1,989 matches
-
înapoi înaintea pericolelor. Obstacolele, reale sau imaginare, nu o descurajează ușor, ci, mai curând, asigura continuitatea ambițiilor sale. Fire independența și destul de inteligență, ea nu se lasă prinsă în capcana cuiva. Femeia pariziana este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem spune, în acest sens, că este o femeie cu spirit modern. Această radiografie a femeii pariziene relevă un tip puternic, care se afirma cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
regăsește îndreptățită nu numai din punct de vedere personal, ci și social și politic. Cele zece porunci legionare, o coborâre în practica vieții de toate zilele a poruncilor creștine, te feresc de actul înșelăciunii mediului plin de ispite și lucruri deșarte, de activități necontrolate și de risipirea cea fără finalitate în eternitatea divină. Porunca I - Nu crede în nici un fel de informații, de vești, de păreri, despre Mișcarea Legionară, citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naționalistă, sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Căci orice crimă, orice faptă reprobabilă este aruncată în spatele legionarilor, prezentați ca exponenți ai răului din țară și de pe pământ. Am ajuns la școală obosiți și flămânzi, cu gustul amar al trădării săvârșite de Antonescu pentru dorința sa de slavă deșartă, lumească. Părintele Morărescu a dat dispoziție la bucătărie să ni se aducă ceai cald și să ni se deschidă dormitoarele. Picioarele ne erau înghețate și ude. Ne-am schimbat hainele și ne-am băgat în paturi. Am dormit până seara
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aici ne legasem să ne smulgem de bucuriile pământești, să acceptăm jertfirea ființei noastre și să nu trădăm pe Hristos. Aici sa tan își făcuse acum, prin slugile sale, capiștea fărădelegii, încercând să aducă pe toți jertfitorii, prostiți de vorbe deșarte, să închine viața pântecului și plăcerilor lumii acesteia trecătoare. Unul Parpalac, care vorbea mai des la astfel de ședințe, arunca cu noroi în special în Comandantul Horia Sima, căci se urmărea în mod special discreditarea lui. Cuvintele îi erau sugerate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
André, e pămîntul era netocmit și gol, populat ca pe hîrtie! insuficiența termică face pierdute o mulțime de clădiri narative pe traseu, edificiile mari, punctele roșii de avertizare la fabrica de antibiotice, "METRO" insula comercială angro explică pe litere locul deșert, de agricultură înghețată, buruiană care stau să prind rădăcini pe fondul crem, în raftul de sus al vagonului cresc stația Lețcani dintr-un colț de vedere, stîlp de prim-plan și mîngîiate cu privirea cîteva detalii de peron, băiatul punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
soare de zăpadă pe Cheile Mureșului, în fluidul lucrări de artă cuburile fragmentare din construcție și, postum, din analiză, podeț, boltă, unghi, panta descendentă a serpentinei, un maximum pe prospectul turistic-feroviar "Iubirea", să potrivești lucrul Tău de Dumnezeu pe voințele deșarte de oameni! liric, sălbatic și traseu epitetul continuu, ficțiunea în revenire dreaptă la natură, e să ne înecăm în Mureșul aplecat pe geam, de-a valma calculul matematic, ce lume cu el! parapetul șoselei din undele celuilalt mal, rațe cufundate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
babii! ți-am zis că am o mînă subțire! hai afară! vezi ce-ți fac eu ție! acceleratul Suceava Brașov vapori de turboreactor taie pe roz, a doua dîră noaptea, mal negru plecarea din Ghimeș, pînă închipuirea n-a fost deșartă paloarea deasupra cădea mai grea, o zîs că n-are un canat la două chei, de cîte ori te-o sunat, banii-i vrea, nu cheile! la Bacău cu microbuzul, pe 29, pentru ce? stau acasă! oricîte stele ard în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
arma foioase, coniferele fac implozie, Goioasa impiegata dînd înapoi, piatra tunelului ieșirea în altă lume, rătăcirea Sinai Sinaia, podul metalic drum în arcul poalele pădurii, plămînii pe dealuri zdrențe, inima hipertrofică, halta Caralița hidrocentrală, organele adăugate tot atavice sînt, ninge, deșertul om locuibil fără repere interne, Asău lanterna verde se leagănă de frig, plugul de la camion carosabilul de nămeți, biserica neluminată, decît crucea, fulguiește, drumuri secundare albe, Trotușul Comănești, străzile țarțamuri electrice, rambleu tot orașul, de la nivelul etajului scade la gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
știu Încă ce voi face cu ea. Aici este foarte greu de pătruns, atunci când nu ești un „nume” și nu ai un spate bine consolidat. Îmi spunea cineva să Încerc și la editurile din provincie, dar nu Îmi fac iluzii deșarte, neavând nici o cunoștință. Voi termina lucrul și voi aștepta cu Încăpățânare, pentru că sunt convins că este o lucrare interesantă prin materialul adunat În decursul atâtor ani. Deocamdată mă consolez cu gândul că nu este singura lucrare care așteaptă ! În speranța
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
semenilor ce nu împărtășeau ideile marxist-leniniste. Anul 1947 a fost un an cumplit pentru majoritatea județelor Moldovei și, prin răsfrângere, asupra întregii țări ce a fost pusă în fața unui groaznic flagel: foametea. Cu toate acestea, prin minciună, viclenie și promisiuni deșarte, fără acoperire, comuniștii își urmau neabătut sinistrul drum spre acapararea totală a puterii. Un singur om și o singură instituție le mai stăteau în cale: regele Mihai I și Monarhia așa că s-a pus problema debarasării definitive de cel căruia
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
rețeaua conceptuală a acestuia (unul, nunta, somnul, temele erotice, cosmogonice etc.). Uneori chiar și ritmul sună barbian (Eugen Simion observa similitudinile cu „ritmurile muzicale, savante ale lui Ion Barbu”): „toate plutiră câte se-ntâmplară ș-or să se-ntâmple-n neclintit deșert/ Un Euclid deasupra țării Yemen / Cu fast de geometrii a tot exacte/ dar nouă, aerului/ lui/ INCERT/ Căci el de fapt se-ntâmplă în zăpadă/ Sub sfere roșii. Steaua Altair / Va fi fiind pentr-o secund-aproape / Aici în baldachin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
s-a vîndut, și din istoria lui Petru Maior despre începutul românilor, care la noi este clasică în feliul său, la 1812 tipărită, încă la 1833 era lăzi pline de exemplare nevîndute. Iată că pofta de cîștiguri ar putea fi deșartă! Prețul Foii va fi pă jumătate de an, 2 fl. 24 kri. argint, iar pă an întreg 4 fl. 48 kri. arg. cu posta, iar fără posta numai 2 fl. pă jum. de an, și 4 fl. pă un an
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
nu mă gândesc ... și am mai și râs de aiurelile lui. Mergând spre ieșirea din Bârlad ... pe la barierea Puieștiului ... și negăsind nici o ocazie (căruță, mașină), am pornit-o voinicește pe jos în speranța că mă va ajunge ceva din urmă. Deșartă speranță ... Circulația rutieră era pe atunci foarte anemică, neorganizată. Am ajuns acasă pe la miezul nopții ... obosit frânt ... dar mulțumit că de acum înainte voi fi în mijlocul familiei și al consătenilor mei ... Chiar de a doua zi am intrat din plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am primit scrisoarea după sărbători, când se terminaseră zilele de vacanță. Aceeași chemare s-a repetat și de Sfintele Sărbători ale Paștelui ... când să-mi trimită trăsura cu cai la Vidra în același scop. Căutând să nu mai întrețin speranțe deșarte, nu am mai răspuns, gest, cred, cel puțin tot atât de laș. Nemaiștiind ce să creadă, bieții oameni au recurs la ultima încercare. În toamna acelui an, 1949, mă pomenesc cu părintele-tată și preoteasa-mamă la Școala Normală din Iași, unde încă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cea mai evidentă manifestare a vieții biologice - și duna deșertului există o singură diferență: lentoarea ultimei. Dar ambele Înseamnă negentropie - condiția vieții! -, entropia - condiția morții - fiind amintita platitudine nemișcată, fie chiar cu minimul de viteză... uniformitatea adică. Între mare și deșert e și o punte: avem dune la doar câțiva metri de mare: la Agigea. Și un element comun: oxigenul, legat de hidrogen - apa - ori de siliciu - nisipul. Culmea, oxigenul cu a sa foarte mare entropie (adică, „filosofic“, moarte) standard, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cazul concret, al subiectului de astăzi, pare-se că aluzia la Barnovschi cade la rădăcina zidului vechiului meu demers chiar dacă, În intenția mea, nutrește pretenția de a deveni material refolosibil Întru Înălțarea pe mai departe a unui zid drept. Pretenție deșartă, după cum nici acei dinozauri n’au devenit strămoși pentru mamifere, acelea care le erau deja contemporane... Să fiu și cinic, dar obligat de aceeași bază, aceea a istoriei naturale. Evoluția, indiferent unde se petrece, lasă În urmă victime, Întotdeauna nevinovate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de bumerang, dar care nu se Întoarce În capul cui l’a aruncat, ci În cel al urmașilor. Și totuși omul e doar o specie, una dintre cele aproape două milioane găzduite de Terra. Dar singura cu pretenții de demiurg. Pretenții deșarte dacă ne reamintim cifrele de la Început. Și tot singura care nu se adaptează mediului, ci pretinde că-l poate modela - la fel de deșert -, după dorință. Una egoistă, Întru propria-i hegemonie, lucru necunoscut celorlalte viețuitoare. Pentru a ajunge la mândra, călare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar o specie, una dintre cele aproape două milioane găzduite de Terra. Dar singura cu pretenții de demiurg. Pretenții deșarte dacă ne reamintim cifrele de la Început. Și tot singura care nu se adaptează mediului, ci pretinde că-l poate modela - la fel de deșert -, după dorință. Una egoistă, Întru propria-i hegemonie, lucru necunoscut celorlalte viețuitoare. Pentru a ajunge la mândra, călare pe murg - Încă ceva ce ar merita o chelfăneală, fie ea radiofonică -, badea a tăiat copacul care-i Încurca drumul. Lupul n
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
crede, ca și același Nică, cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale lichidelor care conțin apă. Chestia cu memoria nu e o vorbă deșartă, iar amicul Cristi a ciulit urechea la „șoaptele“ apei - aceeași - culese din fântână, respectiv dintr’un foraj cu mult mai adânc, pentru a afla că și eu am un biocâmp, ca și voi, iar acela e cam deficitar În fântână
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hipopotami hidoși intrați în putrefacție, pe suprafața tulbure a Oceanului Planetar. De ce, Doamne? De ce? Să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:18) Halal "iubire", Doamne ferește! Toți suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deșarte... Binecuvântat să fie deci Că trăiesc și că mă duc spre moarte." (Serghei Esenin) ... Și n-au dreptul să protesteze. Nu. Trebuie să accepte măsurile impuse de politicieni mafioți, corupți și insensibili la durerile și suferințele oamenilor. De ce? Pentru că aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
morală cu una istorică, referindu-se la o figură exemplară a trecutului național, și toate acestea cu cel puțin zece sau douăzeci de ani înainte de Bălcescu". "Tema morală" este bine cunoscuta "fortuna labilis": "Așa este că toate lucrurile lumii sunt deșarte, o umbră, un vis, o apă care curge..." "Tema istorică" ar constitui-o privirea admirativă spre trecut, înțeles ca temei și reazim al evoluțiilor viitoare. În epocă, "testamentul" a făcut vâlvă, a stârnit polemici și a lăsat fără răspuns cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un pitac) la Mitropolie, cerând ajutor „unei instituții În parte responsabilă pentru acele violențe”, cum remarcă cercetătoarea Violeta Barbu <endnote id="(98)"/>. Prin intermediul noului mitropolit, domnitorul muntean cerea ca preoții să-și convingă enoriașii „netrebnici și proști” că este „o deșartă părere că adică neamul evreesc ar fi omorând creștini Într-adins ca să ia sânge de la acel omorât” și că „este știut că nici este la orânduiala legii lor un lucru ca acesta, nici s-au găsit prin cercetare vinovați” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fie tot niște „străini”, o „adunătură de diverse elemente și naționalități”. „Galații sunt un oraș al Moldovei - Încearcă să justifice Heliade-Rădulescu -, Însă locuitorii, [În] cea mai mare parte, Îi sunt străini, și străini orientali, ce vin cu credințele lor deșarte și cu i[g]noranța lor, și care sunt sciuți de pornirea lor de scoatere de cuțite, de masacre și de prade. Nu, românii pe unde este element curat românesc nu mai crede la calomniile fanatismului și a oamenilor i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un conservator convins, care nu și-a trădat niciodată convingerile, nici măcar atunci când părea singur Împotriva tuturor, preferând să se vorbească despre el ca despre un neadaptat, decât ca despre un trădător, preferând popularitatea faptelor În locul popularității promisiunilor și a speranțelor deșarte. Nu și-a uitat niciodată originea boierească, recunoscând meritele clasei În care se născuse, faptul că datorită patriotismului vechilor boieri exista o țară românească, și avea convingerea că politica trebuia rezervată doar celor avuți, căci numai ei Își puteau susține
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Dunării. Argumentul forte al României este, însă, acela că Insula Șerpilor este doar o stâncă nelocuită și nu are drept la platou continental și la zona economică exclusivă. Disputa nu este pur teoretică, și nici nu ține de nu știu ce ambiții deșarte ale celor două țări. Ea are un obiect foarte clar și pragmatic: în subsolul platoului continental al Insulei Șerpilor se pare că se află zăcăminte mari de petrol și gaze naturale. Acesta este obiectul real al disputei, și nu Insula
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]