1,978 matches
-
pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele, am vedea-o așa cum e, infinită. Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că organele cu care ne-a dotat Creatorul sunt, grosso modo, niște obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are a face asta cu călătoria În timp? Ei bine, noi trăim cu impresia că gravitația Pământului este puternică - ne doare când cădem - dar, În realitate, este foarte redusă. Este ca și inexistentă. Așa că spațio-timpul din jurul Pământului nu este foarte deformat. În jurul Soarelui Însă este mult mai curbat. Iar În alte zone din Univers este foarte curbat, producând un fel de deplasare ca la zidul morții, precum și tot felul de distorsiuni ale timpului. De fapt, dacă ne gândim la o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nișe. Urmau să li alăture lui Barnes, Ted și Edmunds, ca să vadă descoperirea lor extraterestră. — De ce ar trimite cineva o astronavă printr-o gaură neagră? Întrebă Beth. — Din cauza gravitației, răspunse Harry. Găurile negre au o gravitație atât de puternică Încât deformează incredibil spațiul și timpul. Îți amintești ce spunea Ted despre cavitățile provocate de planete În textura spațio-temporală? Ei bine, găurile negre provoacă adevărate rupturi În această textură. Unii sunt de părere că prin aceste rupturi se poate ajunge Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu sunt deloc decorative. Au o cu totul altă destinație și anume să mascheze o mică spărtură În suprafața sferei. În acest fel Își reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el. — Pauza de două ore s-a terminat. E pregătită toată lumea pentru o ultimă vizită În astronavă? — Asta ca să ne exprimăm În termeni moderați, spuse Harry. Sfera strălucitoare rămânea tăcută și Închisă. Stăteau În jurul ei și Își priveau imaginile reflectate deformat de suprafața sferei. Nimeni nu scotea un cuvânt. În cele din urmă, Ted spuse: — Mă simt ca la un test de inteligență pe care-l ratez. — Ceva În genul Mesajului Davies? Întrebă Harry. — Ah, chestia aia! făcu Ted. Norman auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Norman se Întoarse ca să se uite prin hublou. Calmarul verde era deja afară, iar brațele-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dispărut chiar și din mintea mea. Clipele trăite alături de Elena, așa cum le revăd nu mai sînt adevărate cum de neadevăr mi s-a molipsit și închipuirea. Prezentul îmi pare o umbră a unui trecut atît de îndepărtat încît l-au deformat miturile mereu repovestite. Și nici măcar nu-mi pot închipui vre-un viitor. Pare o inutilitate, mai degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a-și găsi alinarea. Iar Justițiarul se grăbește a-și trezi din somn iubita din adolescență. O găsește la fel cum a lăsat-o deși știa prea bine că-n viața de zi cu zi îmbătrînise și trupul i se deformase de multe nașteri. Dar el o vede frumoasă, feciorelnică și cu întreaga sa forță o răpește și pleacă cu ea către Insula Fericiților. După zeci de ani ziarele relatează cazul ciudat al unui bărbat și al unei femei care, într-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează imaginea ta prin mireasma florilor din pământurile durute ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
casă. Apare, grandios, În gros-plan, animalul de casă, iepurele, Mister Rabbit, apare și șarpele, parcă-i planeta animalelor, deși e posibil ca șarpele să joace-un anumit rol aici, să fie-un element de simbolistică, sau de medicină, imaginea se deformează ca Într-un geam curbat, de căldură, ori se filmează pe diagonală, cu obiectivul balansînd În coliba indianului ce-i găzduiește, le Îngrijește rănile stătuseră multă vreme pe pod și ea aruncase coronița de mireasă În apă, după care-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici cum ar fi: „Tratarea istoriei este deformată, văzută de jos În sus, din punctul de vedere al unui copil Oskar care a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și pitic) face din scena istorică o monstruoasă paradă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se deformează idolii din tinerețe, ca Venus din Milo, prin spargerea timpului, a brațului, a ecranelor. Prin tasare. Prin fracturile produse de osteoporoză și creșterea Înțelepciunii de spectator odată cu vîrsta dar nu și cu alte lucruri, mai vibrante. Și nu mai lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de bravură ieftină sînt inutile. Exley Își continuă discursul: rafale Înspre Brownell, Huff, Doherty. Îl numi pe Dick Stensland capul răutăților și-l turnă fără să clipească pe Bud White. Jack zîmbi cînd se prinse cum stau lucrurile: totul este deformat În favoarea noastră. Krugman, Pratt, Tucker, cei cu pensia asigurată... Au fost aleși exact pentru depoziția lui. Stensland și White se Îndreptau cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
greșit, toate încep să se clatine, să se tulbure, să se învârtească, mereu mai repede și atunci aude iar tărăboiul îngrozitor și știe că se află într-un salon de reanimare și știe că doar mintea ei ultraexcitată de anestezice deformează sau falsifică lucrurile din jur, dar nu mai are timp să se gândească la ea, pentru că toate se învârt atât de înfiorător de repede, încât e mai mult decât amețită și alunecă dintr-odată, nu alunecă, nici nu are timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar abia acum ar fi reușit să așeze în gânduri suficent de clare sau ar fi reușit să așeze mai demult, dar abia acum îi spunea altcuiva, Ioanei Sandi - că există în jurul lui lucruri care îl absorb, îl cheamă, îl deformează, îl împiedică să fie el însuși, îl obligă să fie nesincer. Și nu o dată. Cineva ar trebui să spună ce-a fost. Colegul lor Mihai Marinescu o cunoscuse pe fata președintelui. Ea s-a îndrăgostit de el, aproape că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bine, nu toți, dar unora cel puțin le plesnea capul de durere, convinși că vor avea o noapte de coșmar - „sau mai multe, uită-te la mine!“ - sau mai multe, în care vor visa aproape tot ce se petrecuse acolo, deformând vorbele și gesturile în mod grotesc, ca în orice vis, și tocmai de aceea devenind mai obsedant, dar mai știind, atunci când le plesnea capul de durere, că măcar s-a spart buba și s-a risipit tensiunea în care lucraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bolânde și mai slăbite, pe care reușise să le elibereze din temnița lor în speranța că le va înzdrăveni: de exemplu, găini ale căror picioare nu mai puteau suporta greutatea corpurilor supradezvoltate sau vite cu spinări prăbușite sau cu șolduri deformate din cauza administrării incorecte de hormoni de creștere. Mult timp, existența acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greu să fii natural. Mai plînge puțin, dacă asta dorești. Nu mă deranjează. Am văzut oameni mai duri decît tine plîngînd. Duncan clătină din cap. Fața Îi era În flăcări, și i se părea că este plină de lovituri și deformată din cauza hohotelor de plîns. — Acum mi-e bine, zise el nesigur. — Bineînțeles. Numai că... stric totul, domnule Mundy. Dau totul peste cap, de fiecare dată. Vocea Îi devenea mai clară. Își mușcă buzele, Își apropie brațele și-și strînse pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucur să te aud. Ce mai faci? — Eu sunt bine, tu ce faci? am întrebat-o. — Mă simt minunat! Pentru o femeie în pragul divorțului, Daphne suna îngrijorător de lipsită de griji. Poate că, locuind la Bel-Air, avea o percepție deformată asupra realității. Știu că mie-mi dă o astfel de stare când trag acolo, din cauza acelor iazuri minunate, a nuferilor și a lebedelor care apar de te miri unde. Am auzit de povestea cu Bradley, i-am spus. Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
studiat cu atenție, chiar de când a intrat. Nu am întrezărit mortăciunea aia suspectă care se interpusese între noi mai demult, înfiorându-mă. Am răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei cu destulă dexteritate între realitate și ficțiune. La cină am făcut cu ai mei planuri pentru ziua mea, care era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață, la un portret care o fascinase și prima
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau la marginea platoului de paradă un semicerc de soldați care se deforma din mers, după vectori preciși. Această mulțime de uniforme se alungi altminteri, ținând-o așa, întruna, devenind tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui altul. Așează pistolul pe masă, scoate o țigară, o aprinde și trage liniștit câteva fumuri. Nimic din gesturile, atitudinea sau mimica lui nu arată spaimă. Rusul se uită la el ca la un nebun în timp ce un tic nervos îi deformează linia gurii. Ceea ce vede aici este peste putința lui de înțelegere. Niciodată nu pusese prea mult preț pe viață, a lui sau a celor din jur, de multe ori obligase și pe alții să meargă până la capăt, chiar dacă nervii acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]