1,915 matches
-
frumoase, știți? Siria modernă s-a ridicat împotriva Franței, nu uitați." O aflu din gura lui. Franța se află în câmpul conștiinței sirianului, în timp ce francezul a uitat cu totul de Siria sub Mandat. Cine mai știe azi că am bombardat Damascul în 1925 și i-am jefuit pe reprezentanții țării în 1936? Sunt informații care nu apar în niciun manual școlar din Franța. Dacă nu aș fi ajuns aici, nici eu nu aș fi aflat niciodată că "noi" am strivit cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi ajuns aici, nici eu nu aș fi aflat niciodată că "noi" am strivit cu totul Djebel Druze, am amputat autoritatea teritoriului în 1939 cedându-i Turciei, în condiții rușinoase, sangeacul Alexandretta, cu Antiohia, am bombardat din nou Parlamentul din Damasc în 1945 și i-am băgat în închisoare pe primii aleși independenți. A existat un romantism al erei coloniale de care literatura noastră a profitat. Haitiul ne-a dat Bug Jargal și pe Aimé Césaire; Marocul sub protectorat pe Lyautey
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Romano-catolicul nu are nicio amintire legată de jefuirea Constantinopolului de către cruciați, pe care toți ortodocșii o au încă prezentă în memorie; tot așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai rele, ale generalului Gouraud la Damasc în 1920. O memorie națională înseamnă administrarea comună a unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele din memoria lor și invers. De unde și câte o neînțelegere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele din memoria lor și invers. De unde și câte o neînțelegere. Vizită la complexul Kaftaro, de la numele marelui muftiu de Damasc, decedat, șeicul Ahmad Kaftaro, care se opusese intrării lui Ioan-Paul al II-lea în interiorul moscheii Omeiazilor. Instituția, imensă, acoperită cu două minarete, ocupă un grup întreg de clădiri. Este principala școală de formare religioasă sunnită, centru internațional în care mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cartier creștin, minaretele cresc la fel ca ciupercile, pe lângă clopotnițe, fără moscheea corespunzătoare. Măcar așa, în ciudă. Casa lui Anania este singurul loc sfânt recunoscut de custodie în Siria. Pavel din Tars a fost botezat aici de acest evreu din Damasc, la întoarcerea din Ierusalim după lapidarea lui Ștefan și înainte de a fi el însuși lapidat de compatrioții săi. Sfântul Ioan Botezătorul, recunoscut de musulmani ca profet al Islamului, își are mormântul în sala de rugăciuni a moscheii Omeiazilor. Aceasta s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se numește minaretul lui Iisus. Christos va reveni aici, la sfârșitul timpurilor, pentru a-i judeca pe oameni. Decapitat la Macheronte (în Iordania), înaintemergătorul lui Iisus nu mai știe unde și-a pierdut capul. În prezent are trei: unul la Damasc, al doilea la Amiens, în catedrală, al treilea la Topkapi, la Istanbul. Nu dai capete decât la capi. Capitala omeiadă nu este sectară: lângă mausoleul lui Saladin, stă și mausoleul șiit, acoperit cu plăci de faianță albastră, de la fiica lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creștine. Coloana a cincea, calul troian. În această privință, vechea alianță a maroniților libanezi cu Israelul nu a făcut lucrurile mai ușoare. Nu mai mult decât declarațiile papei din Regensburg, pe care mulți catolici de aici, fie ei din Cairo, Damasc sau Bagdad, le-au criticat în mod deschis și public. Uitasem legenda celor șapte tineri din Efes. Prietenii sirieni mi-au amintit-o, și pe bună dreptate, dacă ei sunt cei care au transmis-o arabilor creștini și musulmani, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
musulmani, și apoi Occidentului. Mulțumită lor, și prin dominicanul genovez Jacobus de Voragine cu Legenda aurea (1250-1280), cultul Celor șapte tineri (sau adormiți) din Efes se sărbătorește în fiecare an pe lângă Plouaret, în Côtes-d'Armor, dar și în oratoriile din Damasc și Teheran, dat fiind că acest mister creștin este evocat și în sura Peșterii din Coran, recitată în timpul rugăciunii de vineri. Fugind de persecuția împăratului idolatru roman Decius, șapte tineri din Efes își găsesc adăpost, împreună cu câinele lor, într-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adăpost, împreună cu câinele lor, într-o peșteră și, trei secole mai târziu, se trezesc în mod miraculos. Numele acestor adolescenți creștini zidiți de vii, deveniți în Coran "tovarășii din peșteră", sunt talismane pe pământul islamic. Părintele dall'Oglio, instalat aproape de Damasc în mijlocul siriacilor, face des drumul dus-întors între Bretagne și deșert. Îl are drept model pe Louis Massignon și ca punte între cele două lumi, tradiția Celor Șapte Tineri din Efes. A reconstruit cu mâinile lui ruinele mănăstirii Mar Mussa, înălțată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închidem și asociațiile și bisericile noastre. Lesne de înțeles mândria acestor siriaci, cei mai orientali dintre toți, inclusiv față de musulmani. Așa cum evreii, frații mai mari ai creștinilor, erau acolo înaintea lui Hristos, siriacii erau acolo înaintea lui Mahomed. În împrejurimile Damascului, și nu în Arabia, au fost găsite cele mai vechi urme de scriere arabă, laolaltă cu inscripții creștine din secolul al VI-lea (unele trilingve: în greacă, siriacă și arabă). Ei nu trăiesc pe aceste pământuri ca oaspeți ai islamului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
americanii vor avea nevoie de ea pentru a ieși din Irak nu e chiar așa departe. La urma urmei, chestiunea înălțimilor Golan poate fi tranșată în două minute... Asta înseamnă, Preafericite, că într-o zi veți putea fi văzut la Damasc? E un bărbat firav, cu o barbă albă mai scurtă și mai bine tăiată decât a fraților săi întru Hristos, dar este tot atât de intransigent în privința prerogativelor sale. Greu de spus. Scaunul meu are onoarea întâietății. Suntem cei mai importanți rămânând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prânzului. Chestiuni de rutină. Coborâți, parcă din nebăgare de seamă, de pe cine știe ce friză din Ninive sau din Persepolis, acești patriarhi, arhierei, mitropoliți păstrează, din acel moment de distracție, ceva mesopotamian în ființa lor. Preafericitul Ignatie Zakka I-ul Iwas de lângă Damasc, siriacul ortodox, părea că doarme sau că-i pe lună atunci când mi-a acordat, fără un cuvânt, doar cu un gest leneș al mâinii, onoarea de a mă așeza în fața lui pe un taburet. Cu barbă chaldeeană, cu pielea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alături de care un faraon în mare ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență instalați comod pe scaunele lor cu spătar înalt tapisat cu damasc roșu sub un baldachin de brocart, cu un telefon de bachelită neagră pus la îndemână pe o măsuță. La asirienii din Kurdistan, până nu demult, funcția patriarhală era ereditară, de la unchi la nepot, iar cârja episcopală încă nu era prea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vot uninominal și providențial într-un singur tur de scrutin. Întrucât atentează la legea majoritară și la menținerea drepturilor noastre sociale, aceste americanisme nu mai hrănesc decât ecranele și albumele noastre în activități recreative de seară: filme, romane, postere... La Damasc, am văzut într-o seară adunați laolaltă într-o vitrină un Saladin multicolor, un Che Guevara în alb-negru și un Nasrallah hilar. Iar într-o băcănie din Gaza, un Che cu beretă lângă un Arafat cu keffieh și un Nasrallah
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vrea binele, ba chiar, în felul său, a avut dreptate, să-mi recomande, la ora showbizului, să mă orientez după o busolă morală infailibilă. Aceasta arată apusul, nu Levantul. Atunci când începi să zigzaghezi între Tel-Aviv și Ramallah, între Beirut și Damasc, n-ai cum să nu cazi în capcane pardosite cu idei de gata din care, ca și din ambiguitate, nu poți ieși decât lăsând ceva din propria-ți piele (această trapă a amărăciunilor pare anume făcută pentru a te pune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și dreptul mânăstirii de a strânge ceara din cârciumile din târgul Baia. La 1460-1461, 24 februarie s-a reînoit privilegiul dat averilor legate de balta Leonta “unde este mânăstirea”. În anul 1462, Iuga, marele vistier, dăruia Moldoviței trei dvere de damasc roșu cu aur, un pocrovăț, un cal și 25 de zloți ungurești, ca să i se facă slujbă de pomenire lui, soției Nastea și “pentru iubitul meu copil, Mihul, și pentru fiica mea dragă Sofia, numită Soptea”. La 8 ianuarie 1473
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
li se adaogă panaghiarele de la Neamț și de la Bacău și crucile ferecate, dintre care numai una s-a păstrat la Putna. Danii în odoare sfinte au făcut și boierii. În 1462, Iuga, marele vistier, a dăruit Moldoviței “trei dvere de damasc roșu cu aur și un procrovăț și răcavițe din aceași camhă de damasc și o cădelniță de argint aurită”, un cal și 25 de zloți ungurești. În ianuarie 25, 1476, același mare vistier dăruie Putnei satul Șirăuți, „1 cădelniță și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care numai una s-a păstrat la Putna. Danii în odoare sfinte au făcut și boierii. În 1462, Iuga, marele vistier, a dăruit Moldoviței “trei dvere de damasc roșu cu aur și un procrovăț și răcavițe din aceași camhă de damasc și o cădelniță de argint aurită”, un cal și 25 de zloți ungurești. În ianuarie 25, 1476, același mare vistier dăruie Putnei satul Șirăuți, „1 cădelniță și încă 1 chivot de argint aurite, de 13 some, 100 de zloți ungurești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de gunoi în putrefacție. Dar dacă tot universul e o groapă de gunoi în putrefacție? Vezi, de asta a căzut îngerul, că prea problematiza...! N-ar fi mai de dorit să identificăm Poezia cu acea întâlnire (ad)mirabilă de pe drumul Damascului, care l-a transformat din temelii pe Apostolul Pavel? Remuse, Remuse, de ce te prigonești? Omul fuge toată viața de sine, când ajunge, în sfârșit față în față cu sine însuși, trebuie să se recunoască și să se contopească. Dar s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca apa curgătoare fără susur, fără matcă... Metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a misticului, a transcendentului. Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile. Toți am fost pe drumul Damascului, toți am avut posibilitatea întâlnirii cu Dumnezeu, numai că nu toți am fost atenți, nu toți am știut cu cine trebuia să ne întâlnim. Că, vorba filosofului, până la urmă găsești cu adevărat numai ceea ce știi că trebuie să cauți. Găsești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viza de intrare 30 de zile În Israel. Îmi curgeau lacrimi de bucurie, de fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am Înmânat unei tinere care mi-a deschis o portiță. Spre Jerusalim Poarta Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se Învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiza și caut spre ieșire: poarta 6 era ca să ies. Ajunsă afară, las valiza jos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și podul peste Dunăre la Drobeta a fost făcut de Burebista într-o vreme când Dacia se întindea și dincolo de Dunăre, cu mult înainte de apariția la graniță a puterii romane. Pe picioarele vechi ale podului dacic a construit Apolodor din Damasc, pe la anul 101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu totul ieșit din comun. Stagiul în capitala Uniunii Sovietice l-a transformat, l-a învățat să se descopere pe sine însuși, cel adevărat. Pur și simplu a devenit alt om. Dacă ar fi cunoscut pățania lui Saul pe drumul Damascului, ar fi zis că și el a trăit la Moscova o asemenea schimbare la față, o asemenea renaștere, atâta doar că una în sens invers, din rău în mai rău. După experiența moscovită, el se privea pe sine însuși, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]