1,517 matches
-
cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra într-un desiș. „În desișul de muri, care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru tot restul vieții. Înghiți în sec și închise cutia, punând-o la loc în buzunarul gecii. Apoi urcă scările în vârful picioarelor și intră în baie. Baia era încă plină de apa care se răcise, iar spuma lăsase o dâră pe marginea căzii. Nu-i mai păsa. Trase dopul și se așeză pe margine privind cum se golea cada și încercând să nu izbucnească în râs de fericire. Până la urmă, o iubea la fel de mult pe cât îl iubea și ea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un aer atât de neașteptat de tradițional. În noaptea de Crăciun făcură o plimbare pe domeniul hotelului la care se cazaseră. Sub lumina argintie a lunii aproape pline, pașii lor scârțâiau în zăpadă, spre crângul de la capătul domeniului, lăsând o dâră de urme - cele mari, ale bocancilor lui, iar cele mici, ale ei. Se așezară pe o buturugă de pin și cântară împreună un colind, apoi, când ea se plânse de frig, Neil o luă în brațe și își strecură mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
armei. Aplecat până aproape de pământ, m-am strecurat pe sub fereastră până la ușa din spate, care era Întredeschisă. De undeva dinăuntrul bungalow-ului am auzit un zgomot Înfundat de voci. Am Împins ușa cu țeava pistolului și ochii Îmi căzură pe o dâră de sânge de pe pardoseala din bucătărie. Am intrat Încetișor În casă, cu stomacul făcut ghem, Îngrijorat de posibilitatea ca Inge să se fi hotărât să arunce singură o privire Înăuntru și să fi fost rănită, sau chiar mai rău. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
IIa, revăzută - roman - Pentru Rodi I Albastru de cer, roșu de sânge, galben de soare, galben de, el îmi cere culorile și eu, Daniel, mă grăbesc să desfac capacele tuburilor de vopsea și să apăs cu băgare de seamă, lăsând dâre de culoare groasă, uleioasă, pe paleta lui ce-o ține în mâna stângă. Pictează! Mâna dreaptă nervoasă mânuiește cu încetineală pensula pe pânza uriașă, un metru optzeci și unu are în înălțime pânza, un metru optzeci și unu e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită de negru lasă în galbenul de soare o dâră subțire, nu îndrăznesc să-l fac atent, îl las să picteze după voia lui, oricum, roșu de sânge! De dimineață nu mănânci nimic, Daniel, mă anunță fratele Rafael, Și după aceea? îl întreb eu, După aceea poți, Am paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
învârtea absentă un deget în părul ei drept, arătând din cap până-n picioare ca produsul unui vis umed. Apoi se întoarse domnișoara Morley. — Poți intra, spuse ea cu o dezamăgire evidentă. Mai traversă biroul în tăcere, lăsând în urma ei o dâră cu iz de lămâie și, în secunda în care ușa biroului lui Jack s-a închis, aproape că s-a auzit o răsuflare generală de ușurare și toată lumea a început să vorbească. Asta e prietena lui Jack, le informă Kelvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai grea. Nu se descurca niciodată, iar în momentul în care ceva era gata trebuia făcut din nou. Imediat ce termina de spălat pe jos în bucătărie - nu, stai, chiar în timp ce spăla ea pe jos - ei țopăiau pe acolo încălțați, lăsând dâre de noroi pe munca ei. Iar coșul de rufe părea asemănător cornului abundenței. Pentru că, imediat după ce ea spăla trei rânduri de haine și, după părerea ei, spălase fiecare hăinuță din casă, satisfacția îi dispărea instantaneu în momentul în care intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atâta timp cât urma să îi ia lui Molly să o înfulece. Doar că înghețata începuse să se topească și lui Clodagh i s-a cerut să iasă dintr-un magazin de materiale, după ce Molly ștersese vafa de o draperie, lăsând o dâră generoasă de cremă albă pe ea. Dimineața se stricase și, ștergând bărbuța de Moș Crăciun lăsată de înghețată pe fața lui Molly, Clodagh nu putea să nu simtă că viața avusese ceva mai mult să îi ofere înainte, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de paisprezece ore, vin care se coagulase pe buzele ei. Dacă încerca să zâmbească, arăta ca Dracula. Vânzătoarea a venit alergând. — Îți stă minunat. Ashling a reușit să scape, și vânătoarea a continuat. Dosul palmei sale, care era murdar de dâre roșii și maronii, semăna cu o rană deschisă. Și apoi, exact când speranța începuse să moară, l-a găsit. Cel perfect. A fost dragoste la prima vedere, și Ashling simțea cu toată ființa ei că totul urma să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șanț. Logan Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o privire la ceas și scoase un oftat, slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din umeri și scoase la iveală din buzunarul de la piept al uniformei o brichetă, cu care Își aprinse țigara, aceasta lumină În Întuneric asemeni unui cărbune Încins. — Halal priveliște pentru prima zi Înapoi la muncă, nu-i așa, domnule? O dâră de fum se risipi În noapte și Logan inspiră adânc, Încercând să tragă cât mai mult din el În plămâni Înainte ca vântul să Îl facă nevăzut. — Ce zice Iso... Se opri. Ce zice doctorul MacAlister? Cortul se lumină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel și nasul roșu. Părul ei lung și negru era strâns la spare, lăsându-i liberă fața rotundă; și se Învârtea Înnebunită prin Încăpere, rozându-și unghiile până la carne. L-a răpit, nu-i așa? Întreba iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
invadă din creștet până-n tălpi. Lui Watson Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu grijă. Privea insistent către stomacul lui, unde cicatricile acopereau pielea cu niște dâre adânci. — A fost nasol? Logan Își drese vocea și Încuviință. — N-aș recomanda nimănui, spuse el. Ăăă... Eu... Vrei un sandviș cu șuncă? Nu am găsit ouă. Sau altceva cu care să se potrivească. El se opri, strângându-și prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul pasagerului coborât pentru a elibera o dâră de fum În aerul rece al nopții. Cred că e de la Daily Mail, spuse asistenta ținând umbrela. Acum că ați apărut, Își Închipuie că se Întâmplă ceva. Țac, pac. Dacă găsesc vreo nerozie cu care să vă combine, mâine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care o observase În ziua În care-i lăsase În clădire. — Care era mesajul, Cameron? Mesajul misterios despre care Simon McLeod spunea că știu toți din Aberdeen. Toți În afară de poliție. — M-a scuipat... Îi scăpă un geamăt, urmat de o dâră argintie care se i se scurse din nas. L-a târât pe Geordie afară din apartament. A zis că se-ntoarce după mine! Am crezut că tu ești el! Logan Îl examină pe bărbatul care stătea În fața sa, legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu pumni Întregi de zăpadă și dup-aia m-am dus acasă. Se cutremură. I-am zis Sheilei ce se-nâmplase, iar ea și-a făcut bagajele și-a plecat. O lacrimă i se scurse pe obraz, lăsând În urma ei o dâră de piele curată. Își trase nasul și Încercă să mai ia o gură din cutia sa goală de bere. Sunt un monstru... exact ca el... Privi Înăuntrul dozei goale și văzu acolo doar Întunericul. Deci e mort, așa-i? Lumley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care se ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său este În contradicție absolută cu sentimentul...“ Sören Kierkegaard, Frygt og Baeven „Ceea ce caut eu În cuvânt este răspunsul celuilalt. Problema mea este tot ceea ce mă constituie ca subiect.“ Jacques Lacan I Un Început posibil de roman Se observă doar dâra de fum ce iese din țigara de foi ținută cam teatral Între degete; el, personajul, e Întors cu spatele la noi (care „noi“, se va Întreba un critic chițibușar), ne ignorează total sau se preface că nu-și dă seama că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă, Îi recit: „La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la poezia lui Ion Barbu. (luni) Pariam care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna) Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iată, lumina se-ngână cu Întunericul, stau culcat În patul cald, primitor, mă bucur fără motiv; nu-mi simt forma corporală a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă corporalizez, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]