8,208 matches
-
cu parfum de măgar, În care păștea fîn calm, pe scenă, un asemenea urechiat. Morala? Nu neapărat nouă : e plină lumea teatrului de măgari!... Că tot am pomenit de regizori : Antoine, clasicul naturalismului, observa că există două regii - una plastică (decor, costume, lumini) și alta interioară - care revelează fondul intim al operei. CÎți reprezentanți ai ultimei mai există azi? Greu de spus. Și-n fond, pentru toți directorii de scenă, piesa are un același fond intim? Nu! Iar fondul intim al
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
R.Nash, Omul care aduce ploaia, cu Clody Într-un rol de zile mari (au mai jucat, excelent, Ștefan Ciubotărașu, Lazăr Vrabie și tînărul Mircea Albulescu). Iar peste un an, LC montează Sfînta Ioana a lui Shaw, spectacol important pentru că decorul Încearcă prima ruptură cu tradiția scenografiei realiste. Dispariția lui Liviu Ciulei, Într-un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau cartea testament a marelui Creator - Cu gîndiri și cu imagini, apărută cu numai doi ani Înaintea exitului. Albumul, impecabil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
opri la trei obiecte banale ale scenografiei de pretutindeni și dintotdeauna: scara, ușa și copacul. Mii de spectacole sau folosit de ele; tot atîtea, le-au evitat. Îmi amintesc și-n teatrul românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși: 70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
perioada interbelică), expune Încă de la 13 ani machete și schițe de costume, În galeriile orașului natal. La 19 ani vine-n Franța, unde-și face studiile de specialitate; debutează În teatrul profesionist cu Hangița. Obține mai multe premii internaționale. Semnează decorul și costumele la multe spectacole de teatru și operă, printre care Lear, Război cu Troia nu se face, Cosi fan tutte, Electra, Don Juan și Faust, Mutter Courage, Omul cel bun din SÎnciuan(sic!), Partage de midi, Bacantele, Încoronarea Poppeei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
parcă: „Teatrul există Începînd din momentul În care greutatea nu se mai vede, cînd captează spiritul aerului”(p.11); Dacă un spațiu (teatral) nu ia În considerare ceea ce nu se vede, nu are nici o putere de sugestie. Concep Întotdeauna un decor pornind de la ceea ce nu se vede pe scenă”(p.13); CÎnd joacă un actor ca Michel Piccoli, el este implicit și regizor, prin modul În care se servește de corpul său. Gesturile sale se Înscriu Într-un decor.[...] Marii actori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Întotdeauna un decor pornind de la ceea ce nu se vede pe scenă”(p.13); CÎnd joacă un actor ca Michel Piccoli, el este implicit și regizor, prin modul În care se servește de corpul său. Gesturile sale se Înscriu Într-un decor.[...] Marii actori sunt, de asemenea, scenografi. Desenează În spațiu”(p.18); „Între arte există ecouri, dar practicile - nu trebuie uitat - sunt distincte” (p.32); „Lucrul asupra spațiului este, mai ales În teatru, un lucru asupra timpului”(p.36)... Seducătoare meditații
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o clasică, dar solidă, pusă la punct În amănunt, Frumoasă adormită ; o trupă care mînuia perfect, păpuși perfecte, de mare frumusețe) ; doi bulgari inventivi , profesioniști adevărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb (mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a Commediei dell’Arte ( Văduva Rosega), construită nostim, cu pă pușele agreabile și gaguri bine gîndite. În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a fost Oana Albu-Birău. În 1994, la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă se juca În costumele și decorul anilor postrevoluționari. Se miza pe anacronism - la televizor se auzea emisiunea de Știri de la ora 20, Zița se apăra de mitocan cu un spray paralizant, pe bandă curgeau manele ș.a.m.d. Spectacolul, evident, a fost primit de o parte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
versiune a Scrisorii..., pe scena craioveană. Zoe era Adriana Moca - « evoluează motivat, cu o bună intuiție a psihologiei personajului și cu farmecul propriu vîrstei actriței ». Deși viziunea repeta concepția mai vechea a regizorului, asupra capodoperei, montarea aduce ceva vou În decor - acțiunea se desfășoară În grădină, nu-n salon ; și aici, statuile Înaintașilor sunt folosite cu haz, zice tot cronicarul Ion Parhon (Teatrul, nr.10/1997). Tot În 1997 : un spectacol studențesc, semnat Radu Nichifor, propune o idee valabilă, În privința Vetei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Tocilescu la O scrisoare pierdută (1999), Teatrul Național București, cu o distribuție impresionantă: Ion Lucian, Mircea Albulescu, Ștefan Iordache, Florin Zamfirescu, George Ivașcu, Dan Puric/ Marius Vizante, Magda Catone, Răzvan Vasilescu. Este aici viziunea lumii contemporane, prin intermediul operei caragialiene. Întrun decor din zilele noastre și costumații adecvate, personjele sunt Împărțite În două tabere - deci, pro si contra. Lupta pentru putere devine particularitatea lumii contemporane, bulversată și ea de alegerile electorale. Un cronicar pertinent - Felicia Mihali - considera că Zoe (Magda Catone) ar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lor liber”, pentru că adesea nu sunt bani ca ei să fie plătiți. În dramaturgie, scenografie, la fel. Dacă tot vorbim despre profesionalism, uită-te În cartea lui Ciulei să vezi ce presupune profesionalismul În scenografie. Câți bani costă un asemenea decor! Acum, uneori, nu-i nimic pe scenă. - Pe finalul discuției, aș vrea să vorbim și despre omul de litere Bogdan Ulmu. Scriitura dvs., fie că e vorba despre cărți sau simple articole, se Îndatorează stilului fragmentar. De unde preferința aceasta? - În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de repetiție aproape generală, cu dialoguri care pot cuprinde și intervenții spontane între cei de pe scenă cu cei din culise sau cu publicul. Improvizația va fi, în aceste cazuri, soluția cea mai potrivită. Spațiul de joc poate cuprinde și sala. Decorul de sugestie, din elemente simple pe care se va scrie clar ce simbolizează: pom, castel, râu etc. Costumația se poate modifica prin adaosuri sau renunțări o mantie, o eșarfă, un baston etc. La ridicarea cortinei, într-un colț al scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc mai mult eu decât ei! Pune, dom'le, decorul de la început, omenește! Dumnealor nu, să facem "la vedere". Ne-am modernizat și noi de nu mai putem! La vedere, că altfel uită ce au de făcut... Gata. Ei, cred că de-acum am și eu timp să-mi termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce cauți, Nea Costică? NEA COSTICĂ: Am terminat linia. Ceva decor? BUFONUL (încet): Nu, scoate tot: și Barca, și Râul, și Castelul... Du-te, Nea Costică. Termină-ți liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nea Costică. Termină-ți liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o și dumneata cândva. Du-te, Nea Costică... (Nea Costică iese cu elementele de decor. Scade încet lumina.) BUFONUL: Ei au plecat spre povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare, pe scenă vor fi aduse un scaun simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci sănătos, băiatul mamei! (Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne doar Ieronim. Intră Nea Costică.) IERONIM: Păi, Nea Costică, ai venit cu mâna goală? Decorul! NEA COSTICĂ: Care decor, Făt-Frumosule? (către Regizor) Șefule, nu mi-au adus "Valea aducerii aminte". N-am decât "Valea disperării". IERONIM: M-am săturat, mă las de actorie! Cum naiba să te mai poți concentra pe ce ai de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci sănătos, băiatul mamei! (Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne doar Ieronim. Intră Nea Costică.) IERONIM: Păi, Nea Costică, ai venit cu mâna goală? Decorul! NEA COSTICĂ: Care decor, Făt-Frumosule? (către Regizor) Șefule, nu mi-au adus "Valea aducerii aminte". N-am decât "Valea disperării". IERONIM: M-am săturat, mă las de actorie! Cum naiba să te mai poți concentra pe ce ai de făcut dacă oamenii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai de făcut dacă oamenii nu-și văd de treabă? Tu tragi, și ei joacă table... (trece spre un arlechin) NEA COSTICĂ: Nu-s tablele de vină. Eu, ce-am avut, am adus. Mai departe... REGIZORUL: Iar nu-i gata decorul. Bună treabă! Asta-i situația. Facem mâine părțile astea două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public) Urmau două scene-cheie, "Valea aducerii aminte" este un fel de ..., cum să vă spun, un fel de cădere înăuntru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în culise, se va mișca astfel încât să nu iasă din raza oglinzii centrale. Ieronim va dialoga cu "partenera" din oglindă, va încerca, fără șanse, s-o considere partener aevea. Oglinzile ar putea fi mascate cu draperii, așa fel încât "schimbarea" decorului să nu necesite un timp prea lung. Cred că se poate folosi, ca alternativă, și proiecția. Realizatorii spectacolului vor alege, desigur, soluția cea mai potrivită. Important este ca Frumoasa să rămână mereu doar o iluzie.) BUFONUL (intră, se îndreaptă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cârlig din pielea răposatei capre. Asta-i: bate vântul, cântă trișca! Ș-apoi o ții tot așa până la apusul lumii. La drum, acasă, să-i duc bucurie Smarandei și lui frate-meu... Sfârșitul primei părți Partea a doua Tabloul 1 (Decorul din Tabloul 2, partea I. În fața porții lui Ispas.) SMARANDA: Apoi mare bucurie mi-a făcut întâlnișul nostru în mijlocul satului! Chiar mă miram unde și când oi afla cum ai împlinit negustoria începută. Așa, bărbate. Acuma poți să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
două-s mai multe; cu lucrul altuia altfel umbli, că, de, ai a da samă pentru ce-ai primit. Așa că am să iau de coleá și toporul, și gata. Mulțumescu-ți, bădiță, și m-oi întoarce cât mai degrabă. Tabloul 2 (Decorul din tabloul 4, act I luminișul din pădure.) DĂNILĂ (pare a măsura din ochi un copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe Sf. Mavrichie Sf. Terentie Sf. Habacuc Sf. Pafnutie Sf. Farnachie Ilinca Baba Rada Baba Safta Baba Luța Baba Fira Popa Niță Dascălul Pitac Șeful de post Dumitraș Prolog Gong, semnal de începere a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret, de preferință gen "muzica sferelor". Lumina scade aproape total, în plan depărtat strigăte de păsări călătoare. Poate fi lăsată o cortină translucidă. Omul și Micul Prinț vor ieși discret. Decorul se schimbă din mers. Se scoate avionul, se așază, în semicerc, egal depărtate între ele, șase semisfere, ca niște găoace de ou cu partea de jos plată. Fiecare va purta o pancardă de identificare: Planeta Regelui, Planeta Vanitosului, Planeta Bețivului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]