1,185 matches
-
Esperey și cu sprijinul generalului Henri Mathias Berthelot, Armata Română a permit permisiunea de a trece Mureșul pentru a ocupa regiunea Cluj - Gherla - Dej și pentru a înainta până la aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva. Operațiunea de depășire a liniei de demarcație de către armata română a liniei de demarcație era deja pregătită la data de 15 decembrie, moment în care guvernul Ungariei i-a cerut șefului Misiuni aliate de la Budapesta explicații cu privire la intențiile trupelor române. Deși trecerea liniei ar fi fost neavenită
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Berthelot, Armata Română a permit permisiunea de a trece Mureșul pentru a ocupa regiunea Cluj - Gherla - Dej și pentru a înainta până la aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva. Operațiunea de depășire a liniei de demarcație de către armata română a liniei de demarcație era deja pregătită la data de 15 decembrie, moment în care guvernul Ungariei i-a cerut șefului Misiuni aliate de la Budapesta explicații cu privire la intențiile trupelor române. Deși trecerea liniei ar fi fost neavenită - conform convenției de Armistițiu românii având voie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
30 decembrie în cursul unei călătorii de informare în Transilvania, generalul Berthelot a doua zi - pe 31 decembrie 1918, cu scopul de a preveni un conflict s-a întâlnit cu Apáthy și au convenit împreună asupra unei noi linii de demarcație. Aceasta urma să se întindă pe aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva și să aibă de-a lungul său o fâșie demilitarizată de 15 km care ar fi urmat să-i separe pe beligeranți. Despre această nouă linie guvernul Ungariei a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în direcția Cluj, pe 18 decembrie generalul Constantin Neculcea solicitând părăsirea acestuia de către trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor române din Transilvania, încredințat generalului
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cenzura și starea de asediu, a interzis orice activitate politică și a suspendat dreptul de întrunire precum și libertatea de mișcare. Deși în faza inițială refuzul Comisariatului ungar din Cluj la sugestia de retragere a soldaților ungari în nordul liniei de demarcație a fost categoric, după ce românii au avansat dincolo de linia stabilită prin Convenția de Armistițiu, în data de 17 decembrie guvernul ungar a acceptat această retragere. În aceeași zi, Fernand Vix a transmis autorităților ungare o telegramă de la generalul Berthelot, prin
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trupe s-au constituit într-o amenințare pentru aripa dreaptă a dispozitivului militar român, care astfel ar fi putut fi întoarsă printr-un atac executat pe valea Someșului. Ca urmare a eforturilor Guvernului României și ale Consiliului Dirigent, linia de demarcație a fost mutată pe aliniamentul Vest de Sighetu Marmației - Cicârlău - Ardusat - Băsești - Chilioara - Crișeni - Panic - Aghireș - Meseșenii de Sus - Șeredei - Pria - Ciucea - Ciuci - Zam. Aceast nou aliniament deși a reprezentat un pas înainte, a menținut izolarea față de teritoriul național român
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a limita bolșevismul. Depășind ce-a de-a doua linie de demarcație, Armata Română a determinat o situație care se putea complica foarte mult. Surescitați de sentimentul naționalist, din toate părțile au început să vină în Transilvania voluntari maghiari deciși să lupte. Nu s-a ajuns la o ciocnire deschisă totuși, deoarece
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
moment întreaga Transilvanie istorică. Incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. Dorind păstrarea cu orice preț a noii linii de demarcație, autoritățile militare și civile ungare au sporit efectivele militare și au înrolat cu forța indiferent de naționalitate, toate persoanele valide. Disperați, românii au început să se refugieze în masă la est de linia de demarcație la Cehu Silvaniei, Băsești, Zalău
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
preț a noii linii de demarcație, autoritățile militare și civile ungare au sporit efectivele militare și au înrolat cu forța indiferent de naționalitate, toate persoanele valide. Disperați, românii au început să se refugieze în masă la est de linia de demarcație la Cehu Silvaniei, Băsești, Zalău și Huedin. O nouă armată ungară a început să se constituie pe resturile celei vechi. Debreținul, Oradea și Békéscsaba au devenit centre de concentrare ale trupelor. Pentru a preveni orice altă nouă înaintare a soldaților
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și Békéscsaba au devenit centre de concentrare ale trupelor. Pentru a preveni orice altă nouă înaintare a soldaților români pe teren, maghiarii au dislocat în zona Ciucea încă de la bun început, 5.000 de soldați. De-a lungul liniei de demarcație, incidentele în care au fost implicate trupele maghiare s-a ținut lanț. Deși Comandamentul Armatei Române a încercat repetat să trateze cu comandamentul trupelor ungare chestiuni privitoare la traseul liniei de demarcație și la tratamentul românilor din zona aflată încă
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
000 de soldați. De-a lungul liniei de demarcație, incidentele în care au fost implicate trupele maghiare s-a ținut lanț. Deși Comandamentul Armatei Române a încercat repetat să trateze cu comandamentul trupelor ungare chestiuni privitoare la traseul liniei de demarcație și la tratamentul românilor din zona aflată încă sub administrare maghiară, acestea a fost un eșec, deoarece comandamentul ungar a susținut că nu recunoaște drept linie de demarcație decât Linia Diaz din 13 noiembrie 1918. Invocând această linie, guvernul revoluționar
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să trateze cu comandamentul trupelor ungare chestiuni privitoare la traseul liniei de demarcație și la tratamentul românilor din zona aflată încă sub administrare maghiară, acestea a fost un eșec, deoarece comandamentul ungar a susținut că nu recunoaște drept linie de demarcație decât Linia Diaz din 13 noiembrie 1918. Invocând această linie, guvernul revoluționar ungar a continuat să încerce să împiedice prin orice mijloace integrarea teritoriilor în discuție și a acționat prin organele sale administrative și militare în acest sens, autorizându-le
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
asalt vagoanele de tren în care se îmbarcaseră trupele române în drum spre Crișeni (fosta gară Țigani). După un contraatac susținut cu întăriri sosite de la Jibou, la 1/14 ianuarie 1919 trupele răzlețe ungare au fost respinse dincolo de linia de demarcație și comandantul Diviziei a 7-a a dispus arestarea și judecarea profesorului Apáthy. Un monument ridicat și inaugurat în 1920 amintește de victimele atacului. La 24-25 ianuarie, posturile române de pe valea Crișului Alb de la Sebiș au fost atacate de de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
situația. Alte incidente regretabile soldate cu morți și răniți în rândurile Consiliilor și Gărzilor Naționale Române, precum și ale trupelor regulate române au avut loc la Teiuș, Beliș, Târgu Lăpuș, Cufoaia, Ciucea. Românii au continuat să protesteze față de traseul liniei de demarcație invocând atât dreptul la autodeterminare, cât și prevederile Tratatului din 1916 precum și persecuțiilor de care aveau parte etnicii români aflați pe teritorii sub controlul statului ungar. La 15 ianuarie Primul Ministru francez l-a informat pe Berthelot că Aliații au
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
sub controlul statului ungar. La 15 ianuarie Primul Ministru francez l-a informat pe Berthelot că Aliații au hotărât să confere României același statut ca cel atribuit Serbiei, Belgiei și Greciei, recunoscând de principiu caracterul geografic provizoriu al liniei de demarcație, precum și posibilitatea modificării ei. Conferința de Pace de la Paris a luat astfel în discuție la începutul anului 1919 elaborarea unu Tratat de Pace cu Ungaria. La 26 februarie, atât ca urmare a presiunilor românești cât și din dorința de a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
1919 elaborarea unu Tratat de Pace cu Ungaria. La 26 februarie, atât ca urmare a presiunilor românești cât și din dorința de a sprijini planurile comandanților militari francezi în ceea ce privește intervenția împotriva Rusiei Sovietice, Conferința a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata Roșie, aflate în dificultate în Ucraina. Generalul Franchet d'Esperey, a fost conștient de scopul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
unui război româno-ungar devenise astfel foarte probabilă, cu atât mai mult cu cât ungurii vedeau acest avans ca o violare a Convenției de la Belgrad. Ca atare, pentru a preveni un final sângeros, a solicitat superiorilor săi delimitarea unei linii de demarcație care să separe pe cei 2 potențiali beligeranți printr-o zonă de ocupație franceză. Dealtfel, în luna februarie 1919 cu puțin timp înainte de proclamarea Republicii Sovietice Ungare, Consiliu Dirigent a instituit serviciul militar obligatoriu în beneficiul armatei române și la
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
se replieze 100 km, până aproape de râul Tisa, între Armata Română care urma să avanseze și să preia districtele Satu Mare, Carei, Oradea și Arad și cea maghiară, urmând să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea să rezerve cale ferată dintre Timișoara - Satu-Mare- Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei. Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit așadar să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și 5 aprilie 1919, generalul Jan Christian Smuts a venit la Budapesta cu o propunere către regimul Béla Kun privind o nouă linie de demarcație, aflată 25 de km mai la est de cea stabilită în Memorandumul Vix. Districtele Salonta, Oradea și Satu-Mare ar fi urmat să fie teritorii tampon, scoase atât de sub autoritatea guvernului ungar cât și libere de trupe române, iar forțele armate
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe care o considera de fapt o slăbiciune, a respins noile propuneri și a formulat o contrapropunere ce a avut la bază termenii aceluiași Armistițiu de la Belgrad, ceea ce ar fi impus ca armatele române să se retragă pe linia de demarcație fixată la 13 noiembrie 1918. Suplimentar, trupelor franceze li s-a cerut să evacueze Aradul și Seghedinul. În aceste condiții generalul Smuts a încetat convorbirile și a părăsit Budapesta. În cadrul politic și militar existent, considerentele care au sprijinit atitudinea beligerantă
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Consiliul de Miniștri de la 28 martie/10 aprilie 1919 din București, Regatul României a decis să declanșeze ostilitățile împotriva Republicii Sfaturilor mai înainte ca aceasta să declanșeze o acțiune ofensivă împotriva trupelor române. Atacarea trupelor maghiare aflate dincolo de linia de demarcație a fost decisă pentru data de 16 aprilie 1919. După ce în noaptea de 15 spre 16 aprilie trupele române au fost ținta unui atac militar ungar firav, în zori acestea au pornit la rândul lor o ofensivă viguroasă și au
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
1919. După ce în noaptea de 15 spre 16 aprilie trupele române au fost ținta unui atac militar ungar firav, în zori acestea au pornit la rândul lor o ofensivă viguroasă și au a atacat trupele ungare dislocate pe linia de demarcație, le-au înfrânt și a ocupat malurile Tisei. În plin război româno-ungar, la 13 iunie 1919 Conferința de Pace a stabilit granița consemnată ulterior de Tratatul de pace de la Trianon, dintre România și Ungaria.
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Albania și Regatul Șerbiei. De asemenea, tratatul avea în vedere construirea unei căi de comunicație feroviară și rutieră către Durrës, un sprijin financiar și militar acordat de Regatul Șerbiei pozițiilor albaneze ale lui Essad Pasă și trasarea unei linii de demarcație de către o comisie specială sârbo-albaneză. În octombrie 1914 Essad Pasă s-a întors în Albania. Cu sprijin financiar italian și sârbesc, el a organizat o armată la Dibër și a eliberat interiorul Albaniei și orașul Durres. Pašić a ordonat că
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
într-o situație similară cu Ucraina și făcând posibilă prezenta forțelor ruse în Republică Moldova pentru apărarea cetățenilor rusofili de „ocupantul" moldovenesc. Al doilea scenariu viza crearea de tulburări la granița cu Transnistria, acolo unde la momentul trasării liniei de demarcație, mai multe comunități rusofile au fost intenționat lăsate pe teritoriul Republicii Moldova, și iarăși Vladimir Puțin, un veșnic apărător al rușilor de pretutindeni, va trebui „să acționeze" pentru protejarea acestora de un pericol imaginar. Dacă Ucraina este astăzi un dosar mai
Germania și Franța au trădat România și Polonia by Alexandru Cumpănașu () [Corola-website/Journalistic/104397_a_105689]