1,681 matches
-
Culcandu-si trupul gol în albele dantele Tresare-nfiorata de-acelasi simțământ... Pe umerii ei albi ai părului inele Căzând, o-mbratiseaza-n pudicu-i veșmânt... Pe geam blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
dat capabil de înseriere umană. Nu c-ar fi fost greu: în toamna lui 1990, era destul să impui la scară largă bentițele de elastic alb, să le ceri unor părinți debusolați achiziționarea în masă a bluzițelor de pânză cu dantele și volănașe (le vindeau moldovenii în piața de „ruși“), asortate la fuste negre, eventual plisate și musai până la genunchi și aveai deja o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mirese pentru a petrece împreună o bună parte din nopțile lungi de toamnă-iarnă. Tinerele își luau de lucru fie să împletească, fie să coasă flori și ajur pe pânză de borangic pentru ii, fie să croșeteze sau să facă dantele, fie să toarcă lână, fuior de cânepă sau in. Lucrul devenea mai spornic și mai plăcut pe fondul cântecelor îngânate în grup sau solo, al ghicitorilor, snoavelor sau povestirilor spuse cu meșteșug și har de băieți. Reprizele de dans, susținute
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
et m'enfuir, aucune considération ne m'aurait retenu!..." Și puțin mai departe: "Juvaer neprețuit, căruia restauratorul ei, Lecomte du Nouy, i-a redat întreagă gingășia tinereței... E bizantină, e rusească, e persană, e strălucitoare ca o mireasă împodobită de dantele și beteală"... Pe timpul când Bellessort admira frumusețile acestea, Sala gotică, cea veche, cea originală, cea clădită de Vasile Lupu, arsă în decursul secolilor de turci și de tătari, stătea tristă lângă biserica refăcută, ca un bătrân infirm și orb, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect ținut în frâu, un firesc al meditației
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ierunca și repatriate. Se preconizează publicarea lor selectivă, în trei volume. Sunt mai mult de 2 500 de scrisori și cărți poștale; majoritatea sunt scrise în limba franceză, cu o grafie minusculă și foarte îngrijită, care acoperă paginile cu o „dantelă de cuvinte“, după cum aprecia chiar expeditoarea. Deși limba franceză predomină (peste 80%), există și multe fragmente în limba română. Unele scrisori întregi în limba română datează din perioada imediat următoare plecării Monicăi Lovinescu din țară. Starea documentelor este foarte bună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noi la fel de mult. — Deci... toate chestiile astea... Danny arată în jur spre dezordinea din apartament. Sunt mai mult ale tale, sau mai mult ale lui? — Îhm... Mă uit în jur, spre toate lumânările mele de aromoterapie, pernuțele mele vintage de dantelă, spre teancurile de reviste. Preț de o clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca nouă! Becky, scumpa mea, e doar un gând... — Ce anume? zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
distrat în viața mea mai bine ca acum, probând rochii de mireasă. Cynthia mă conduce într-o cabină de probă imensă, cu tapet cu heruvimi pictați cu alb și auriu și cu oglindă uriașă și îmi dă un body de dantelă și pantofi cu toc înalt, de satin, ca să îmi fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu-i așa? Dar parcă îmi place mult și aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu-i așa? Dar parcă îmi place mult și aia cu mânecile de dantelă... Mă uit la propria mea imagine, autocritic. Câte am încercat până acum? Păi, cu asta se fac... treizeci și cinci, spune Cynthia, uitându-se pe listă. — Și câte am notat ca posibilități? — Treizeci și două. — Pe bune? Fac ochii mari, mirată. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de fiecare dată când se foia pe scaun, jucându-se cu o buclă sau trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben care sclipea prin dantela rochiței. În dreapta, Îl aveam pe fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care, de mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce prea mocirlise omul în păcat, m-a luat la întrebări. N-a lipsit mult să mă facă friptură în suc propriu... Ce este Apusul veacului nostru? Pe lângă Divina Comedie, pe lângă ideile ce scormonesc adevărul despre om și natură, pe lângă dantelele în piatră ale catedralelor ce sfidează norii, pe lângă minunile făurite de dalta și penelul artiștilor, Apusul înseamnă și o mână de oase arse. Leonardo da Vinci versus Savonarola. Când ducele Veneției m-a trimis cu un mesaj la Ștefan Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a mai pierdut și el, împărțit între membrii familiei care au luat, cum s-a întâmplat, unii niște fotografii, alții niște scrisori, au dispărut și cele câteva cărți din ladă, câte un guler de blană scumpă, mâncat de molii, niște dantelă... Singura mea moștenire de pe urma acestei trecătoare și triste istorii a rămas convingerea că, virtual, sau, uneori, real, fiecare dispunem de un tezaur: câteva fotografii, câteva imagini, amintiri care se înscriu în ființa noastră; pentru că, vorba nu mai țin minte cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceste stranii ființe!), la noi nu-i nici picior de "lord" sau "sir", la noi lumea bună s-a orânduit pe ranguri de "baron". A rămas deci, ca unică, implacabilă soluție, dispariția lentă, discretă, ascunsă de ochii lumii... "arsenic și dantelă veche"... praf și pulbere, chestii din astea... Liber la ucis păsările! M-am lăsat iarăși ispitit să trag o raită pe malurile lacului Dorobanț, cel de dincolo de Ciric. Cu mașina fac doar câteva minute. Astăzi larga întindere de apă are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mici. Și surioara sa Teresa, care era o croitoare calificată, lucra la merceria Camis-Colamano de pe strada Nuova, gestionată de două surori israelite nubile, Rebecca și Sara. Giovanni mergea deseori să ia hainele de refăcut ori de ajustat cu borduri și dantele și le repurta confecționate la magazin. Se oferea să le facă și lor mici comisioane. Cele două domnișoare evreice îndrăgeau mult acest copil atât de bun. Giovanni își va aminti marea devoțiune a celor două surori pentru Sfânta Biblie. Odată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de steluțe ce cad necontenit spre pământ. Ninge leneș, cu fulgi mari și pufoși. Crăiasa Zăpezii, cu bagheta ei magică, a fermecat toată natura și-a gătit-o în haine de mireasă, în așteptarea celei mai iubite sărbători. Privesc printre dantelele de gheață ale ferestrei. Mă bucur. Prin omăt, de la o casă la alta, e o mișcare permanentă. Au pornit copiii să colinde , să vestească sosirea Crăciunului. Copii și fulgi de nea se- nvăluie deopotrivă. Colindătorii seamănă cu niște oameni de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
și-n care sufletele noastre De pulberea nostalgicelor vise, Se-mprăștie tăcute și senine Și-n galbenul masivelor perdele Și se deschid ca florile prin glastre, De-a pururea ușor întredeschise, În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă la o masă, O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă a secolelor", intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frunza arțarului, aguzele, ghindă, curpănul bostanului, garoafe, trandafiri), avimorfe (cuci, păuni, cocoși, curcani, hulubi, laba gâștei), zoomorfe (cerbul, calul), antropomorfe, astrale (stele). Capetele ștergarelor tivite cu găurele sau cu cusături în zig-zag, numite șătrăncuțe, țârâieli, pășituri sau fliștoneală prezintă deseori dantelă de mână sau franjuri. Aceleași tehnici le vom întâlni la fețele de masă, fețele de pernă, prostrile de pat, de perete, de culme. La Pogonești și Ivești pe pânză este reprezentat frecvent ghiveciul cu picior și garoafe la fel ca
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]