113,833 matches
-
anti-democratice răspicat afirmate le poartă numele. Să nu dea Dumnezeu să reamintești guvidului național că Ștefan cel Mare a moștenit o Moldovă uriașă, iar la glorioasa lui moarte a lăsat "urmașilor urmașilor" una piticizată rău de tot, că imediat ești definit drept "evreu, maghiar sau țigan"! Firește, istoria e drogul țărilor nefericite și singura speranță a amărâtului care-a prins un prezent tragic e să viseze cu glas tare că dacă nu mâine, cu siguranță poimâine va putea să convertească în
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
și a avut o tresărire. A avut senzația că Îl aude pe Valerie Floroiu, șoptindu-i de pe celălalt tărâm: Curaj, Mihai! Aceasta e menirea pe pământ. Curaj! Simțind că primește de undeva, dintr-o zonă pe care nu o putea defini, forța de care avea nevoie În acele momente de criză sufletească, teicanul și-a dat seama că poate zbura peste șantajul lui Iorgu Bleahu. Că, de fapt, era el cel dintotdeauna. A și așezat un zid despărțitor Între ceea ce fusese
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
fi supărat, a avea o stare depresivă" (formulare cam comică), iar sictirit înseamnă "supărat, plictisit, enervat". în Dicționarul de argou și expresii familiare al limbii române (1998) de Anca Volceanov și George Volceanov, sictir (neutru, cu plural în -uri) e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
a durat mai puțin de un deceniu, până în debutul anilor '70. Körössy a fost un pianist de mare forță, un artist de impecabilă realizare a formei performanței muzicale, un artist de impresionantă acuratețe în formularea discursului variațional improvizatoric; rafinamentul armonic definește și astăzi o veritabilă osmoză cu simțul timbral, ambele susținute de vigoarea ritmică privind atacul pianistic al claviaturii. Săptămânile trecute, Iancsi Körössy a urcat pentru prima oară pe scena de concert de la Ateneul Român; a făcut-o în compania mai
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
a urcat pentru prima oară pe scena de concert de la Ateneul Român; a făcut-o în compania mai tânărului său coleg minunatul saxofonist Nicolae Simion. Împreună au înnodat spiritul unei cordiale conversații muzicale camerale. La cei șaptezeci și cinci de ani, Körössy definește în continuare spiritul cel viu, neofilit de convenții, de vârste, al jazz-ului... ne-au povestit împreună despre Enescu și despre Bartok, despre Telonius Monck, despre George Gershwin și Duke Ellington, despre Richard Orshanitzky, acest muzician de geniu al pianului
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
despărțire, iată, după decenii, nu reușim a ne consola. Ne consolează cu o undă de nostalgie Körössy însuși cel care, la capătul unui impresionant excurs pianistic, a mărturisit cu modestie, mulțumind publicului: "am încercat... trebuie să mai studiez". Căci Körössy definește în continuare spiritul cel liber al unei comunicări coerente și deschise, iar aceasta în zone stilistice dintre cele mai diferite, de la jazz-ul tradițional și până la free-jazz în care, iată, spre mirarea noastră tematica enesciană ajunge să hrănească evoluția improvizatorică
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
cu care stabilește corelații între acestea. Ceea ce descoperă cercetătoarea americană nu este însă o imagine unică sau unitară a Balcanilor, ci mai degrabă o serie de imagini difuze, adesea suprapuse, schematice și stereotipe, cu un nucleu comun însă, și care definesc tiparele de percepție ale lumii "civilizate" și ale balcanicilor înșiși. Remarcabil este modul în care autoarea explică trecera de la fascinația față de exoticul Balcanilor, tipar de percepție dominant înainte de 1900, și imaginea "butoiului cu pulbere", achiziționată de peninsulă la începutul secolului
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
de peninsulă la începutul secolului XX. O bătălie importantă pentru regiune, care face subiectul cîtorva capitole, pare să fie chiar cea terminologică, din moment ce niciodată nu a fost clar ce țări fac parte din Balcani și care e natura criteriilor ce definesc "balcanicitatea"; bătălie dublată de încercarea de a impune regiunii alte denumiri, lipsite de orice conotații (cum ar fi "Europa de Sud-Est") sau de efortul de a încadra unele state, considerate "balcanice", în Europa Centrală. România își are, așa cum era de
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum am putea defini spectacolul ,,Italianca în Alger" - un spectacol de referință? Sigur nu, dar ca un punct de plecare pe un drum ce-l sperăm ascendent.
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
sensul său abstract (în DEX: "faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
de o anumită activitate". într-un dicționar italienesc (Zingarelli, 1995), sensul (care ar părea să fi venit în română chiar din această direcție, ca și alte elemente lexicale din finanțe și administrație) are o indicație stilistică ("limbajul birocratic") și e definit ca "dovadă, în special în copie, a unor operații, proceduri etc. desfășurate de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său sens, cel foarte abstract. Mai
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor din jur, a derizoriului spre care este împins el, ca artist și teatrul, ca artă a lui. Un ridicol care îl definește cel dintîi pe el, Bruscon (Iureș), care se așează în rînd cu Shakespeare și Voltaire. Sau Shakespeare, Goethe și Bruscon. Soluția, poate singura, de a nu-ți pierde mințile, de a crede că ești altfel decît ceilalți este să vorbești
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
fenomen central în receptarea unei literaturi originare din România. Nimeni nu gândea o literatură din România fără fenomenul Ceaușescu. Ce diferență vedeți între rolul scriitorului într-o dictatură față de acela într-un regim democratic? În primul rând, dacă vrei să definești scriitorul din punct de vedere al rolului său, într-o societate închisă, cum a fost dictatura ceaușistă, atunci el devine politic fără să intenționeze acest lucru, pentru că, dacă ești sincer în ceea ce scrii, atunci vei avea probleme cu cenzura. Atunci
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
în România literară din 1994, în două numere. Andrei Pleșu semnează prezentarea celuilalt volum. în ce mă privește, nu-l cunosc pe Mihail Avramescu decît din legendă și din lecturi. Scriitorul nu e nici ușor de situat, nici ușor de definit. Sursele declarate ale literaturii lui sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
-și cucerească defectele scrisului și face deseori mărturisiri de genul: "Mii de pagini citite: Sute de pagini scrise. Încetezi uneori să faci deosebirea între "a citi" și "a scrie" (exagerez desigur!)" (p. 165). Când metafora este singura formă de a defini lucrurile, poezia se transformă în viciu, iar Aura Christi devine, astfel, incapabilă să-și facă ordine în idei, să le grupeze compatibil și (abia) apoi să construiască un discurs coerent. Cartea se încheie cu un grupaj de câteva bune cronici
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug.
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Gheorghe Grigurcu Doctrina ideologică actuală a lui Adrian Marino se vrea definită prin prisma unui concept al colocutorului d-sale, Sorin Antohi, "al treilea discurs". Țelul acestuia este depășirea relației de adversitate, prin aproximarea unei formule de cooperare și "sinteză", între cele două orientări ideologice capitale ale culturii române, autohtonismul ("primul discurs
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam așa: Avec un petit mot gentil/ On arrive petit a petit... În cazul lui, zîmbind în dreapta și în stînga, rîzi, surîzi și faci o carieră socială, avec un petit
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
al ironiei publice. De fapt, ar trebui nu să râdem, ci să fim îngroziți de nivelul argumentării omului numărul doi din republică. Somat de jurnaliști, cel supranumit cândva "Guvernoiu", a hotărât să nu-l invite în călătoria asiatică pe omul definit de majoritatea presei drept un "terorist". Numai că forma - penibilă în conținut și vulgară în expresie - prin care Văcăroiu a explicat eliminarea de pe lista voiajorilor veseli a lui Vadim Tudor pune mari probleme. Sunt mai deștept decât săptămâna trecută!", a
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
filmul să nu le placă. Un film care nu are o intrigă preexistentă și care "se însăilează" pe măsură ce camera o urmărește pe eroină. Căci Luc și Jean-Pierre Dardenne ("O singură persoană, dar cu patru ochi" - așa cum obișnuiesc ei să se definească) nu o filmează pe Rosetta, ci - cu camera pe umăr - ei îi vânează fiecare mișcare, cel mai mic gest, expresia pe cale de a se naște pe chip. Această fată, abia ieșită din adolescență, ce locuiește împreună cu o mamă alcolică, într-
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
costumelor de seară sau de jogging, de pildă. Dar cu asta nu se rezolvă esențial un spectacol. Piesa lui Petru Dumitriu suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins de nerv
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
a Universului, pe care-l studia cu credința că aruncă "o privire în cărțile lui Dumnezeu" și că-i poate descoperi legile. Scrierile lui Einstein "pățesc" ceea ce Einstein teoretizează. Savantul cerea legilor fizicii simplitate logică și coerență internă. E ceea ce definește și stilul său, indiferent dacă scrie despre civilizație, libertate, educație, etică, religiozitatea cercetării sau despre teme aparent opace novicelui în fizică sau matematică. Paginile cele mai frumoase sunt cele din Note autobiografice și cele din Știință și înțelepciune; în Note
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
lume Sacrul și profanul, carte scrisă de Mircea Eliade în 1956 la cererea unei edituri germane, este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în timp și spațiu, sacrul devine un fenomen
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
nu explică totuși o concepție ca cea a lui Einstein, lăsând chiar să se înțeleagă că aceasta e imposibilă pentru că sacrul este, pentru omul modern, o piedică în calea libertății sale. E adevărat, Eliade vorbește despre religiozitatea cosmică, dar sintagma definește la el modul specific al lui homo religiosus de a trăi spațiul, timpul și Universul ca realități sacre. Curioasă această incapacitate a lui Eliade de a nu observa compatibilitatea dintre modernitate și trăirea sacrului. De altfel, la ediția franceză a
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]