1,271 matches
-
ci în mod deformat. Iluziile se datorează unor tulburări de percepție asociate unor stări afective speciale (frica din timpul nopții, iluziile optico-geometrice, iluziile de greutate etc.). La bolnavii psihici convingerea că iluziile au un caracter autentic și nu „o percepere deformată a realității” le conferă o latură patologică specială de factura delirantă. După modalitatea lor perceptivă, iluziile pot fi de mai multe feluri și anume: a) Iluziile vizuale, când forma și imaginea vizuală a obiectului apare complet schimbată. Ele se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
localizate în zonele parietală, temporală sau occipitală, așa cum sunt ele întâlnite în cursul sindromului Gerstmann și sindromului Anton-Babinski; - membrul fantomă al amputaților; - prosopagnozia; - psihozele toxice, traumatice, infecțioase sau carențiale (pelagra); - aura epileptică. f) Iluziile spațiale apar în legătura cu perceperea deformată a spațiului și ele pot fi de două feluri: - micropsii, constând în reducerea dimensiunilor spațiului sau a obiectelor; - macropsii, constând în creșterea dimensională a spațiului sau a obiectelor cuprinse în acesta. Iluziile spațiale sunt întâlnite de regulă în cursul evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau a obiectelor cuprinse în acesta. Iluziile spațiale sunt întâlnite de regulă în cursul evoluției proceselor encefalitice sau a tumorilor cerebrale cu localizare temporală. 4) Halucinațiile B. Ball definește halucinațiile ca fiind „percepții fără obiect”. Spre deosebire de iluzii care sunt percepții deformate ale unor obiecte existente în realitate, în cursul halucinațiilor, obiectul perceput lipsește din câmpul realității perceptive, dar bolnavii sunt convinși de existența și veridicitatea acestuia. Halucinația este o experiență psihopatologică interioară care face ca individul să se comporte ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip de construcție și conduită delirantă. 9) Delirul surzilor Când înțelegerea prin comunicarea verbală este alterată, pot apărea situații de tip delirant. Acest delir apare ca o tulburare a relațiilor interumane. Bolnavul înțelege greșit expresiile verbale pe care le aude deformat sau numai pe jumătate, iar în spatele acestora începe să bănuiască observații greșite, sau să creadă că este batjocorit. El va începe să interpreteze sau să creadă că anumite gesturi sunt îndreptate împotriva lui, considerându-se ținta unor ironii sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei analize autoscopice având ca obiect, cum spuneam, propriul său corp: fie că aceste acuze sunt rezultatul unei patologii de cultură, dobândită deformat, în urma unei false înțelegeri a „propagandei de educație sanitară”, care „cultivă teama de boli”, considerând că în felul acesta face o acțiune de profilaxie; fie că provin din „lecturile” unor materiale, cărți sau reviste medicale, fals interpretate; sau, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
maselor. În sensul acesta starea de tensiune emoțională crescută, acumularea pulsiunilor și a stărilor de tensiune, suspiciunea și impresia pericolului, sunt factori favorizanți. Pe acest fond sufletesc colectiv, încep să apară forme de prelucrare a „factorilor de propagandă”, cu caracterul deformat emoțional-afectiv al absurdității, care înlocuiește treptat gândirea critică. Se menționează ca fiind specifice pentru aceste etape de criză socială proliferarea zvonurilor, a unor fabulații absurde sau fantastice, a unor știri neîntemeiate, zvonuri, informații false etc. Ele sunt preluate în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inducție sugestivă colectivă, favorizat de regresiunea psihologică globală a acestora. Comunicarea și relațiile interumane vor imita formele propagandei. Ele vor deveni formale, lipsite de conținut, un „limbaj vid” care va fi un „limbaj al zvonurilor și al sloganurilor”. Aceste aspecte deformate și absurde, ale relațiilor și comunicării interumane, sunt efectul factorilor negativi, anti-valorici menționați mai sus și ele contribuie la consolidarea efectelor primare ale propagandei de persuasiune la care ne-am referit. 5) Mutațiile din planul valorilor Ultimul aspect incriminat în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intenția metodologică de abordare-cunoaștere a ființei umane, într-o anumită direcție legat de un scop propus anterior. Rezultatul acestor cunoștințe pare a fi reprezentat printr-un mozaic epistemic extrem de polimorf, în interiorul căruia, aparent, obiectul cunoașterii este dizolvat, iar imaginea omului deformată sau chiar complet pierdută. Acesta este punctul de vedere al lui M. Foucault. Aparent lucrurile par a sta așa. În fond situația este diferită. În toate situațiile obiectul cunoașterii rămâne același. Ceea ce rezultă este imaginea epistemică a obiectului la un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
domină gândirea bolnavului, dar al cărui caracter patologic nu este recunoscut de acesta. Identitate: conștiința de sine, marca unei persoane care face ca aceasta să fie unică, originală și irepetibilă prin natura Eului său. Iluzie: tulburare psihopatologică constând în perceperea deformată a unui obiect, persoană etc., din realitate. Imaginea de sine: este imaginea pe care persoana și-o face despre propriul corp, totală sau segmentară, statică sau dinamică, sinteză a părților sale componente și a raporturilor acesteia cu obiectele și spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Caragiale prezintă, încă din prima comedie, aspirația personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cercetarea logicii personajelor lui Caragiale ca mijloc de satirizare, rezultă că punctul culminant la care ajunge scriitorul este O scrisoare pierdută. Dumitru Isac găsește și aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
afectării ficatului , membranele celulelor din sistemul imunitar sunt incomplete (celulele au o membrană alcătuită din lipide și proteine).Treptat toate celulele produse de splină sunt realizate prin dezafectarea celulelor C.D.4 înbătrînite, acestea fiind mai mici( vizibil la microscop) și deformate( prin afectarea ficatului scade calacitatea acestuia de a produce proteine si lipide). Anumiți cercetători americani au venit cu soluția de a extirpa splina de la acești pacienți, C.D.4 fiind produse de către măduvă afectată și ea de către virus. În stadiile mai
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
fenomenologie a percepției artistice care, pentru poietică, nu poate fi obiect decît în măsura în care este și facere artistică, ar putea fi nuanțată în acest sens: artistul "vede-lumea-cu-ochii-uimiți-ai- unui-copil", adică o percepe conform unui mecanism analogic care o deformează, dar această imagine deformată care este metafora (cf. Proust) e, în cazul său, spre deosebire de cel al copilului, nu o imagine necunoscută ci una recunoscută, una ce-și află pe dată locul și funcția într-un sistem obiectual (opera) pe cale de a fi făcut și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
solidaridatea și profesionalismul celor care salvează vieți), doctorul Ciuhodaru a realizat că visul său de a crea la Iași un adevărat și modern spital pentru urgențe se lovește de zidul compact al intereselor oculte, al corupției și al nestăpânitelor orgolii, deformate monstruos și de foamea de bani, care animă pestrița lume a halatelor albe. Când a inceput să deranjeze mafia, devenind prea curios asupra clauzelor secrete dintr-un contract făcut pe bani publici, când a arătat fără echivoc că nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Stănică, C. Ciofu etc. au condus la următoarele constatări: * în cursul demutizării acești copii au un vocabular sărac; * cuvintele care-i interesează sunt mai repede însușite, chiar dacă se pronunță mai greu; * utilizează numeroase cuvinte clișee, stereotipe, cu conținut sărac și deformat; * nu reflectă flexiunea cuvântului, ci îl folosesc așa cum l-au învățat prima dată; * se manifestă decalajul dintre vocabularul activ și cel pasiv, între cel oral-uzual, agramat și cel scris, dirijat de terapeut; * cu privire la structura gramaticală, ei învață spontan prin imitație
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Controlul comunicațiilor umane reprezintă o acțiune desprinsă din convingerea reprezentanților societății totalitare așa cum explicit a fost formulată de George Orwell, în cartea sa "1984" că "cine controlează trecutul, controlează viitorul". În consecință, o armată de funcționari au lucrat la rescrierea deformată a istoriei trecute, pentru justificarea "mărețelor realizări ale epocii de aur"; pe de altă parte, prezentul era construit prin antiteza dintre o "societate capitalistă putredă" și o societate în care nu există nici sărăcie, nici șomaj, nici sida, nici handicapați
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se traduce prin abolirea acuității senzoriale, care nu este determinată de leziuni neurologice. În psihiatrie apare în demențe, retardul mintal sever, dar și în nevroza isterică. 4.1.1.2. Tulburări calitative ale percepției A. Iluziile se definesc ca percepția deformată a unui obiect. Sunt cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
segmente ale corpului și-au modificat forma și dimensiunile. Această impresie se referă îndeosebi la aspectul craniului: ochi, nas, urechi etc., iar bolnavul are tendința de a se examina mereu în oglindă. B. Halucinațiile Spre deosebire de iluzie, care este o percepție deformată a unui obiect real, halucinația este o percepție fără obiect. Halucinațiile se clasifică după analizatori sau după anumite particularități fenomenologice. Conform primei categorii, halucinațiile pot fi: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, cenestezice și motorii. Uneori aceste tipuri de halucinații se
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresie la fete, comparativ cu băieții. Fetele care par să prezinte un risc crescut pentru depresie în perioada pubertății, sunt acelea care se maturizează mai devreme. Fetele maturizate timpuriu, prezintă acest risc ridicat deoarece: (a) își percep corpul ca fiind deformat, comparativ cu celelalte fete, fapt ce poate contribui la vulnerabilitatea lor la depresie, anxietate și tulburări de comportament alimentar; (b) se implică în relații cu persoane mature, încă de la o vârstă fragedă, devin active sexual mai repede decât celelalte fete
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca ei. Unui om trăind în vâltoarea capitalei monotonia vieții provinciale, lipsită de evenimente culturale și artistice [...] îi pare locul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cristal et la fumée (Între cristal și fum), în care "ordinea prin zgomot" a lui von Foerster era exprimată cu precizie și transformată în "complexitate prin zgomot". B.C. Nu găseați uneori că ideile pe care le dezvoltați erau vulgarizate și deformate prea tare? H.A. Da, dar discutam despre asta. Se discutau manuscrisele fie după, fie înainte, dar nu le puteam împiedica publicarea, ce puteam spune era că ar fi bine să se corecteze anumite lucruri, ca autorul să fie atent să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se înscriu.” (apud Baylon, 2000:239). Discursul ideologic are un rol epistemologic, chiar dacă la nivelul opinabilului, el are pretenția de a se raporta la realitate și a o reflecta, numai că această reflectare a realității este una selectivă, disimulată și deformată, funcție de scopurile și interesele grupului destinator. Este o cunoaștere iluzorie și mistificatoare, „simplificatoare și schematică”, o grilă, un cod menit să ofere o anumită viziune de ansamblu asupra tuturor aspectelor lumii. Discursul ideologic are, mai mult ca orice alt rol
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care se va ulcera și va crea mici orificii fistuloase prin care se scurge puroiul grunjos caracteristic. Încet, tumora crește în dimensiuni, apar noi gome, se dezvoltă în profunzime și în lungime pentru a realiza aspectul tipic de picior voluminos, deformat, cu multiple orificii fistuloase și dureros. Evoluția este întotdeauna lent progresivă, întinzându-se pe parcursul a mai mulți ani. Diagnosticul este facil atunci când se evidențiază puroiul grunjos caracteristic. Aspectul lezional macroscopic se pretează la diagnostic diferențial cu alte afecțiuni cum ar
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
rearanjarea cuvintelor și a frazelor 247. Lévi-Strauss, și apoi Michel Foucault într-o altă manieră și utilizând o altă metodologie, vor accentua relația scriitură putere (écriture pouvoir). Cele trei tendințe importante, anume fonocentrismul (pentru care limba scrisă este o reprezentare deformată a limbii vorbite), fonografismul (în care limba scrisă este o reprezentare structurală a limbii vorbite, dar cu caracteristici specifice) și autonomismul (în care limba scrisă este văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]