1,232 matches
-
veneau să supervizeze supravegherea sau asediul psihic la care eram supuși. Alea erau doar niște aperitive, iar ele trei erau felul principal. El își dădea seama de lucrul ăsta. "Corvium!" Ce-i? Alte tancuri? Nu... un avion M45 tocmai a decolat de pe aeroportul din Sucevrin." Și ce e așa special la asta? "E proiectat să fie invizibil pe radar și pe alte sisteme, iar faptul că plecarea sa nu este pomenită în registre și că documentele care precizează ce duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la fugă. Am ajuns la toaletă înaintea ei și i-am trântit ușa în nas. Dispari de-aici, am zbierat din spatele ușii încuiate. Altfel să știi că trag ceva pe nas numai ca să-ți fac ție în ciudă! în timp ce avionul decola de pe JFK, m-am instalat confortabil în scaun și am fost surprinsă să-mi dau seama că mă simțeam teribil de ușurată. Aveam sentimentul straniu că decolam către o zonă de siguranță. Dintr-odată, îmi părea tare bine că plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trag ceva pe nas numai ca să-ți fac ție în ciudă! în timp ce avionul decola de pe JFK, m-am instalat confortabil în scaun și am fost surprinsă să-mi dau seama că mă simțeam teribil de ușurată. Aveam sentimentul straniu că decolam către o zonă de siguranță. Dintr-odată, îmi părea tare bine că plec din New York. în ultima vreme, n-avusesem o viață prea ușoară. Nu prea avusesem spațiu de manevră. Eram lefteră și datoram bani aproape tuturor. M-a pufnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei scrisori mai vechi, care s-a rătăcit prin hățișurile poștei. O deschid după ce decolăm. Avem un fel comun de a fi absenți. Sentiment de generație?" se întreabă el, adăugând că a trecut, la rândul său, printr-o "febră a miturilor". Undeva, în galeriile memoriei, se luminează imaginea noastră, în-tr-o după-amiază bucureșteană. Suntem mult mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În avion, în drum spre Washington Totul în America este la alte dimensiuni decât cele cu care suntem obișnuiți. Până și obezitatea! Lângă mine se află o doamnă cu un apetit insațiabil și cu un volum pe măsură. De când am decolat, "se hrănește". Nicăieri n-am văzut obezi atât de mulți, ca aici, și de dimensiuni atât de ciudate. Se pare că Europa nu poate concura cu America nici măcar în această privință. Obezii europeni sunt, pe lângă cei americani, aproape "normali". Există
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
N-am prea mare încredere în entuziasmul lui și-l grăbesc cât pol El insistă să mănânc liniștit, căci "avem timp berechet", dar nu mă dau bătut. Ceva mă face să fiu precaut. Plecăm la unu și un sfert. Avionul decolează la trei. Avem, deci în fața noastră o oră și trei sferturi. Cristian B. nu se grăbește. Cedează politicos, la toate intersecțiile, prioritatea și ține să-mi explice orice poate prezenta interes, pe drum, ca un ghid. Vrea să-mi facă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
filme, opera unui pictor complet lipsit de talent. A urmat actul plin de curaj al stewardeselor, fetele alea sfioase cu mina lor proaspătă. Dar schimbările bruște ale unghiului de zbor făceau ca pasărea să se lanseze într-un zbor mortal. Decolați din Londra, am fiert și ne-am cutremurați și am gonit. În fine, am pornit! am chiuit în gând în timp ce ne înălțăm prin aer ușori ca fulgul. Am privit în jos, spre modelul drăguț pe care străzile nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și oameni, firește. Apoi, tot în zare, dar într-un plan mai apropiat, începe să se deslușească, din ce în ce mai clar, amenințătoare, chiar urbea din care am plecat la drum, urbea noastră, de fapt. Coșuri de fabrici, clădirile unor bănci, un avion decolând, grămezi de gunoaie, automobile - din ce în ce mai multe automobile, puzderie -, toate ieșind din oraș (asta o va aranja, pe urmă, Maestrul în efecte speciale), și neapărat fum, fum, mult fum plutind deasupra întregului peisaj. În momentul în care voi frâna în dreptul Cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o pistă acoperită de brumă, în acea toamnă (deja) a lui ’86, fără ca privirile mele să-l urmărească pierzându-se pe cerul înnorat. Ea avea să locuiască de-atunci la Haifa, oraș mai potrivit ca nume cu părul și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se întindea de la linia sudică a orizontului până la șoselele din nord. Am încercat o senzație nedefinită de pericol extrem, aproape ca și când ar fi fost pe cale să producă un accident în care să fie implicate toate mașinile. Pasagerii din avioanele ce decolau de pe aeroport fugeau din zona dezastrului, scăpând din acest autoghedon ce avea să vie. Acele premoniții ale dezastrului mi-au rămas întipărite în minte. În cursul primelor zile acasă, mi-am petrecut timpul numai pe verandă, urmărind traficul cum înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumina solară ca un pâlc de scuturi din sticlă. Sprijinit de balconul din ciment, mi-am dat seama de tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite stăteau pe benzile lor, așteptând să se schimbe semaforul. Un accident făcuse trei coloane de mașini să blocheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor - paradisurile autostrăzii electrice. Când Catherine m-a dus la biroul meu din Shepperton, amintirea acestei extraordinare tăceri îmi era încă vie în minte. Pe Western Avenue, mașinile goneau și treceau dintr-un blocaj în altul. Deasupra, motoarele avioanelor care decolau de pe Aeroportul Londra îngreunau cerul. Ceea ce surprinsesem eu dintr-o lume nemișcată, mii de șoferi stând pasivi în mașini pe taluzurile autostrăzilor de-a lungul liniei orizontului, părea a fi o viziune unică a acestui peisaj mecanic, o invitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate semnele unei frecvente utilizări. - Aruncă o privire pe astea - sunt făcute mai profesionist. Tu și doctorița Remington v-ați putea bucura de ele împreună. Gabrielle, Vera Seagrave și Helen erau în grădină, cu vocile înghițite de huruitul avioanelor ce decolau de pe aeroport. Gabrielle se plimba în partea de mijloc, picioarele încorsetate executând o parodie a exhibiției școlare de absolvire. Pielea ei palidă reflecta lumina chihlimbarie a felinarelor stradale. Helen o ținea de cotul stâng, conducând-o cu blândețe prin iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un fel abstract despre timp și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele cum decolau de pe Aeroportul Londra peste gardul împrejmuitor din partea vestică, constelații de lumini verzi și roșii ce păreau să miște din loc bucăți mari de cer. Cele două femei traseră cu ochiul în mașină, măsurându-mă dintr-o privire fugară. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încrucișa inconștient drumul cu al său. Prezența lui îmi afectase modul în care șofam, și bănuiam că așteptam de fapt să fiu implicat într-un al doilea accident, de data aceasta sub ochii lui Vaughan. Până și uriașele aeronave care decolau de pe aeroport erau sisteme de excitare și erotism, de pedepsire și dorință, ce așteptau să-mi afecteze corpul. Masivele blocaje rutiere de pe autostrăzi păreau să sufoce aerul, iar eu aproape că-mi imaginam că Vaughan însuși adusese vehiculele acelea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în pozițiile actelor sexuale neexplorate. În timp ce ea dormea, o mașină deformată trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea să rămână în sfârșit singur, putând să colinde orașul gol în epava mașinii sale. Nesigur dacă s-o trezesc sau nu pe Catherine, am așteptat o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tine, dar nu ne gândeam c-o să te vedem. Cum îți este, fiule? Trebuia să-mi urmez visul, tată! Ți-aduci aminte când eram copil și visam că o să ajung aviator? Am luptat mult și Dumnezeu m-a ajutat. Când decolez cu avionul... Ce-i aia „decolez”? îl întrerupe tatăl. Când înalț avionul pe cer, tată! Simt că sunt mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o să te vedem. Cum îți este, fiule? Trebuia să-mi urmez visul, tată! Ți-aduci aminte când eram copil și visam că o să ajung aviator? Am luptat mult și Dumnezeu m-a ajutat. Când decolez cu avionul... Ce-i aia „decolez”? îl întrerupe tatăl. Când înalț avionul pe cer, tată! Simt că sunt mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu Încetul se potoli. CÎteva ceasuri mai tîrziu, la primele raze ale soarelui, două Falcon-50 decolară de la baza din Lann-Bihoué Îndreptîndu-se țintă spre Atlanticul de Nord spre a cerceta cu minuție sectorul ale cărui coordonate le dăduse Christian Înainte de a-și lansa SOS-ul, apelul may-day. Marie se trezi, cu mîna În aceea a lui Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca după ploaie. Au ieșit cu toții. Mă uit la ceas. Au mai rămas doar câteva ore. De la fereastră urmăresc înaltul cerului, cum ninge invers cu aripi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iar alături se odihneau castronele de porțelan cu migdale sărate și încălzite. — Când survolezi New York-ul în avionul ăsta, te simți ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm lin deasupra liniei înstelate a orizontului. A, aproape că era să uit. Am un mic ceva pentru tine, iubito. Randall a tras fermoarul genții de piele pe care o așezase pe scaunul de lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
M-aș duce eu, dar sunt sub formă de dulap, nu pot ieși de-aici.” Așa că m-am întors, am luat două baterii, un prelungitor, tovarășa Smaranda m-a apucat de el, ne-am urcat în cosmoscuterul dânsei și-am decolat spre „Veac Nou”. — Și? Și? întrebară în unanimitate roboții. Ne-am înscris corect pe orbită, ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit, nu prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]