom I-II, București, 1899; Idem, Domnia regelui Carol I. Fapte. Cuvântări. Documente, București, 1906; sau a lui Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, trad. recentă din germană, de Ion Nastasă, București, 2003. </ref> istoriografice au evoluat spre condiția de referință, atinsă În perioada interbelică, când momentul 1866 a putut fi
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
făcute de Ministerul Instrucțiunii, serbările din cadrul școlii se desfășurau, potrivit tradiției, În urma unor recomandări venite „de sus” sau din inițiativa dascălilor . De pildă, Într-una dintre cele mai remarcabile instituții ale României moderne, Academia Română, cu prilejul sărbătorii naționale, erau ținute cuvântări pe seama subiectului, unele dintre cele mai reușite aparținându-i secretarului Academiei: D. A. Sturdza . Fiind inițiatorul și, totodată, sufletul mișcării pentru redeșteptarea conștiinței naționale, Spiru Haret considera că numai printr-o continuă și Însuflețitoare activitate patriotică se putea conserva spiritul prețuirii
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]