3,132 matches
-
află risipite, existența lor atât pe vale, cât și pe terasă, ne indică o intensă folosire a acestei resurse pe o durată, relativ, apreciabilă. Am menționat deja că astfel de materiale, dar în cantitate mult redusă, am întâlnit în așezarea dacică din punctul La Bucur și Pe Casadie. Ceea ce intrigă și derutează, totodată, este faptul că nu au fost descoperite pe acest loc unelete din metal, care să permită o datare contemporană cu ceramica din jur. Câteva lame de cuțit și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
producție romană, ușor deteriorată la buză și cu o toartă lipsă, găsită în cimitirul satului Umbrărești, cu ocazia săpării gropii pentru înhumarea Ioanei Drăgan, soția lui Vasile Drăgan din satul Umbrărești-Deal, în anul 1972; -fragmente ceramice de la un vas mare, dacic, de păstrat provizii, au fost strânse din cimitirul satului Condrea de către profesorul de istorie-geografie din localitate, Costel Bosoi, cu prilejul unei dezgropări; cu această ocazie au fost descoperite cioburi mai mici, de la vase contemporane cu vasul mare, datate în secolele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
locul din preajma bisericii satului Siliștea, locul unde se afla atunci satul boieresc al Umbrăreștilor, teritoriu potrivit dacă avem în vedere că era încă în funcțiune vechea arteră de circulație ce lega Galațiul cu Brețcu, prin trecătoarea Oituzului, respectiv străvechiul drum dacic și mai apoi roman de pe malul stâng al Siretului, că puteau ajunge lesne aici locuitorii din satele situate în bazinul inferior al Bârladului și Siretului, că erau în ființă casele boierești și curțile cu slujitori, morile și crâșmele satului, beciuri
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Sandul, fost căpitan din Umbrărești, cu megieșii, urcă „la deal înspre apus, prin dumbravă, pe un drum vechiu [...] prin mijlocul dumbrăvii” și pun o altă piatră semn de hotar. Acest „drum vechi” din document ne duce cu gândul la drumul dacic despre care am relatat, el aflându-se, după cum se constată lesne de către cunoscătorii locului, pe interfluviul Bârlad-Siret și făcea legătura, o face și acum, între Umbrărești și Movileni. Luăm în considerație și precizarea prin care în hotarnică se specifică faptul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
d.Hr.), cele trei necropole daco-carpice descoperite în satul Bărboasa - la Gălănești, în care s- au descoperit 291morminte de incinerație, precum și așezările prefeudale din sec. al VIII-IX- lea d.Hr. de la Oncești (Poarta Țărnii). De asemenea, urme de locuire dacică, continuitate de locuire a populației romanizate după retragerea aureliană, sunt evidențiate pe teritoriul Onceștiului prin necropola de la Cioara, care datează din sec.II-III d.Hr., morminte de incinerație, precum și tezaurul de denari imperiali descoperiți la Dealul Perjului. Începutul evului mediu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
silvestris” și apoi „vitis vinifera”. În anul 1929, apar primii cultivatori (vieri) de viță nobilă Vasile Oprișan, Neculai Brăescu, Aurel Chirilă, D-tru Bârgăuanu. La început, tăierea viței se făcea cu cosorul simplu sau cu creastă, care la origine era pumnalul dacic „sica”. Cosorul a fost înlocuit de foarfecele cu rac care se folosește și astăzi. Pentru înfigerea în pământ a aracilor de vie, se folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc, fără presare. Fig. 4 Unelte și ustensile viticole: 1, 2 - chitonoage; - cazan de rachiu (căldare); 4 - foarfece de vie cu rac 5 - cosor cu creastă; 6 - cosor de vie tip dacic. Fig. 5 Recipiente pentru vinificație tradițională: 1- călcătoare; 2 - călcătoare- pârghie; 3 - răvăcitoare Practicarea viticulturii a necesitat construirea în perimetrul viilor sau a gospodăriilor a unor anexe: beciuri, crame și căsoaie. Deși în zonă nau existat podgorii renumite, vinurile produse
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
importante zone de odihnă și de agrement. De asemenea, este bine să nu uităm rolul pădurii în apărarea omului, a satelor, constituind un loc de refugiu în perioadele zbuciumate din istoria neamului. Unii termeni din domeniul silvic sunt de origine dacică (copac, codru, gorun), slavă (stejar, crâng, gârniță 1), dar mai ales de origine latină (fag, frasin, tei, carpen, plop, salcie, ulm). Din aceste cuvinte au derivat numeroase nume proprii, ca de pildă: Păduraru, Plopeanu, Ulmeanu sau Stejar, cândva întâlnite frecvent
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din școala socialistă, unde majoritatea materialelor didactice erau distribuite gratis sau la prețuri modice, prin inspectoratele școlare județene sau prin Casele Corpului Didactic. Ofensiva materialelor didactice a impus un repertoriu clasic de referințe istorice figurative. Între ele găsim, deopotrivă, obiecte dacice, castelul Huniazilor, scena bătăliei de la Posada din "Cronica pictată la Viena", biserica de la Voroneț, fotografiile cu țărani români adunați în decembrie 1918 la Alba Iulia 305 ș.a.m.d. Deși textul manualelor a suferit schimbări uneori dramatice, ilustrațiile însoțitoare, din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din secolul V grec, însoțită de elemente figurative lucrate în alb. Ea are virtuți specifice în cultura veche a populației de pe teritoriul patriei noastre. Sursa directă de inspirație a ceramistului Ion Antonică este o vatră de întâlnire a destinelor vechi dacice și a strălucitelor întâmplări din istoria Moldovei lui Stefan cel Mare. Undeva între Rădăuți și Mănăstirea de basm Sucevița se află satul Marginea, vestit prin olarii săi. Oamenii de aici sunt păstrători ai unor tradiții seculareă Artistul și-a propus
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
anul 113. Deoarece marmura simplă, albă, nu se potrivea cu restul construcțiilor din for, s-a încercat găsirea unei soluții. Ideea strălucită i-a venit sirianului Apollodor care s-a gândit să așeze figuri în relief ale celor două războaie dacice. Sculpturile în relief înfășoară columna într-o bandă lată cam de un metru, în 23 spire, pe 404 blocuri de marmură cu o lungime totală de aproximativ 200m Ea are aproape 2500 de figuri umane, fiind cea mai mare sculptură
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
necesare pentru război. O altă scenă ne arată trecerea Dunării pe un pod dublu de vase. Un bătrân așezat într-o peșteră de sub malul apei, zeul fluviului Danubius, îi ocrotește pe romani. Soldații, în frunte cu împăratul, trec pe malul dacic, unde se va ține consiliu de război și se vor aduce jertfe zeilor, ca să-i apere și să-i ajute. Următoarea scenă îl arată pe Traian primind o solie ciudată a dacilor. Istoricul Cassius Dio, care a lăsat și el
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
vieții cu sabia sa curbată. Capul său va fi prezentat armatei și împăratului, apoi dus la Roma și așezat pe treptele Gemoniei, scara de piatră ce urca spre colina Capitoliului. Dacii fuseseră învinși. Ultimele scene înfățișează soldați romani incendiind sate dacice și luptând contra unor grupuri de daci care nu vroiau să se predea. Alți daci, printre care și nobili, sunt prinși și înlănțuiți pentru a fi duși la Roma, unde urmau să facă parte din cortegiul triumfal al lui Traian
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fost înmormântați aici. Altă explicație pentru prezența lor la aceste morminte nu poate fi luată în seamă. Deși pentru această perioadă încă nu avem alte exemple, prezența sau chiar frecvența mare a lor în perioadele următoare, chiar din epoca hallstattiană, dacică și mai ales în prima jumătate a mileniului I d. Chr., ne permite să considerăm că acest obicei, al ofrandelor de carne, putea exista la sfârșitul epocii bronzului. a5 - Cronologia În vederea stabilirii cronologiei interne a necropolei din epoca bronzului de la Săbăoani
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din fier, cu mai multe spire, care ar putea să aparțină unui tip foarte cunoscut în necropolele din sec. II-III d. Chr. Acest tip de fibulă cu corpul puternic profilat constituie o continuare a fibulelor cunoscute, în special, în așezările dacice din sec. I î. Chr.-I-II d. Chr. Un fragment de fibulă din fier, din aceeași categorie, a fost descoperit și la mormântul de incinerație nr. 98. Asemenea fibule sunt prezente în majoritatea necropolelor din sec. II-III d. Chr. Evoluția
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din cele trei mari categorii - ceramica lucrată cu mâna, ceramica lucrată la roată și ceramica romană de import. Ceramica lucrată cu mâna Din această categorie de ceramică face parte una din cele mai răspândite forme de vas cunoscute în civilizația dacică, începând din perioada clasică a acestei culturi și până la sfârșitul civilizației dacilor liberi - vasul-borcan. Ca formă a devenit o emblemă a acestei civilizații, recipient care constituie alături de ceașca dacică (cățuia) o adevărată reprezentare etnică. Începând cu sec. I î. Chr
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
una din cele mai răspândite forme de vas cunoscute în civilizația dacică, începând din perioada clasică a acestei culturi și până la sfârșitul civilizației dacilor liberi - vasul-borcan. Ca formă a devenit o emblemă a acestei civilizații, recipient care constituie alături de ceașca dacică (cățuia) o adevărată reprezentare etnică. Începând cu sec. I î. Chr. și mai ales în cel următor, sec. I d. Chr. acest tip de vas ajunge la faza clasică a formei bine structurate, cu corpul ușor bombat, fundul drept, buza rotunjită
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
care provin de la amforele fusiforme, cu fundul ascuțit, corpul oval, gâtul lung-cilindric, buza îngroșată ca un guler, la exterior, prevăzute cu câte două torți, care pornesc de pe gât până pe umărul vasului. Acest tip de recipient este prezent în toate așezările dacice, precum și în multe necropole, în unele chiar folosite drept urne. La Săbăoani, în această necropolă nu a fost folosită nici o amforă ca urnă funerară. Prezența fragmentelor ceramice din această categorie de vase a fost descoperită la mai multe morminte, cum
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în alte necropole, cum este cea de la Văleni, confirmă acest obicei, practicat cu bună știință. Cu toate că nu am descoperit nicio urnă cu găuri în pereți, interpretate ca „ferestre ale sufletului”, așa cum s-au găsit la unele morminte din marele cimitir dacic de la Văleni, trebuie să menționăm faptul că la mormântul de incinerație în groapa nr.12 se aflau două fragmente ceramice dintr-un vas urnă de culoare roșie, care erau perforate pe fundul vasului cu două găuri. De asemenea, nicio urnă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
63 morminte de înhumație doar unul este de matur), nu mai încape nicio îndoială că ele aparțin aceleiași populații care își incinera restul morților. Inventarul necropolelor cercetate constituie, de asemenea, un argument deosebit de important în atribuirea mormintelor de înhumație populației dacice. Adăugăm faptul că nu există deosebiri de inventar între cele două tipuri de morminte. Obiceiurile de ritual și ale celor de port sunt aproape identice sau apropiate, cu unele mici deosebiri, mai ales în ceea ce privește cantitatea sau chiar calitatea unor piese
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în așezare, cum sunt: capace, amforete carpice, amfore romane, cățui, castroane sau căni. Putem face totuși o legătură interesantă cu mormântul de înhumație din groapa nr. 6 din așezare, care este aproape identic cu mormintele de înhumație din marea așezare dacică de la Brad. Prezența unei jumătăți de râșnițe din tuf vulcanic, înmormântarea chircită a decedatului, într-o groapă cilindrică, pare a fi o situație similară cu cea de la Brad, dintr-o perioadă anterioară, care nu poate fi prea departe în timp
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de asemenea un mormânt de înhumație. Prezența unor mărgele din pastă de sticlă roșie, caracteristice necropolelor din sec. II-III d. Chr., destul de frecvente și în necropola I de la Săbăoani, alături de râșnița din tuf vulcanic, numeroase în perioada clasică a culturii dacice, care lipsesc, însă, din repertoriul uneltelor la dacii liberi, pot constitui elemente de legătură între cele două etape din istoria strămoșilor noștri, care ne pot confirma o datare timpurie a necropolei I de la Săbăoani. Lipsa altor materiale, care să confirme
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de la Săbăoani. Lipsa altor materiale, care să confirme o datare mai târzie, ne permite să spunem că necropola I de la Săbăoani aparține începutului sec. II d. Chr., eventual unei perioade nu prea îndepărtate de cucerirea romană, respectiv părăsirea marilor așezări dacice, de tip „dava” de pe Valea Siretului: Piroboridava, Tamasidava și Zargidava. II. C - NECROPOLA II, SEC. II-III d. Chr. c - Catalog Mormântul nr. 1 (Pl. 51/1; 73/ 1). Înhumat în groapă, în poziție întinsă cu mâinile pe lângă corp. Se afla
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
descoperite două asemenea piese, una din bronz, la mormântul de înhumație numărul 77 (Pl. 91/2) și cealaltă, din fier, la mormântul nr. 85 de înhumație (Pl. 63/3; 92/5). Acest tip de cercel este destul de frecvent în așezările dacice din secolele II-I î. Chr., I începutul sec. II d. Chr., cum este cel de la Brad. În necropola II de la Săbăoani nu s-au descoperit cercei sau pandantive din filigran de argint. Pandantive Din această categorie de obiecte de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Printre pandantivele descoperite la Văleni se numără și câteva din fier sau bronz și au fost trecute în tipul 3 de pandantive. Piese asemănătoare au fost descoperite în majoritatea necropolelor dacilor liberi. Ele apar și în perioada anterioară, în așezările dacice din sec. I î. Chr., I-II d. Chr., cum sunt cele de la Popești, Ocnița sau Brad. Aici ele apar și la mormintele de înhumație în gropi cilindrice, în special în așezarea deschisă. Cel de al doilea pandantiv (Pl. 60
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]