1,965 matches
-
un important șir de reflecțiuni pe carii le inspiră ziarului "Le Temps" cestiunea aplicării deciziunilor luate de Conferența de la Berlin. Organul francez, care-și primește, precum se știe, inspirațiile din cercurile diplomatice respective, se crede autorizat a declara că este deșartă iluziunea ce și-ar face-o vreo parte interesată cumcă Franța ar fi gata să ia asupră-și aplicarea deciziunilor Conferenții. Iată articolul ziarului francez: Se zice că guvernul otoman se plânge de atitudinea Conferenței și că se pregătește la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
votat, dar nu se va realiza, de vreme ce s-a hotărât a se bate în țară și se știe că, îndată ce nu se poate face vro mică daraveră cu confecționarea ei în străinătate, ambiția de a avea monetă națională devine foarte deșartă pentru un patriot roșu. Așadar nu avem decât câteva milioane de monetă divizionară în piese de o jumătate, de unul și de doi franci, care, neavând valoarea legală, deci nestând, în privirea aliagiului, în raportul legal cătră aur, se caută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
țipăt pe patrioți de n-ar fi fost omul în stare să-și auză glasul propriu. Un ochi deprins cu cercetări istorice, căutând a pătrunde înțelesul acțiunilor d-lui Brătianu, va vedea că avem a face cu un om foarte deșert, care nu știe niciodată a cântări pierderile țării cu foloasele problematice ce ea le câștigă din înclinările sale politice. Să luăm lucrul de la început. Sub prima domnie a partidului roșu d. Brătianu era cu totul în apele Rusiei. Planul de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din plagele societății moderne. Lumea propriu-zisă, unde nu se preschimbă decât banalități, constituie "bancruta declarată a cugetării". Nimeni nu ne iubește, nimeni nu se iubește decât pe sine însuși sau cel mult pe copilul său. Onoarea femeiască e un cuvânt deșert. Onoarea bărbaților e o formulă. Cei vechi, cari erau oameni foarte onești, erau pălmuiți pe uliță și nu se simțeau dezonorați prin aceasta. Cato și Socrat au fost, cum am zice, fățuiți în chipul acesta și nici Cato, nici Socrat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în infinit a funcțiunilor cari atârnă direct ori indirect de stat a descurajat, se-nțelege, pe alegătorii independenți. Atotputernicia bandei de esploatatori, răzimată de nepăsarea și lipsa de control din partea Coroanei, aruncarea statului în mâna unor demagogi rău nărăviți, copilăroși, deșerți, mușterii de portofolii, ceea ce-a făcut ca în patru ani firma Brătianu să acopere treizeci și șase de Consilii de Miniștri, dezordinea și anarhia adusă prin aceasta în toate serviciile publice și esploatarea tutulor organelor și resurselor statului numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Roma, Sarmisegetuza. Zidul lor este surprins de ochiul poetului într-o acerbă încleștare cu timpul: Eu privesc și tot privesc/ La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară..." (Memento mori). Această luptă, acest "însemn" se dă într-un perimetru al deșertului strigăt ubi sunt arborat de Vechiul Testament, care interpretează praful după cum acesta exprimă legea divină ("Căci este scris ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost", Ecclesiastul), sau după cum o neagă, ca o consecință a "mâniei" divine îndreptată împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ce-ntâlnesc întâi pe țărm e-un tumul Proroc prea singur al vieții umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stele), ci strigarea adevărului: "Atunci negrește soare... Atunci să tremuri cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să o sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestem, căci în lume de viață avui parte!" (Mureșanu) Accentele hugoliene sunt însă puține, revolta omului eminescian nu este împinsă pe latura titanian-revanșardă sau satanică: ea se consumă/circumscrie în limitele înțelegerii soartei unui bun creștin, care, în momente
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
diferenței, Ed. Pontica, p. 214. 46 Jean Pierre Richard, Op.cit., pp. 68-69. De amintit: în Orient călătorește și D. Bolintineanu: La piramide, din ciclul Reverii, este un topos pre-eminescian, cu magistrale realizări pe tema ubi sunt: "Dar acolo pe hotarul deșertelor tăcute / Era odinioară acel vestit Memfis. / Luminile, știința și artele plăcute / Făcuseră acolo al lumii paradis. / Aici era cetatea cu magice palate, / Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători / Dar una dată moartea aice se abate / Și mâna lor îngheață pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fi lepădate 297 Vreme după vreme de către Mielul cel Divin care murit-a pentru toți, Si toti în el murit-au, și el a lepădat întreaga fire muritoare. 480 Tharmas pluti-n înalturi furios prin lumile îndurerate, Mergînd pe urmele Deșartei Umbre a Speranței, fugind de sine În mincinoase-abstracte-Întinsuri ca să nu mai audă Glasul Lui Ahania jelindu-se pe vînturi; zadarnic zboară el, căci totuși Vocea cheamă necurmat pe toți copiii Oamenilor: 485 Căci ea vorbea de toate cîte sînt în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zaccaria și pe Fenena să se prosterneze în fața lui, un trăznet cade asupra lui și îi doboară coroană de pe cap lăsăndu-l fără judecată; Abigaille recuperează coroană (S'appressan gl'istanti d'un'ira fatale). Actul III (Profeția) Le fiere dei deșerți avranno în Babilonia la loro stanza insieme coi gufi, e l'upupe vi dimoreranno. Jeremiah LI Tabloul 1. Grădinile suspendate ale Babilonului. În grădinile suspendate ale Babilonului, Marele Sacerdot și populația o aclamă pe Abigaille în calitate de stăpânitoare. Marele Sacerdot o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Dar despre acest subiect, În rândurile de mai jos. 1.7. Și magiștrii pot deveni „uzurpatori”! Cel mai mare trădător În materie Învățătorească este cel care vine Înspre această meserie neavând o chemare anume, din Întâmplare sau mânat de slavă deșartă. Dar tot uzurpator este și cel care nu-și asumă riscurile unei frumoase Împărtășiri și generoase risipiri, care, prin acțiunile sale, nu se pune În serviciul altora, ci Încearcă să se scoată pe el În evidență. A preda Înseamnă a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
forme complementare fac În așa fel Încât societatea să Înainteze În parametri oarecum normali. Nu trebuie să avem o Încredere exagerată În școală din acest punct de vedere. Ea este prima care Încheie pactul cu „diavolii” puterii, ridicați În slăvi (deșarte) la un moment dat! A delega numai școala să facă educație este un pericol pentru vitalitatea și profilul spiritual al unei societăți. Școala devine o instituție „totalitară”, anihilând, prin funcțiile ce i s-au arogat, inițiativele formative ce pot apărea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a ne afla În treabă, a ne da În spectacol și a ne demonstra cât de „tari” suntem constituie niște demersuri periculoase, dacă nu sunt Însoțite de raza de lumină dată de iubire. Cunoașterea fără iubire conduce la orbire, slavă deșartă, idolatrizarea adevărului În disprețul sau anularea altor valori. Un adevăr descoperit ce nu are În subsidiar dorința folosirii sale În beneficiul semenilor nu are nici o valoare. Adevărul devine adevăr atunci când vine În Întâmpinarea armoniei lumii și a fericirii celor care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu se bucură de lucrurile și situațiile „mărunte” ale vieții sfârșesc prin a avea o stare perpetuă de nemulțumire și nefericire. Să recunoaștem că cei mai mulți dintre noi duc o astfel de viață, traversată de idealuri false, orgolii egoiste și orizonturi deșarte. Fericirea nu se obține doar prin atingerea Înălțimilor, prin posesia lucrurilor prețioase, ci prin acceptarea „josimilor” sau văilor vieții, prin mulțumirea cu lucrurile mici, puține, „nenorocite”. O spune Însuși Mântuitorul: „Fericiți cei săraci cu duhul”, „cei ce plâng”, „cei blânzi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de atribuiri, sinonime totale ori parțiale, care Îi Împovărează (sau ușurează?) pe toți dandy-i lumii de 200 de ani Încoace. Ei pot trăi (și muri) astfel clipă de clipă după regula gratuității pure, deoarece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte”) până la ultimul vers („Ceriul de gândurile noastre bate jocurie”), compunerea în versuri, menită să demonstreze valențele poetice ale limbii române, e atinsă de aripa reflexiei sceptice, recuperată în morala faptei bune, mântuitoare. Sunt dezvoltate motive poetice circulate în literatura antică
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la trăirile contradictorii, tensionate între „furia simțurilor” și tot atât de pasionala condamnare a „plăcerilor deșarte” (Cosma, Moș Anghel). De notat, în fine, și alte prezențe semnificative, în paleta diversificată a b. literar interbelic: Stănică Rațiu, cu versatilitatea lui hiperbolică, în Enigma Otiliei, romanul lui G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
lumină”, ale lui Alexandru Busuioceanu, transpuse din spaniolă în română, continuând cu poeme ale lui Shakespeare în Pătimașul pelerin (1966), cu versurile tălmăcite din Federico García Lorca (Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías) și Antonio Machado, din T. S. Eliot (Pământ deșert), din Boris Pasternak (Hamlet), până la Paradisul lui Dante. La acestea se adaugă antologia Mai aproape de îngeri (1986), cuprinzând cântece sacre și însemnări, confesiuni și mărturii mistice în proză, ilustrative și pentru unele aspecte ale liricii religioase creștine din Occident, de la
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a cufundat în mulțimea pestriță de pe stradă și a dispărut. În piața Suharevka, unde domnea trocul, a schimbat cinci franci de argint
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devenea eternă. Fără să știu să-i dau un nume, asta aveam să urmăresc de acum încolo de la o carte la alta. Mai târziu, aveam să-i aflu numele: Stilul. Și nu aveam să accept niciodată sub acest nume exercițiile deșarte ale celor care jonglează cu cuvintele. Căci vedeam numaidecât ivindu-se în fața mea picioarele învinețite ale lui Pașka, înfipte într-un troian de zăpadă, pe malul Volgăi, și reflexele fluide ale flăcărilor în ochii lui... Da, el era mai mișcat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru a lui țară Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeți la sultanul care v-a trimis, Ș-orice drum de pace spuneți că e-nchis! Apoi către curte domnul se Îndreaptă. Fericirea țării de la noi s-așteaptă. De deșarte vise să nu ne-nșelăm: Moarte și sclavie la străini aflăm. Viitor de aur țara noastră are, Și prevăz prin secoli a ei Înălțare. Însă mai-nainte trebuie să știm Pentru ea cu toții martiri să murim! Căci fără aceasta lanțul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]