1,473 matches
-
politice, precum cele ale Sfântului Augustin și Locke, în forțe puternice ale civilizației vestice. Privind sub alt aspect, însăși tradiția unei civilizații occidentale care încearcă să limiteze puterea celui tare de dragul celui slab a fost dezaprobată ca efeminată, sentimentală și decadentă. Oponenții au fost cei care, precum Nietzsche, Mussolini și Hitler, nu numai că acceptă voința de putere și lupta pentru putere drept fapte sociale fundamentale, ci și glorifică manifestarea nelimitată a acestora și postulează această absență a restricției ca pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ostracizarea morală, politică și economică cu care cea de-a doua întâmpina provocarea. În anii ’30, filosofia național-socialismului, crescută pe pământul unei națiuni anume, a fost proclamată drept noul cod moral care ar înlocui crezul vicios al bolșevismului și moralitatea decadentă a democrației și s-ar impune umanității. Al doilea război mondial, văzut din perspectiva prezentei discuții, a testat sub forma unui conflict armat validitatea acestei pretenții de universalitate, iar național-socialismul a picat testul. Totuși, în mințile multora dintre cei situați
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în două zile... Sunt mai multe concluzii pe care putem să le tragem: (1) ca să vinzi o carte trebuie să apari la Andreea Marin în „SS“; (2) cartea trebuie să fie neapărat o poveste de dragoste imposibilă și (3) Occidentul decadent fuge după masculinitatea potentă și animalică a celor care mai sunt încă sălbăticiți și știu să reziste... (incorectul) Codruț 22 decembrie 2005 Mă plângeam pe vremuri, atunci când eram în Canada, de extrema comercializare a sărbătorilor de iarnă, cel mai sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment este o afirmare a vieții. Aceasta este eschatologia lui Nietzsche 125. De aici refugiul său în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența istoriografiei pozitiviste, a existat o tendință (Reimarus, Eichhorn, Paulus, Renan) de a-l recupera pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
modernității ca una dintre paradigmele Uniunii Europene ar putea transforma treptat poziția dreptei, din una de critică a dependenței istorice fața de Uniunea Sovietică "păgână și barbară", în una de critică a dependenței polone față de o Europă occidentală "păgână și decadentă". Potrivit unui asemenea punct de vedere, emergența unei "noi Moscove la Bruxelles" ar fi inevitabilă, așa cum "vechea Moscovă" ar fi fost deja în trecut un agent al transmiterii tendintelor negative și adesea distructive provenite din dezvoltarea nefericită a civilizației europene
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
naționale mai evidente decât înainte. Puterea este mult mai suplă, represiunea mai puțin evidentă. Un consens proguvernamental se stabilește în societate. Puțin numeroasă este generația perestroicăi cea care a cunoscut comunismul în starea mutațiilor profunde. Între 1985 1990, comunismul este decadent, se descompune, pune în discuție temeliile sale, produce forțe care îl vor răsturna. Totul este nelegitim în marea dezbatere ideologică din epoca glasnost. Îndoiala asupra comunismului se generalizează, el nu mai este considerat pertinent și decade spre trecut. Generația perestroicăi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
terorizați de ritualurile sexuale, gastronomice și religioase ale familiei. Simetria istoriilor și liantul ce-i unește pe Daniel și Joseph într-o istorie complexă și paradoxală provin din alinierea, în cadrul celor două biografii, unor personaje feminine remarcabile. Fosta prostituată Hélène, decadenta Ingeborg, excesiva Fatima și două neveste anonime, dar comode și satisfăcătoare alcătuiesc registrele alterității, cercetate uneori dureros-nostalgic, alteori dramatic de către cei doi povestitori. Incapacitatea de a adera la structurile stabilității interioare și sociale transformă relația dintre Joseph și Daniel într-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Studiul lui Angelo Mitchievici are atu-ul incontestabil al unei arhitecturi solide ce susține, cu ajutorul unui eșafodaj teoretic flexibil și polifonic, decantări analitice echilibrate, dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unui eșafodaj teoretic flexibil și polifonic, decantări analitice echilibrate, dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară cu atât mai interesantă, irizațiile inefabile ale atașamentului subiectiv al autorului față de metaforele-cadru ale cercetării
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară cu atât mai interesantă, irizațiile inefabile ale atașamentului subiectiv al autorului față de metaforele-cadru ale cercetării sale și, implicit, față de misterul lumii ce le-a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
delimitare în relația sa cu simbolismul". Etapa traducerilor unor texte străine în vogă (romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, apare în românește cu titlul Crimă și conștiință) asociază literatura decadentismului zonelor marginale ale culturii, astfel că "romanele scriitorilor decadenți sunt puse în rând cu revistele "erotice" din epocă Kikirezul, Jartiera, Frou-frou". Angelo Mitchievici îl izolează, în momente diferite ale parcursului său critic pe Ion Minulescu observând că, în epocă, poetul este autorul căruia i se atribuie cea mai clară
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a decadentismului literar românesc, însă cel care a scris adevăratul "manual românesc al decadentismului, realizarea la vârf a curentului literar" este Mateiu Caragiale, autor al romanului Craii de Curtea-Veche (Angelo Mitchievici a publicat, în 2007, volumul Mateiu I.Caragiale - fizionomii decadente). Anvergura impresionantă, precizia conceptuală și analitică precum și abilitatea de a intui potențialul direcționat specific al literaturii minore nu sunt singurele merite notabile ale volumului lui Angelo Mitchievici. Scrisul (literalmente) generos nu lasă textul să alunece în goluri retorice (greu de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un rătăcitor prin lumi periferice, erodate de o forță autodestructivă ce abrutizează ființa printr-o exacerbare senzorială susținută în primul rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un fragment din această scriere postumă. (O extrem de plastică, de altfel, contra-punere a celor două metode esențiale de cunoaștere, de exprimare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
George Bacovia a fost un om sănătos, în centrul atenției, aproape bogat, iubit exagerat de mama în copilărie, deloc consumator de băuturi alcoolice (decât în limitele decenței burgheze), departe de orice tentație a drogurilor, precum Charles Baudelaire sau alți poeți "decadenți", unde-și are izvoarele culturale, intelectuale. Restul este creație. Criticul, demontând mitul dostoievschian al omului și poetului Bacovia "din subterană", așa cum îl prezintă scrierile, construiește de fapt un alt mit, de data aceasta curățat de lectura inadecvată a operei: tragismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, Nicolae Rusu ș.a. Vieru "contrazice falsa incompatibilitate dintre românism și europenism. Prin Grigore Vieru Basarabia nu mai este "o închidere ce se deschide". Dacă am vorbit de literatura de rezistență, decadentă pentru unii, următorul val vine o dată cu postmodernismul. Dar postmodernismul românesc "a apărut doar ca paradox pur estetic, fără suportul postmodernității, care presupune o societate intrată în al treilea val civilizațional. De aceea, până la un punct, postmodernismul autohton este un fenomen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-l urmărim căci "ritmul" are o serie întreagă de accepțiuni, și nu credem că el s-a gândit la scandarea propriu-zisă, ci poate la un ritm interior în consonanță cu ritmul cosmic. Caragiale se referă și la "capetele sucite ale decadenților", dar precizează Theodor Codreanu, el demolează avant la lettre schelăria kitsch-ului postmodernist, care în realitate este rezultatul unui evident miticism literar (combate bine Theodor Codreanu!). Reținem în treacăt o idee prețioasă a criticului: "cel ce se angajează a spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alungați de români, care au inițiat acțiuni de răzbunare. La polul opus s-a situat minoritatea șvabă din Banat, care s-a arătat favorabilă alipirii la România. Motivul principal a fost antipatia față de sârbi, considerați „nemuncitori, luxoși și, în genere, decadenți”, dar și bogățiile subsolului, care le ofereau multiple posibilități de exprimare economică. Nemulțumirile populației românești care s-a văzut, din nou, la cheremul funcționarilor imperiali și asuprită de armata sârbă au fost aduse la cunoștința aliaților prin Memoriul românilor din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu toate instituțiile sale constitutive - parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul - este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral care alterează organismul social românesc. Rațiunea carteziană este adusă și ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
securist, contrasemnat de un șef, un căpitan, trimis la Leonard Constantin, în care, în esență, se spunea că, mai ales în weekend, acei tineri se întâlneau la acea adresă, că era vorba despre persoane delincvente, ostile regimului, care ascultau muzică decadentă, care aveau un comportament persiflant la adresa partidului, care purtau blugi, plete, bărbi și pe pereți aveau afișe cu Lech Wałęsa și sigle naziste. Deci, în opinia lor, era vorba despre un nucleu foarte periculos, care trebuia distrus. Mai conținea și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie, direcția sud-vest-nord, până la pașnica corăbioară din Veneția și la cuibul de pasăre, Raguza; nesiguranță internă și crize de negândit de care știu să se servească atât de înțelept vecinii vigilenți. Mai mult însă! Decadenta și speriata Poartă trebuie să ia asupra sa și soarta statelor străine să ne amintim tratatul în privința Algeriei și să slujească de paratrăsnet, pe costul său, pentru bine străin. În plus, se pare că popoarelor nordice le este deja rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de molozul ăsta de fraze vânturat furibund, scuturându-mă În frigurile viciului meu solitar și Îmbăindu-mă din creștet până-n tălpi În dulcea demență a exacerbării eului prin uitare de sine. Am explorat și am devastat toate limitele acestei forme decadente de autocompătimire. Am cotrobăit dărâmând și reconstruind prin toate subteranele memoriei. Nu rămăsese desigur loc neatins, de vreme ce mă revedeam mereu reîntors acolo de unde plecasem. Vedeam masa pe care mâncam cu Andrei cotropită de hârțoage, Biblia Îmbrăcată În vinilin negru, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
5; Constant Cantilli, preocupat simultan de invenții tehnice și de literatură, „moare la București, în 1949, depășit de mult în modernism, atât ca mașinist, cât și ca scriitor”6; Alexandru (Georgiadă Obedenaru și-a probat puținele posibilități lirice, vădind „subțirimi decadente”7, în singurul sonet notabil, Flori de sânge; obscurul Gabriel Donna va fi - crede Streinu - selectat „tot mai insistent dintre modernii ultimului deceniu al secolului al XIX-lea.”8 Aserțiunea streiniană nu s-a 1 op. cit., p. 328 2 op. cit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de dinainte de revoluția decembristă. Temele abordate și supuse unor pertinente analize de către Ion
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a lumii i s-ar pune capăt pentru foarte multă vreme. Adică exact ceea ce Își doresc islamiștii. Când radicalii și fundamentaliștii musulmani privesc către Occident, ei nu văd decât caracterul nostru deschis care, În ochii lor, ne face să fim decadenți și promiscui. Ei nu văd decât deschiderea care a permis apariția unei Britney Spears și a unei Janet Jackson. Ei nu văd și nu vor să vadă, deschiderea - libertatea de gândire și de investigație - care ne-a făcut puternici, deschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]