4,078 matches
-
pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Mă-ndrept spre țărmul binecuvântării Cu versul nins de bucurie sfântă, Pășesc spre culmea verde a visării Când rimele-ți în inima mea cântă. M-am înălțat spre sufletu-ți integru, Uitând că-n lume totu-i efemer, M-am depărtat de gândul rău și negru, Să mă-nvelesc cu-al poeziei cer. Azi te cinstesc cu rime noi, modeste, Cu dorul arzător care se scurge Prin vena poeziei, dându-ți veste Că-n noi, românii, versu-ți lin tot curge. Referință
M-AM ÎNĂLŢAT SPRE SUFLETU-ŢI, POETE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347318_a_348647]
-
țintesc spre viața aceea, să le trecem cu vederea, ca fiind fără de valoare. Care este această viață, unde este și cum o vom trăi, sunt întrebări la care n-am să răspund acum, pe de o parte, pentru că ne-ar depărta de subiectul de față, iar pe de altă parte, pentru că ar trebui să am ascultători mai în vârstă decât voi. Poate că v-aș arăta îndeajuns spunându-vă atât numai, că dacă cineva ar aduna cu mintea și ar strânge
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
anterior, poeta precizează în „clopote de lumină”: „urc una câte una treptele amintirilor/ până unde e lumină/ și nicio clipă nu voi coborî de pe pragul ei/ unde gândurile m-au dus/ răsuflând împăcată/ și fericită/ ... mă contopesc cu lumina/ mă depărtez odată cu ea”. Da! Autoarea nu mai este rușinoasă și nu se mai teme de nimic, iar acest adevăr este ilustrat în fraze-versuri alcătuite parcă altfel decât cele ce au curs până acum, părând a fi cuvinte spuse în șoaptă, bogate
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
chiar dacă forța ei imaginativă este puternică, se dovedește matură și fidelă crezului său, astfel că poate rămâne lucidă și poate afirma cu tărie: „pe fruntea trează/ șoapte-ntârziate/ de bătrânul ceas/ cuprind în mâini/ tot dorul ce le doare/... m-am depărtat de patimi/ și de albastrul cer/ m-am apropiat/ izvoare” („în-depărtare”), cu atât mai mult cu cât convingerea Elisabetei Gîlcescu se exprimă simplu, într-un îndemn ce ar trebui să fie călăuză tuturor oamenilor: „Iubește-l pe aproapele tău!”, pentru că
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
este la fel de precis direcționată: „auzi.../ e cântecul frunzelor de nuc/ îl smulge vântul câteodată/ azi e altfel/ e liber/ se aude neîncetat/ în nopți tăcute/ calde/ se dăruiește/ cu trupul gol/ miroase a soare/ de vară”. Consecventă, autoarea nu se depărtează de stilul său personal nici în ultimele două capitole ale acestui volum de poezii - „Gelozia nopții” și„Senin de toamnă”, cu atât mai mult cu cât nu are de parcurs distanțe mai mari ori mai mici pe drumuri de fier
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
înveșmântată-n crini, printre stele sclipind, regină din nordul silfic, statuie la margini de mare, te-ai îngopat la rădăcina copacului, și cu tine ai îngropat cheia, cuvântul, inelul... crește mareea întunericului și șterge una câte una iluziile mele ce depărtează câmpia la bordul nopții către trupul de aur al singurătății... marți, 3 septembrie 2013 Referință Bibliografică: câmpia și tu / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 977, Anul III, 03 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion
CÂMPIA ŞI TU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347395_a_348724]
-
istorie a lui Israil, de la patriarhi și până la profeți... Adică, alternanța între Iahve și Baal între slujirea Dumnezeului adevărat și adorarea idoliilor. Adică, între theofania absolută mozaică, și comodă, foarte adesea agreabila religiozitate a celorlalte popoare înconjurătoare. Evreii nu se depărtau de Iahve pentru că ar fi avut îndoieli religioase; nu deveneau atei, liberi-cugetători, sceptici, agnostici, etc., adică nu se “despărțeau de Dumnezeu”. Ei, pur și simplu, schimbau pe Dumnezeu. Israil, tras de însuși Dumnezeu și călăuzit de Moise, începuse a fi
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
bucure de noile realizări ale urmașilor săi cu fabrici și uzine performante și oameni fericiți! Dar deodată se trezi în niște hățișuri din dosul cărora îl priveau cercetători doi ochi de lup înfometat. Hăuli de câteva ori și sălbăticiunea se depărtă, probabil urmărea vreo căprioară la fel de înfometată pe aceste meleaguri în care uscăciunea pusese stăpânire. Cu chiu, cu vai, se strecură într-o poieniță cu solul arid. - Cred că am greșit adresa, - se consolă de pustietatea ce trona în deplinătatea sa
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
năzărise în visele lor să culeagă împreună fructul, să-l desprindă cu mâna lor din pomul cunoașterii. „O astfel de noapte întâlnești numai în poemele lui Safo..” vorbise Aiala cu teamă să nu-și trădeze extazul. Întoarse spatele peisajului nocturn depărtându-se de fereastră cu câțiva pași, reveni într-același loc și ochii lor se întâlniră. Surprinsă de cuvintele Aialei, Becky o urmări din ochi prin întunericul odăii, îi strânse mâinile, trădându-și emoția. „De unde le știi? în poemele ei, Safo
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Leopold, iar asta îmi dădea satisfacție. Fără să-mi dau seama la început, am început să fiu tot mai implicat în toată afacerea asta cu fildeș. Începuse să îmi placă tot mai mult. Cu cât trecea timpul cu atât se depărta imaginea ofițerului belgian de mine. Într-un timp chiar l-am uitat. După o vreme însă, asta însemnând vreo doi ani, a intervenit altceva care începea să mă chinuie tot mai tare: dorul de copii și de Neema. A trebuit
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
obrajii. - Păi, cine mai e ca domnul doctor? Pleacă ultimul și vine primul... E ocupat în salonul de alături. Cred că e tare ocupat, zău așa! o asigură asistenta, privind-o cu simpatie. Iuliana nu mai auzi ultimele cuvinte. Se depărtase și era deja lângă patul lui Iustin. Părea total neschimbat, dar îi era teamă să creadă ori să interpreteze acest aspect. Îl mângâia și îl privea cu teamă. „Ce să-ți spun, dragul meu? Că, dacă spun, tu nu mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
smalțul ciobit și se îndreptă spre salon. Culoarul spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste ea, într-o mișcare legănătoare. Se apropia, se depărta... și atunci Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi în caserole pentru sterilizare
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
acces la mântuire. Niciun savant nu se poate mântui prin descoperirile sale, fiindcă cea mai importantă descoperire e cea a divinității. Poetul măsoară timpul prin iubire și cunoaștere, și anume, cunoașterea lui Dumnezeu. Cea mai relevantă credință a sa . Se depărtează de realitatea lumească și se apropie de divin cu fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare poem. Trece de barierele lumești, dincolo de frumusețea lumească și evadează în frumusețea celestă, pe care divinitatea i-o revarsă în suflet și simțuri astfel ca el
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
păcat, tot el ni-l înfățișează ca aspru spre a ne îndoi de iertare și a cădea în desnădejde” (Scara, Cuv. 5, 11) de aceea - continuă același sfânt - „nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi și nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăție și fără îndoială că îngerul tău păzitor va cinsti răbdarea ta ... nimic nu se poate asemăna cu mila lui Dumnezeu, nimic nu este mai mare ca ea” (Ibidem, Cuv. 5, 38). În
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
restul vieții. Aici a rămas 14 ani adâncindu-se în rugăciuni și preocupându-se de zidirea sa sufletească. A călătorit apoi culegând învățătură și de la alte mănăstiri unde se aflau părinți vestiți. Rugăciunile sale îl făcuseră temut diavolilor care se depărtau numai la apropierea sa de locurile în care aceștia bântuiseră înainte iar năvălirile lor asupra lui nu mai aveau de multă vreme nici un efect. Așa se face că ajungând la Enos în Macedonia, un tânăr care nu îl cunoștea pe
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346869_a_348198]
-
și înrâurirea ei orice comunitate creștină istorică, care și-a pierdut integritatea adevărului, pentru că s-a sustras lucrării Duhului Sfânt, se poate deschide din nou iluminării Lui, intrând într-un proces de regenerare spirituală și recapitulare ori recuperare duhovnicească și depărtându-se de schisma și erezia care i-a dat naștere. Elementele autentic creștine din această comunitate, nu prin ele însele, ci datorită înrâuririi și influenței ortodoxe, pot depăși intenția eretică inițială și prin accesul pe care credincioșii comunității respective îl
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
toride, ne-am retras într-un loc mai umbros și am mâncat un grătar făcut de ei, apoi ne-am întins pe iarbă, la plajă. S-au suit în bărcile lor, una cu motor, cealaltă cu vâsle și s-au depărtat nu prea tare, sperând să poată pescui ceva măcar atunci, la acea oră de maximă căldură, însă erau mai atenți la noi decât la avele lor, fiindcă rămăsesem la mal. - Hai să te învăț ceva!, zise nea Ion când a
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
neștiut; Tind doar până unde gândul Află visului intrândul. * Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de nevăzut; Îndrăznesc doar până unde Soarele sub deal s-ascunde. * Nu mă-ncumet să m-avânt Nici când am în pânze vânt, Căci mă depărtez de mal Numai cât mă duce-un val. * Nu mă-ncumet nici când harul Cere doar să-ntind paharul, Căci și azi, precum și ieri, Doar râvnesc la primăveri - * Și-anotompurile mele Au fost doar un joc de iele, Amăgiri cu chip
NU MĂ-NCUMET de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346309_a_347638]
-
Chiar dacă noi ne depărtam de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi”~Sfanțul Ioan Gură de Aur În năvalnica curgere a timpului, viața noastră se rostogolește, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată știut. Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune
SFINŢIREA BISERICII SFÂNTA MARIA DIN DACULA, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346356_a_347685]
-
au stat puțin de vorbă, după care și-au urat unul altuia “sară bună” după obiceiul locului. Pe unul din ei îl întrebase Iulia, cum ajunge la primărie. Puțin nedumerit de apariția ei, acesta strigă la colegul său care se depărtase ceva mai mult. - Mă Ione, condu tu pe domnișoara la primărie, că nu-i de pe la noi și tot ți-i în drum. Se înclină puțin, își scoase șapca pentru o clipă, apoi zise: - No mereți cu el, vă duce tocmai
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
încă băiat Se juca de-a fata mare când ascultă cea dintâi Gură care-i cere gura s-o-nvețe la sărutat Și visând la taina care prima dragoste se cheamă Tălpile-i zburdau și parcă se schimbau în aripioare Depărtându-se de casă. Ea, copil, n-a luat în seamă Că pădurea și cu visul ăsta sunt înșelătoare... Umbra nopții ce-a venit l-a găsit pe bietul tată Pasăre strigându-și puiul în al cărui loc răsar Luna, pasăre
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
îngeri Imn de slavă peste tot se auzea Lumina-n ramuri se împletea Iar soarele mângâietor Belșug de raze aurii își risipea peste câmpii. -Hristos a Înviat ! De atâta bucurie ! Eu parcă mă topisem Eram și totodată nu eram Mă depărtam, mă depărtam... Fără să obosesc. Spre seară, De cer amurgul tainic se anina. Nevăzutul mă chema ! Și mă duceam... În acest dus nu-mi aminteam De scurt popasul pământesc. Mi s-a deschis din nou în suflet Un dor incendiar
DOR DE PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348326_a_349655]
-
de slavă peste tot se auzea Lumina-n ramuri se împletea Iar soarele mângâietor Belșug de raze aurii își risipea peste câmpii. -Hristos a Înviat ! De atâta bucurie ! Eu parcă mă topisem Eram și totodată nu eram Mă depărtam, mă depărtam... Fără să obosesc. Spre seară, De cer amurgul tainic se anina. Nevăzutul mă chema ! Și mă duceam... În acest dus nu-mi aminteam De scurt popasul pământesc. Mi s-a deschis din nou în suflet Un dor incendiar de umblet
DOR DE PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348326_a_349655]