1,225 matches
-
slabi și cu păcate multe, erau în slujba Partidului Liberal. Care își făcea întotdeauna treburile cu ei. Dar episcopii erau oameni lipsiți de curaj și nu îndrăzneau să iasă pe față în treburile acestea politice. Se păstra, deci, o anumită decență. Poate numai din lipsa de curaj, cum spuneam, dar se păstra. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. A fost un iureș pe față, organizat din vreme, cu scopuri, mijloace și înfățișări strict politice, la care am asistat și surprinși, și îndurerați
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
durată lungă, întâlnirea fecundă dintre fondul național și principiile civilizației occidentale. Nimic „ruginit“, nimic „reacționar“ în acest apel la organicitatea și soliditatea construcției sociale. Dimpotrivă - doar încrederea în capacitatea aranjamentelor politice de a genera o ordine a libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este preeminența unor surse și modele prea puțin familiare epocii. Germania și Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
autonomie individuală și comunitară. Patriotismul junimist este, așadar, întemeiat pe alianța dintre rațiune, libertate politică și moderație. Întors spre spațiul local, el nu este mai puțin deschis către modernitatea occidentală. Opus autarhiei și delirului patriotard, el valorizează acel nucleu de decență ignorat de marile proiecte totalitare ale secolului XX. Proiectul de evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață dezvoltate în Occident. Critica formelor fără fond este un
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
scos el însuși o revistă, „Speranța” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacție al revistei „Vorbe bune” (Balș, 1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
rămân la Îndemână decât demonstrațiile de paradă.) „Purtarea ta Îți pune În față o oglindă În care ți se vede chipul.” (J.W. Goethe) Dacă l-ai sărutat pe obraji, nu-i mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sustrăgându-se oricărui proces prin tocmai crasa lui banalitate... Păcatul lui nu e că spune mari minciuni, ci că nu evită cea mai evitabilă mică minciună; nu că amână marele gest de autenticitate, ci că nu face nici măcar gestica minimei decențe. Acest «nici măcar» e problema centrală, culpa capitală a «minimalismului» etic... Marcat de această incapacitate, omul se face vinovat nu atât pentru răul la care e constrâns (de Împrejurări aspre, de spaime necontrolate și alte asemenea), ci pentru răul la care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult după fulminantul debut). SÎnt marcate de proiectul scriiturii exorcizante, dar au uneori decența sau inhibarea reflexivă a intelectualului. Toate aceste tare nu constituie Însă apanajul literaturii feminine. Există, pe de altă parte, plusuri de fantezie (Amélie Nothomb, desigur), de cinism (afișat și subminat astfel, la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ochiul meu o căprioară" ... rămâne tânăr". Sau: "Pe C. Sturzu, în volumul de debut, îl refuză ideile și-l ajută atitudinea sentimentală". Versul patriotic, ce ocupă un spațiu considerabil și nu lipsit de valoare în epocă, este comentat cu multă decență și distanța cuvenită, în ideea diferențierii poeziei militante partinice, lipsită de sinceritate, (al cărui scop nu este unul artistic, ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar de decență și domolire a poetaștrilor ditirambiști, ce nu fac obiectul acestei teze, cu toată densitatea lor în epocă. Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe măsura dimensiunii ei în contextul poetic, dar spiritul critic nu pare intimidat de rigorile și cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elemente livrești, transmise însă cu emoție. Poetul închină un imn soarelui: Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o anumită nerăbdare, renunțând la elementele pe care ascultătorul le poate completa în funcție de context, poezia duce această nerăbdare la extrem, lăsând ascultătorului de făcut maximum posibil. Plăcerea poeziei este în primul rând bucuria completării în mod reușit a schiței întâlnite. * Decența îmi cere să nu scriu despre mine decât acele lucruri care ar putea fi valabile pentru toți oamenii (iarăși subiectivitatea universală). Totul ar fi așadar rodul unei psihologii intuitive ce dorește să descrie descoperirea de sine în termenii întâlnirii cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a coborît, totuși, niciodată sub pragul decenței. Nu l-a descris nimeni rupt, boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd era vorba de actori, instrumentiști, dirijori, oameni de știință. Orașul, în înțelesul de mai sus, se dă în vînt după „străini” și-i înstrăinează de el pe ai săi. în orice biograf se dă o luptă între curiozitate și decență, între voința de a informa despre toate lucrurile privitoare la viața unei personalități și teama de a nu-i leza memoria. Față de această chestiune, două sînt atitudinile care se repetă cel mai des. Le-a pus în evidență (fără să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu. Publicul îi îndrăgește pe cei impozanți și exersați în trucuri agreabile; pe cel parcă abia ridicat de pe boală îl privește curioasă, dar fără simpatie. Bacovia s-a ferit să fie obiectul curiozității contemporanilor săi și al com pătimirii lor. Decența omului i-a priit operei. Dificultatea fiecărui capitol din Dosarul Bacovia I, a fost aceea de a realiza un continuum de propoziții scurte. Ca să reușești, e nevoie de multă ,,bătătură’’. Coerența viziunii este esențială la un scriitor și atunci cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și libertatea nu merseseră prea departe. Cititorii se întrebau cum bărbatul și femeia s-ar putea întoarce la o poziție de echilibru social și stabilitate culturală. Cum s-ar putea combina libertatea de expresie și comportament cu un sens al decenței social, politic, economic capabil să ne asigure că civilizația vestică va continua să prospere? Persecuția, mai ales de tipul aceleia de care are parte Zenon, nu mai era în centrul imaginației fiecărui cititor, cel puțin în lumea anglofonă, în timp ce Vietnamul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
diferă de caracter (în latină notatio). Primul zugrăvește un individ, al doilea o generalitate. Unul se potrivește mai degrabă istoricului, celălalt este singurul care poate fi preluat de către scriitorul de satire și comedii, atunci cînd vrea să rămînă în limitele decenței. Oratorul poate, pe rînd, să realizeze portrete sau să traseze caractere, în funcție de ceea ce își propune" (p. 243). În fine, el completează Paralela cu Similitudinea care este "o paralelă între două lucruri, două obiecte considerate prin raportul de asemănare între ele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lipsește complet morala, nu aceea ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceea personală, care e o chestie de scuză față de propria conștiință, de propria împăcare, de revolta sinceră, de demnitate neîntinată. Ne lipsește gustul, îndreptar de măsură, de tact și de decență față de toate deșănțările, urâțeniile și excesele. Și, în fine, ne lipsește dureros, până la asfixie, sentimentul democratic al libertății și al dreptății, respectul persoanei altuia, care trebuie să fie altceva decât un mijloc de exploatare cotidiană." Diagnoza este crudă, tabloul este
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stabilității, a etichetei și a lipsei de mobilitate, ordinea oficială a generat carnavalul ca lume paralelă, dinamică, ostilă față de ideea de închidere și de întreg, în care "utopia și realul se îmbină în cadrul unei experiențe unice"214. Cum eticheta și decența erau suspendate temporar, carnavalul crea un tip de vocabular și gestică de piață, care anihilau distanța dintre indivizi și îi eliberau de normele sociale rigide. Cu toate acestea, ordinea oficială reprezenta lumea reală la care oamenii se întorceau odată cu încheierea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Relația dintre ei este cea din cadrul oricărui spectacol: actorii oferă distracție, iar publicul o consumă. Deoarece nu există o comunicare specială între cele două părți, în afara aplauzelor, nu există nici limbaj sau gesturi sub-urbane, păstrându-se nealterate normele etichetei și decenței. Există o formă de carnaval contemporan care ar semăna într-o oarecare măsură cu cel medieval, și anume așa-numitul Târg renascentist (Renaissance Fair), organizat în diferite părți ale Americii, toamna (de obicei în octombrie) sau primăvara (la sfârșitul lui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în ciuda tratamentului tuberculostatic, duc la cronicizarera bolii. Astfel, sunt menționați și comentați cu pertinență factorii de ordin general, local, biologici și nu în ultimul rând cei de ordin social, economic și psihologic. Ideile expuse sunt clare, sintetice și formulate cu decență - a nu se pierde „momentul de aur” al tratamentului chirurgical. Partea chirurgicală a cărții se încheie cu un capitol aparte, cu elemente de originalitate în care autorii prezintă pe scurt dar eficient opinia lor în ceea ce privește optimizarea managementului cavității reziduale pleurale
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
al țării) în care i-a fost dat poetului să-și consume scurta lui viață, explică și justifică întru totul (și până în cele mai mici articulații ale ei) opera și mai ales fundamentul ei ideologic. Bunul simț și buna cuviință, decența ne obligă să respectăm convingerile altora și chiar dacă nu subscriem la ele sau din perspectivă istorică ne apar astăzi ciudate, sau mai greu de acceptat, ele trebuie luate și judecate așa cum sunt, în litera și spiritul lor, dincolo de care ni
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sens morții; r. 23 27 : „Du-te la puica și-i spune Să nu se mai poarte bine, Că mi-a rupt inima-n mine. Să se poarte mai vlăvioasă, Să-mi mai văd și eu de casă.” îndemn la decență și schimbarea atitudinii cochete ce stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bastonu") sau în forma ei prescurtată, însoțită de instrucțiuni logopedice ca în Art. 214: "Cocoana (pufnind) Em...p (face din buze un zgomot onomatopeic). Avocatul Em...p (face același zgomot ca preoteasa mai sus...)." Din domeniul scatologiei, este abordată cu decența cerută de educația celor mici constipația și efectele ei (D-l Goe: "Aide, zice mam' mare, ieși odată, ne-ai speriat. Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. De ce? ...te doare la inimă? Nu! Nu pot... E încuiat! zice mam' mare...") iar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]