1,570 matches
-
am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată (poate din fericire) de gustul crepuscular al bibliotecilor de spital, insule cuantice înconjurate de vid în care poveștile - sinistre, delirante, fără sens, dintr-o altă lume - mai pot ține și azi pentru unii locul vieții. Mihaela Ursa Născută în 25 septembrie 1971. Teoretician și critic literar, este autoarea volumelor: Optzecismul și promisiunile postmodernismului (Paralela 45, Pitești, 1999), Gheorghe Crăciun - monografie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să stărui mai mult asupra acestor lucruri; izvodul suferințelor Iașului e așa de lung! Starea lui, astăzi, e așa, încât mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
șoferul ( ?), spre vila de odihnă un fel de gospodărie de partid în tranziție. Iar la sfârșitul filmului aceleași personaje prizoniere ale autovehiculului carpatin privesc fără să înțeleagă lumea din jurul lor, la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în travesti nu e la înălțimea ideii. Cele mai glorioase travestiuri de-la-bărbat-la-femeie din istoria filmului sînt acelea în care hainele femeiești par să împlinească și să elibereze ceva din personalitatea bărbatului : în Unora le place jazzul, travestiul scoate la suprafață delirant și totodată perfect natural domnișoara de pension din Tony Curtis și coțofana zvăpăiată din Jack Lemmon ; iar în Tootsie, Dustin Hoffman își face autoportretul în rolul unui actor atît de perfecționist, atît de fanatic, încît nu-și poate găsi împlinirea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mecanismu- lui sunt asamblate la nivelul unui dispozitiv comprehensibil și exagerarea retorică oricât de rizibilă prezidează la edi- ficarea unui lider politic. Însă nu toate glumele proaste au același parcurs ontologic în istorie ! Din perspectiva discursu- lui îndrăgostit sau doar delirant al ziaristului pe care-l citează prob naratorul avem o mostră de megalografie. O scurtă paranteză ne poate edifica asupra deformării care survine la lectură dintr-un exces de intepretare, exces pe care acest propriu metabolic al operei lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de rapt delirant este recuperabilă prin discursul căruia Coriolan îi oferă doar pretextul. Mai tre- buie spus ca Michel Lacroix apropie această estetică a eroicului de resorturile care configurează o estetică particu- lară a acțiunii politice, în cazul analizat de autor, estetica fascistă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un miștocar superficial, spectatorul fiind derutat, nu știe pe ce poziție să se situeze față de el. În prima parte a piesei există momente lungi care devin (ce păcat!) obositoare prin nerezolvarea lor. Nici o clipă n-a existat acea atmosferă misterioasă, delirantă, terifiantă. Totul mi se părea făcut prea pe scenă, nu voit, ci din greșeală; nu constant, ci din contră, „pe sărite”. Totul îmi părea ori prea frumos, ori prea corect, în general lipsit de nebunia aceea pe care Cătălina Buzoianu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea Împlini ca artist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de prima mână, dar cam esoteric, pentru care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent, pe vara lui mult mai cunoscută, Zinaida Hippius, poetesă și critic) a adus un exemplar În clasă și a provocat ilaritatea delirantă a celor mai mulți colegi ai mei, aplicând sarcasmul lui usturător (era un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar fi o isterie, și nu ar fi fost isterie pro comunismul delirant al intelectualilor occidentali de la Romain Rolland la Sartre. Evident, Gorbaciov a fost o mare figură, dar o figură care a fost. Binomul Sartre-Beauvoir O vorbă pe care i-o atribuiam lui Jean-Paul Sartre, fără a fi verificat dacă-i aparținea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primit nici o veste. Ce se întâmplă cu tine? M-ai uitat, m-ai aruncat în puțurile timpului? Mă simt ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru a fi în formă mâine. Dar forma mea e la fel de rea azi cum a fost și acum o săptămână. Nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă la nivel superior, care înseamnă o nostalgie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai rezolvă prin ajustări frecvente (mănâncă mai puțin, țin posturile cu rigurozitate, nu beau apă minerală nici când nu funcționează cișmeaua străveche din capătul de sud al străzii), la medicamente, susțin ei, nu pot renunța și, manifestând o perseverență aproape delirantă, stau la coadă (ce-i drept, foarte disciplinat, având un exercițiu special în acest domeniu) până ce, într-o săptămână sau două, capătă două sau trei pastile din regim compensat. Și astfel, în Strada Zorelelor, pensionarii constituie, cu timpul, o categorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nici dumneavoastră nu credeți... dar mai mulți țari, unele femei celebre (mai ales Madame de Pompadour) m-au cunoscut și s-au extaziat în fața existenței mele...". Îl ascultam avid pe acest om teribil; mărturisesc, nu mai văzusem un astfel de delirant. ÎI întrerupeam doar din când în când... Așa am aflat că, în anul în care l-am cunoscut, era un modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grotescă, deși nu este exclusă nici eventuala intenție de pedepsire; boala este "păcat" și bolnavul, în spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul a fost prea dur și pacienta a murit. Făptașul principal, la un prim examen, s-a dovedit un delirant mistic, un fanatic dotat cu puțină inteligență; în cuvinte simple, "un prost". Apele s-au liniștit, la propriu și la figurat. Povestea se poate încheia aici, ca un fapt ceva mai neobișnuit, care nedumerește, dar nu merită prea multă atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce-i drept, bietul de el, a sclipit scurt și s-a stins), am scris despre el, chiar dacă personajul mă enerva. Iar acum? Căci Paul Daian, personajul, nici măcar nu mă enervează, se vede cât de colo că e un „domn” - delirant, dar nu fără măsură -, adică un adevărat poet. Dar ca să vezi asta, în primul rând trebuie să-i citești poezia. Cum să trec de la gorană la poezie, dacă nu vedeam decât goarna și nu-i citeam poezia!? Poate că singura
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a "tulburării de personalitate paranoide" și nu mică să ne fie mirarea dacă în următorii ani nu va coborî de-a binelea în sală și nu o vom vedea printre noi, "privitoare ca la teatru" - în vorbele lui Eminescu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și comportamentale (2013), cât și Manualul pentru diagnoză și statistici în cazul tulburărilor mentale (1994) păstrează conceptul de "paranoia", prin care desemnează o tulburare mintală specifică, singura din această categorie de fapt, sub un alt apelativ însă, acela de "tulburare delirantă" (delusional disorder) ori "tulburare de personalitate paranoidă" (paranoid personality disorder). Subtipurile maladiei sunt, în continuare, identificate prin conținutul predominant al "nucleului delirant", așa cum făceau și "clasicii" psihiatriei (Sérieux-Capgras ori Kraepelin). În cele ce urmează, termenii de "paranoia" și "tulburare de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o tulburare mintală specifică, singura din această categorie de fapt, sub un alt apelativ însă, acela de "tulburare delirantă" (delusional disorder) ori "tulburare de personalitate paranoidă" (paranoid personality disorder). Subtipurile maladiei sunt, în continuare, identificate prin conținutul predominant al "nucleului delirant", așa cum făceau și "clasicii" psihiatriei (Sérieux-Capgras ori Kraepelin). În cele ce urmează, termenii de "paranoia" și "tulburare de personalitate paranoidă" sunt folosiți ca sinonime, pentru a asigura uniformitatea înțelegerii. Preferința noastră pentru termenul mai vechi se explică prin natura istorică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
electricității ori magnetismului, de a nu fi otrăvit, "prin mijloace oculte", de o serie de substanțe chimice ori fizice; piromania (monomanie incendiaire); "monomania omucidere" (monomanie homicide). Pentru psihiatrul francez, pacienții atinși de monomanie raisonnante par să își construiască un sistem delirant propriu al rațiunii logice; altminteri, ei arată perfect normali. Există monomaniaci care nu par să fie nebuni, ale căror idei își păstrează conexiunile firești și ale căror raționamente sunt logice; vorbirea lor e coerentă, adesea plină de viață și spiritualitate
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
delirantă fixă în care "pacienții cred că sunt persecutați, înconjurați de spioni, torturați cu electricitate de dușmani secreți, amenințați de francmasoni, posedați de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante fixe privitoare la propriul lor corp: că sunt morți, că oasele lor sunt făcute din sticlă ori unt, că depozitează lucruri ciudate în corp" (1867: 324, 328). În articolul Du délire des persécutions, publicat în anul 1852 în Archives générales
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
îndeosebi al melancoliei). În Psychopathia Sexualis, with especial reference to the antipathic sexual instinct, a medico-forensic study (1886), când e vorba de formele patologice ale vieții sexuale se face o distincție între paranoia persecutoria și paranoia religiosa, cea din urmă delirantă (IV: 494-497) - aceasta, ca și celelalte forme de paranoia, apărând pe fondul deficitar al degenerescenței. Abia într-o prelegere despre "paranoia secundară", susținută la Societatea de psihiatrie din Berlin în 1883 (publicată apoi în Archiv für Psychiatrie, 1884), Emanuel Mendel
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
asile clinique (Sainte Anne), din 1893, Valentin Magnan introduce termenul de "delir cronic cu evoluție sistemică" (délire chronique à l'évolution systématique) - de atunci, tradiția medicală franceză preferând acest termen celui de ,,paranoia" - pentru un tip bine circumscris de tulburare delirantă cronică, care trece prin patru stadii, după o perioadă de incubare: neliniște halucinatorie, persecutorie, ambițioasă (période ambitieuse) și, în final, demențială (dementia). Ceea ce reține atenția savantului francez sunt dereglările foarte bine structurate: "avem aici o specie patologică bine definită, cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]