2,810 matches
-
este cel mai comun sarcom al țesuturilor moi la adult, localizările primare intracraniene sunt rare [17]. Cu excepția subtipului angiomatos care predomină în primele două decade de viață, celelalte subtipuri apar după vârsta de 40 de ani cu incidență maximă în decada cinci-sapte de viață [14]. Localizare și manifestare clinică: HFM se localizează fie la nivel meningeal sau la nivelul oasele craniene cu extensie în spațiul subdural [15]. Deși în mod obișnuit este o tumoră primară, în unele cazuri au fost descrise
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
patologică: histologic se descriu trei variante: 62% sunt de tip clasic în timp ce varianta mezenchimală și mixoidă reprezintă 30% respectiv 8% [23]. Condrosarcoamele convenționale apar frecvent la nivelul bazei craniului, sunt tumori cu creștere lentă și se manifestă cu precădere în decada a 4-6 de viață [20,23]. Majoritatea acestor neoplasme sunt de grad mic deși sunt descrise și tumori de grad înalt. Condrosarcoamele mezenchimale sunt condrosarcoame de grad înalt, extrem de rare care cel mai adesea apar la nivelul scheletului osos. Cea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de grad înalt, extrem de rare care cel mai adesea apar la nivelul scheletului osos. Cea mai frecventă localizare extrascheletală este la nivelul meningelui [1,20,23]. Localizarea intraparenchimatoasă fără atașament dural este foarte rară. Acestea se manifestă cu precădere în decada 2-3 de viață și au prevalență ușoară la femei [20,21,23]. Condrosarcoamele mezenchimale sunt extrem de agresive având tendință de a recidiva local dar și potențial de metastazare în special la nivel pulmonar, dar au fost descrise diseminări și la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
localizarea tumorii și gradul rezecției tumorale [1,19]. HEMANGIOPERICITOMUL Hemangipericitoamele sunt tumori mezenchimale localizate cel mai frecvent în sistemul musculoscheletal și piele, localizarea intracraniană fiind rară. Ele reprezintă 2-4% din tumorile meningeale și 1% din totalul tumorile intracraniene, apar în decada 4-6 de vârstă și predomină la bărbați. Hemangiopericitoamele sunt de 50 de ori mai puțin frecvente față de meningeoame și apar la vârste mai tinere față de acestea [25-27,29]. Dacă 196 clasificarea WHO din 1979 includea hemangiopericitomul în grupul meningeoamelor sub
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumori maligne rare, extrem de agresive, cu prognostic rezervat, care afectează predominant copii (70%) și rar adulții [30-32]. În populația pediatrică sunt localizate preferențial în compartimentul infratentorial, în timp ce la adulți există tendința de localizare supratentorială [33]. Majoritatea sunt diagnosticate în prima decadă de viață și au o evoluție rapid progresivă [1]. Anatomie patologică. Histologic RMS primare cerebrale sunt tumori mezenchimale formate din celule musculare de tip embrionar și celule musculare mature striate și nu prezintă elemente neuroblastice [17,31,32]. Sunt descrise
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
țesuturi, testele histologice și imunohistochimice neputând face distincție între melanomul malign primar și metastazele cerebrale ale melanomului malign cu punct de plecare în alte țesuturi. Pacienții prezentând melanom meningeal primar sunt de obicei tineri, boala apărând cel mai frecvent în decada a patra de viață, spre deosebire de bolnavii suferinzi de melanomul malign cutanat și implicare meningeală secundară. Deși în peste 70% dintre cazuri nu se evidențiază leziuni cutanate semnificative, în restul situațiilor se pot asocia nevi pigmentari giganți (nevul lui Ota). Diagnosticul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
trunchi are prognosticul cel mai nefavorabil. Într-un studiu efectuat pe 320 de cazuri de tumori de fosă posterioară, hemangioblastomul reprezintă 4,3% din cazuri, nefiind cea mai frecventă tumoră intraaxială. Deși descrisă ca apărând aproape exclusiv la adult, în decadele 3-4, în cazuistica noastră am întâlnit și un caz la vârstă pediatrică, fără să fie în contextul bolii von Hippel-Lindau. Deși etiologia tumorii este obscură, apariția în contextul unor facomatoze sugerează un anumit determinism genetic, markerul genetic al hemangioblastomului fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
12 luni la 50-60 luni [3]. Epidemiologie. De-a lungul ultimelor 4 decenii incidența acestor tumori a cunoscut o fluctuație neobișnuită, de la mai puțin de 1% în anii ’70 la 7% în anii ’90, cu un vârf de incidență în decada 8, creșterea fiind legată de epidemia cu virusul HIV. Odată cu apariția terapiei antiretrovirale eficiente, incidența a scăzut dramatic [4]. În ceea ce privește distribuția pe sexe, dacă la persoanele imunocompetente există o discretă preponderență a sexului feminin, la persoanele imunodeprimate incidența este de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
din cazuri restul de cazuri având un ritm de creștere de 2-4 mm/an în special la tineri, transformarea malignă fiind excepțională [3,4]. Deși neurinoamele de acustic pot să apară la orice vârstă cel mai frecvent se întâlnesc în decadele 4-6. Cu excepția cazurilor de neurofibromatoza tip 2, aceasta patologie este foarte rara la copii, incidenta fiind mai mare la sexul feminin (57%) [2]. Histopatologie. Neurinomul de acustic este o tumoră lobulată, încapsulată, bine delimitată de structurile învecinate, fermă. Tumorile mari
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
TRIGEMINAL Epidemiologie. Schwanomul trigeminal, al doilea ca frecvență între neurinoamele intracraniene, este totuși o tumora foarte rară, reprezentând doar 0,8- 8% dintre neurinoamele intracraniene. La fel ca și în cazul neurinoamelor de acustic prezintă un vârf de incidență în decadele 4 și 5, fiind moderat predominente la sexul feminin [1,2]. Rădăcina posedă o teaca Schwan pe o lungime de aproximativ 0,5-3,57 mm de la nivelul trunchiului cerebral, fiind a doua ca lungime după ce a nervului acustico-vestibular, fiind însoțită
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ca există unele indicii privitoare la transformarea malignă a acestor tumori în 7,9% din cazuri [8]. SCHWANOAMELE DE NERV FACIAL Reprezintă al treilea tip ca frecvență între neurinomele intracraniene, incidența lor fiind de sub 2%, cele mai multe cazuri fiind întâlnite în decadele patru și cinci, cu o netă predominantă la sexul feminin. Aproximativ 15-20% din cazuri au fost raportate la persoane cu neurofibromatoză tip 2 [10]. Traiectul nervului facial de la originea sa în șanțul bulbo-pontin și până la nivelul orificiului stilomastoidian este unul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
este diferit prezentat între 4:1 și 20:1 în favoarea sexului feminin. În ceea ce privește experiența noastră, s-a remarcat o predominanță a sexului masculin. Adenoamele hiopofizare pot fi întâlnite practic la orice vârstă însă cel mai frecvent ele se situează între decadele a treia și a șasea, cu mențiunea că adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a remarcat o predominanță a sexului masculin. Adenoamele hiopofizare pot fi întâlnite practic la orice vârstă însă cel mai frecvent ele se situează între decadele a treia și a șasea, cu mențiunea că adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la copii este excepțională [1]. ETIOPATOGENIE În patogenia adenoamelor hipofizare au fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cel mai frecvent ele se situează între decadele a treia și a șasea, cu mențiunea că adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la copii este excepțională [1]. ETIOPATOGENIE În patogenia adenoamelor hipofizare au fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele heterotipii fiind transmise de-a lungul generațiilor așa cum a fost recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumori pediatrice care se formează din resturi ale celulelor germinale primordiale. Deși în majoritatea seriilor (nord-americane) reprezintă aproximativ 4% din totalitatea tumorilor cerebrale, unele serii din Asia arată o frecvență ceva mai crescută. Incidența maximă a acestor tumori este în decadele I și a II-a de viață [1,2]. Având în vedere heterogenitatea histologică a acestor tumori (cu răspunsuri foarte diferite la tratament) și tendința lor de a se dezvolta pe linia mediană în zone profunde (implicând dificultăți de tehnică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
o tumoră cu componente mixte, atât astrocitară cât și neuronală. Epidemiologie. Este relativ rară, reprezentând 0,4-0,9% din totalul tumorilor cerebrale, 1-4% din tumorile cerebrale infantile și aproximativ 1% din tumorile medulare [27] cu un vârf al incidenței în decada a doua de viață. Gangliogliomul anaplazic, o tumoră și mai rară este încadrată în gradul III WHO. Localizare, histopatologie. Pot apare oriunde la nivelul SNC dar cel mai frecvent au fost descrise la nivelul lobului temporal (până la 85%), fiind cea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
date de această leziune [26]; poate apare cefalea, vertijul sau ataxia (pentru leziunile de fosă posterioară) sau paraplegia/pareza pentru leziunile medulare. Simptomatologia, în funcție de localizarea tumorii, poate evolua luni de zile dar pot fi diagnosticate astfel de tumori și după decade de evoluție. Diagnostic imagistic. În general, ele sunt hipopână la isointense în T1 pe RMN, hiperintense și heterogene pe secvențele T2, cu componente chistice, calcificate sau solide. Edemul vasogenic apare rar (spre deosebire de glioame, cu care aceste tumori sunt frecvent confundate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reprezintă până la 3% din tumorile intranazale, în literatură sunt raportate până în prezent doar mai puțin de 400 de cazuri [39]. Originea acestor tumori pare sa fie creasta neurală de la nivelul foselor nazale. Vârful de incidență al acestor tumori este în decadele a II-a și a V-a de viață. Histopatologic, aceste tumori au o structură lobulară, fiind formate din straturi de celule într-o masă de neurofibrile. Aceste celule au nuclei rotunzi sau ovalari și citoplasmă slab definită. Ocazional pot
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
PARANAZALE EPIDEMIOLOGIE Tumorile de sinusuri paranazale sunt tumori rare reprezentând 0,2-0,8% din totalul tumorilor și 2-3% din tumorile cu localizare la nivelul regiunii cranio-cervicale [1,2]. Ele sunt extrem rare în copilărie incidența crescând odată cu vârsta începând cu decada a IV-a, vârsta medie fiind de 62 de ani pentru bărbați și de 72 de ani pentru femei [3]. Cei mai mulți pacienți sunt diagnosticați întrun stadiu avansat al tumorii și cu un prognostic nefavorabil, mai ales având în vedere și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în tratamentul malformațiilor vasculare cu diametre mai mici de 3 cm (sub 10 cm3 în volum), indiferent de localizarea acestora, studiile mai-sus menționate relevând imposibilitatea comparării corecte a rezultatelor tratamentului microchirurgical și respectiv radiochirurgical al acestor leziuni în ultimele două decade, datorită distribuției extrem de inegale a cazurilor cu localizări profunde, ce au fost tratate preponderent prin radiochirurgie Gamma-Knife. Astfel, chiar dacă situația este inacceptabilă pentru unii neurochirurgi, ultimele decade au consfințit rolul de metodă de tratament de elecție al radiochirurgiei Gamma-Knife asupra
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a rezultatelor tratamentului microchirurgical și respectiv radiochirurgical al acestor leziuni în ultimele două decade, datorită distribuției extrem de inegale a cazurilor cu localizări profunde, ce au fost tratate preponderent prin radiochirurgie Gamma-Knife. Astfel, chiar dacă situația este inacceptabilă pentru unii neurochirurgi, ultimele decade au consfințit rolul de metodă de tratament de elecție al radiochirurgiei Gamma-Knife asupra malformațiilor arterio-venoase cerebrale cu diametre mai mici de 3 cm și situate profund sau în arii elocvente, datorită ratei mult mai mici de morbiditate rezultate în comparație cu centrele
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de trunchi reprezintă 10-20% din neoplasmele pediatrice, respectiv 1-2% din tumorile cerebrale ale adultului [3], la aproximativ 75% din pacienți manifestându-se înaintea vârstei de 20 de ani [4]. Incidența cea mai mare este regăsită în ultima jumătate a primei decade de viață (vârful de incidență fiind între 7-9 ani), fără a exista o diferență notabila între sexe [3-5]. Etiologia tumorilor de trunchi este un subiect de studiu continuu, iar faptul că tumorile de trunchi par să fie mai frecvente la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
4]. Tumori subdurale extramedulare Meningeoamele de foramen magnum reprezintă aproximativ 3% din totalul meningeoamele intracraniene. Este cea mai frecventă tumoră benignă a JCV fiind întâlnită în 70% din cazuri, predominantă la femei (2/3 din cazuri) și devine simptomatică în decada 4-6 de viață [5-7]. Datorită ratei de creștere lentă a acestor tumori și spațiului subarahnoidian generos de la acest nivel, cel mai adesea aceste tumori ajung la dimensiuni mari în momentul diagnosticului. Majoritatea sunt localizate strict intradural dar în 10% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
posterioare sau strict anterioare sunt rare [7,8]. Neurofibroamele (fig. 4.201) sunt mai puțin frecvente față de meningeoame având o incidență de aproximativ 13%, interesează în mod egal cele două sexe și vârsta de apariție se distribuie din adolescență până în decada a 7-a [7]. Spre deosebire de meningeoame, majoritatea neurinoamelor au o localizare posterioară față de ligamentul dințat ceea ce permite o rezecție totală aproape întotdeauna, rezultatele postoperatorii fiind în general foarte bune [1,7]. Tumori intramedulare Spectrul leziunilor intramedulare care apar la nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dar este mult mai probabil să determine metastaze cerebrale decât celelalte tipuri (80% dintre pacienții are au trăit peste 2 ani de la diagnostic) [10]. Vârsta cea mai frecventă a apariției metastazelor cerebrale corespunde cu vârsta medie la care apar neoplaziile (decada a V-a). Sexul masculin este mai frecvent afectat, astfel 85% din metastazele cerebrale de cancer bronhopulmonar survin la bărbați. La sexul feminin predomină metastazele cerebrale cu punct de plecare de la nivelul sânului și sferei genitale (col uterin) [11]. La
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]