1,551 matches
-
tătarilor, cuceririle turcești ori blitz Krig-ul nazist. Și totuși nimic din ce a fost în veacurile trecute nu ne-a primejduit neamul în fibra lui cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care i-a săpat-o fostul ei tiran local". Executat, spre
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea lui prin anamorfoze. Sofismul însă se bucură de o judecată rece abia cu Immanuel Kant: „Raționamentul care este fals după formă, chiar dacă are aparența unui raționament corect pentru sine, se numește înșelător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul de altul. Părea să fim un pom și-
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi fost În pustiu și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână cu admirație, cu satisfacție pentru că am ajuns În sfârșit la ea. Dar privirea aceea demonică apare din nou cu Învelișul de piatră, de ură, de bătrânețe șimi este din nou teamă, teama mă cuprinde din nou și pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc mâncarea la gură, dar dintr-o dată, nu-mi este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Cine privește cu atenție franjurile împietrite ale unei catedrale gotice descoperă cu uimire, printre chipurile luminoase de sfinți și de martiri, stranii apariții grotești, înfiorătoare imagini demonice. Păsări fantastice, agățate pe streșinile catedralei Notre-Dame, își desfășoară aripile amenințător deasupra vechilor clădiri ale orașului. Pliscurile lor deschise se conturează strident într-un țipăt ascuțit, lipsit de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea lui încremenită. Priviri
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
care este infernul frumosului, deoarece el este opusul acestuia, sau este o eroare pe care frumosul o conține. Urâtul natural, urâtul spiritual și urâtul artistic se caracterizează prin lipsa formei, dizarmonie, sluțenie, diformitate, și se traduc în stângăcie, moarte, groaznic, demonic sau satanic. Multe din imaginile urâtului la Rosenkranz se regăsesc în concepția despre nebunie a lui Michel Foucault. În ultimă instanță, formele pe care le îmbracă nebunia nu sunt altele decât forme ale urâtului. În gândirea filosofului francez două sunt
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este vremelnicia lumii cea care își pune amprenta în apariția sfințeniei în lume, iar nu sfințenia însăși este cea urâtă. Demonicul lumii este cel care schingiuiete chipul slavei, al lui Hristos. „Typos-ul în care se coboară sfințenia invizibilă trebuie să se acomodeze cu ceea ce îi oferă în schimb vizibilul...or , istoria oamenilor se confundă cu istoria crimei și a urii împotriva
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre credincioși. Oare tulburări de percepție mă fac să văd tăvi cu foc mocnit, purtate prin aer de mâinile nevăzute ale unui mag păgân, celebrând un ritual demonic? Vrea să se omoare pe el, așa cum și-a propus, trăgându-și după el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
colțul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul istoric moștenește pe cel primordial, care, jucându-se pe frânghia libertății, a împletit purul cu demonicul, viața cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlănțuirea și, rămânând captiv jocului dintre el și lume, perpetuu neîmplinit, este un amestec de sfânt și drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
esențialitatea. Tot ce există în noi și nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit. Renașterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere creștin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul cel mai semnificativ, de fapt singurul care este om, este homo religiosus. Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopsihic, omul e etern trist. Autonomia spirituală a omului este iluzorie și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Kipur, denumit Jertfa împăcării, presupune doi țapi: primul este ucis, adus jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Al doilea, țapul ispășitor, nu este omorât, ci trimis ca un soi de vidanjă morală să deverseze nelegiuirile fiilor lui Israel în pustia demonică. Iisus face o încrucișare nepermisă, după părerea mea, între cei doi țapi: se duce la Dumnezeu cu păcatele destinate Diavolului. El legitimează astfel ideea extrem de periculoasă a răspunderii morale cumulativ-transferabile. Ce altceva decât țapi ispășitori au fost evreii de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
inutil să mai glosăm, despre antipaseism, adică „dis pre țul față de trecut și față de apărarea lui“, cum spune Ioana Pârvulescu, este mult de povestit. Și, mai ales, de compătimit. Folosit peiorativ, disprețuitor și acuzator, termenul „paseist“ s-a încărcat aproape demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi decât un gard de nuiele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
țăranilor obligați să-și înscrie pământul în colectiv. Rolurile se lămuresc întrucâtva spre finalul romanului. În ultimul capitol, Tică Dunărințu discută mai ales cu Nicolae Pop, un fel de curier al satului, unul din însoțitorii lui Moise, activistul și insul demonic. Nicolae, martorul, este luat drept nebun sau farseur și, dându-și seama că este necreditabil, ar vrea să se reabiliteze. Tică, anchetatorul, încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu tatăl său, Horia Dunărințu, victima enigmatică. Moise, criminalul, dispare într-
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
diverse interpretări. Ori muza dicteului automat, sălășluind între "fantasmele inconștientului", pomenite de poet, e o mijlocitoare a harului dumnezeiesc, ori e doar dispensatoarea unui har pe care nu-l putem socoti decît secular. în cazul în care admitem o acoladă demonică pentru toate elementele registrului poetic secund cultivat de Paul Aretzu, se pune în chestiune însuși conceptul de Dumnezeu, în funcție de care operează poetul, nu o dată cu sufletul "nedospit și încrudat", avînd senzația că îngerul îl "apucă de chică": fie e un exponent
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
în cap. 1 din Reisebilder, în traducerea lui Leland. HIND, ARCHIE Epilog, par. 14. Disciplina măcelăritului vitelor și a contabilității sînt puse în scenă în romanul The Dear Green Place. HOBBES, THOMAS Cartea 3 și 4 sînt Plagdife ale metaforei demonice din Leviatan-ul lui Hobbes, care începe cu: „Prin artă se creează acel leviatan imens numit Commonwealth sau Stat îîn latină, Civitas), care este, de fapt, omul artificial“. Procedeul prin care descrii un stat sau un trib ca reprezentare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]