1,546 matches
-
frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste veștminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pân acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu,... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pîn-acum frate laic. Nu te călugări... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un tânăr cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pîn-acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet [tînăr ] cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va trebui să conceadă că ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, cari trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini - poloni, unguri sau nemți - cari, mai la velință mai la gospodărie, mai în cancelaria domeniilor, formau o clasă de amploiați, din călugări, feciori de boieri, cari înconjurau mănăstirea spre a trăi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și roșii complectau arătarea acestui om urâcios. Afară de - acestea, omul acesta mai era și nebun. Pustia știe cine-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian În singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi, ca Într-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
storge (tandrețe), pathos (dragostea ca dorință), charis (dragostea ca formă de recunoștință), mania (pasiunea erotică dezlănțuită)*. Pasiunea lui Conachi bate mai mult spre mania, deși nu exclude nuanța afecțiunii dezinteresate (agape). Prieteșugul este forma generală a iubirii, o soluție la deșertăciunea lumii: „Că toate trec Într-o clipală, Lăsînd pe om În starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu era decât o trecere, dar de ce s-o reduci la niște ceasuri golite de toate cele, la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
divagații.) Noi avem cultul morții și, fără a profesa sinuciderea sau a căuta moartea cu dinadinsul, credem că acuitatea vieții se verifică în înfruntarea morții: a muri în încleștare, acesta e supremul bine pe care-l oferă viața. Restul e deșertăciune. M-am exercitat atât de mult în acest sentiment, încît ideea morții plutește asupra mea și-mi dă o liniște extraordinară. (Glosă ioanidiană: "Simptome maladive grave. Nu m-am ocupat de băiatul ăsta!") Din această concepție fundamentală derivă un nou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
merită să fie investit cu sens, cu valoare: „Mi-am pus inima să cercetez și să adăncesc cu înțelepciune tot ce se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
pus inima să cercetez și să adăncesc cu înțelepciune tot ce se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
fastul. Cănd colo, ce să vezi? Răspuns catastrofal: „...cănd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu măinile mele, și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate e numai deșertăciune și goană după vănt, și că nu este nimic trainic sub soare ” Poate înțelepciunea ar merita mai mult credit. E mai trainică, e selectivă, e nobilă. Dar de unde!? Faptul că moartea cade peste amăndoi deopotrivă, și peste înțelept, și peste
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
nedrept devenirea fiecăruia prin aneantizare, ștergănd orice diferență, duce la o retorică a descurajării: ”dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și cade din nou cumplita concluzie: „Și aceasta este o deșertăciune.” Tipul acesta de demers îl vom regăsi oarecum la Descartes, în căutarea ideilor clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
ideilor clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei epistemologic, ci unul ontologic. Finitudinea îi așteaptă pe fiecare, și pe înțelept și pe nebun. Modul acesta de a investiga sensul existenței pare o acțiune de desființare a vieții
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
cu ea? Și la Descartes putem regăsi o eliminare a surselor de adevăr prin suspectarea multora dintre ele pănă ce se ajunge la rațiune ca la o veritabilă sursă a adevărului. După ce se va fi epuizat cercetarea fiecărei surse de deșertăciune, intervine o schimbare de atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
pănă și toată munca pe care am făcut-o subt soare”. Munca devine străină de cel care își consumă ființa dăruindu-i-se. Se transferă unei alterități, devine posesie a unui străin. Moștenirea este văzută ca un mare rău, o deșertăciune. Moștenitorul nu are niciun merit, ia în stăpănire rodul trudei celui moștenit fără ca el să-și consume ființa. Moștenitorul primește nemeritat ființa celui moștenit, căci acela și-a încapsulat-o în munca lui crezănd-o valoroasă. Acesta e un transfer nelegitim
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
prins asemeni lui Sisif, într-un continuum flux al urcușului spre nicăieri. Cu adevărat, nimic nou subt soare. Descoperim, analizănd vorbele Ecleziastului, chiar și concurența care e o premisă a progresului dar care în plan metafizic nu are relevanță, e deșertăciune: „am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
concurența care e o premisă a progresului dar care în plan metafizic nu are relevanță, e deșertăciune: „am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
că „tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăogat și nimic de scăzut” Jocul multiplelor se stinge și se reaprinde în Unu. Dacă mintea urcă dinspre multiple spre contemplarea Unului, deșertăciunea se dizolvă. Dacă mintea coboară spre contemplarea lucrurilor, a multiplelor, deșertăciunea coboară și ea ca o umbră fidelă. Drumul ascendent al minții este aducător de fericire, cel descendent aducător de nefericire. Primul instanțiază ființa, celălalt se desparte de ea. Dacă
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
face El nu mai este nimic de adăogat și nimic de scăzut” Jocul multiplelor se stinge și se reaprinde în Unu. Dacă mintea urcă dinspre multiple spre contemplarea Unului, deșertăciunea se dizolvă. Dacă mintea coboară spre contemplarea lucrurilor, a multiplelor, deșertăciunea coboară și ea ca o umbră fidelă. Drumul ascendent al minții este aducător de fericire, cel descendent aducător de nefericire. Primul instanțiază ființa, celălalt se desparte de ea. Dacă mai întăi mintea iscoditoare a Ecleziastului a inventariat sursele unei posibile
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
și a constatat că acea fericire este repede trecătoare, acum inventariază sursele nefericirii. Multiplele care nu-ți caută contrariul pentru ca împreună să fie semne pentru Ființă, sunt insuficiente lor înșile, prin urmare vor fi susceptibile de a intra sub cupola deșertăciunilor. Nu numai lucrurile sunt multiple, dar și visele, și, vai, și vorbele. Contemplarea și supracreditarea multiplelor aduce cu sine deznădejdea, durerea, nefericirea. Istoria este guvernată de nedreptate, de dizarmonie, de dezordine, de moarte. În istorie deci, să fie căutarea fericirii
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh și adevăr (In. 4, 23), se aseamănă în slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]