1,242 matches
-
putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă știu de la serviciile de informații ale Marelui Consiliu că o atare tentativă ar fi inutilă. Nici un mesager nu trece Carpații În Moldova. Singurele depeșe care au circulat În această perioadă au fost cele strict secrete, trimise cu escorte puternice. M-am gândit, Însă, că e mai bine să aștept. Îți scriu, deci, În prima zi În care am aflat că drumurile spre Moldova sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și răspundă chiar el: „La depeșa de la Ems“. E de presupus că asta corespundea planului de învățământ. Eu însă nu voiam să mă fi oprit la mașinațiunile lui Bismarck. Ce mă interesa pe mine 1870-1871? Cursul meu intensiv de ceea ce se numește experiență de război era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu tot penibilul ei? Ca și când dascălul cel micuț de statură mi-ar fi dat semnalul cu depeșa lui de rău augur, m-am ridicat, am întins mâna după ranița pe care-o aveam în permanență la îndemână, am părăsit fără un cuvânt - și fără să mă las oprit în loc de cuvinte emanate de autoritatea pedagogică - nu numai sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu vă pot furniza. - Totuși... - Vă rog să semnați aici confirmarea că v-am anunțat, spuse acesta sec. Lucrătorul îi întinse o hârtie, așeză mapa drept suport și așteptă ca inginerul să-și depună semnătura. Alex citi mai întâi conținutul depeșei, ce se dovedi a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unui nou termen pentru continuarea procesului. Pentru a încredința completul de judecată că argumentarea sa nu este lipsită de dovezi, prezentă judecătorului un act medical eliberat de conducerea spitalului orășenesc și semnat de către directorul acestuia. Președintele completului luă act, cercetă depeșa cu minuție și hotărî: - Procesul se amână pentru data de 12 august. Acest lucru însemna prelungirea cu aproape trei săptămâni de zile a chinuitoarelor așteptări! Situația era mai mult decât clară. Avocatul Jan Mocanu își conduse clienții la ieșirea din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
veneau scrisori în sat, era o mare problemă stabilirea destinatarului. Duminica, la sfârșitul slujbei, preotul deschidea toate scrisorile sosite peste săptămână și le citea cu glas tare, acolo în biserică, în fața comunității, ca să ne dăm seama cui îi era adresată depeșa. De multe ori se iscau certuri mari și încăierări, mai ales când era vorba de vreo moștenire sau ceva de genul ăsta... Când am mai crescut, am considerat că staturii și caracterului meu li se potrivește mai bine numele de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de dragi căpitanului, trădau uimirea care îl copleșea. De sus, de pe scară, ca un matelot ce a descoperit pământul după ani de căutare, Tintin striga fericit, având în mâini o uriașă hartă a lumii : — „Căpitane Haddock, ridicăm ancora, în sfârșit ! Depeșele de astăzi nu mai lasă timp de pierdut ! Borduria care se pregătește de război, Azania și acum evadarea lui Olrikă Le voi telefona chiar astăzi celor de la ziar și vom pleca mâine cu toții către Azania. Trebuie să vedem cu ochii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag, rinocerul. Ori, ori, mă-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut ravagii holera la Iași, Bassereau aprecia - cu o anumită exagerare - că au fost decimați 9 000 locuitori dintr-o populație de 25-30 000 de indivizi, restul părăsind orașul 232. Un tablou tot atât de lugubru era înfățișat și într-o altă depeșă, înaintată Foreign Office-ului de consulul Gardner la 24 iunie/6 iulie, în care el dădea și unele indicații cu privire la identitatea celor decedați. Astfel, datorită izbucnirii tulburărilor revoluționare în Principate, Poarta otomană trimisese la Iași un comisar, în persoana lui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
reapărut căldura și, cu apropierea anotimpului fructelor, mi-este teamă ca boala să nu crească mai mult decât e firesc"425. Din partea serviciului consular de la Foreign Office din Londra, Colquhoun a primit, la 27 iulie/8 august, următorul răspuns la depeșa anterioară: "Cu privire la raportul dvs. din 17 trecut privind izbucnirea holerei la București sunt însărcinat de către contele de Clarendon să vă transmit, spre a comunica autorităților locale, următoarele broșuri tipărite de către Ministerul Sănătății (The General Board of Health), conținând indicații pentru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
desfășurată totuși într-o formă benignă - tinde să ia sfârșit în Capitală, menținîndu-se numai în provincie. Iată ce informații ne furniza consulul britanic Colquhoun în raportul său din 20 septembrie/2 octombrie, adresat lordului Clarendon 437: "În conformitate cu instrucțiunile conținute în depeșa consulară nr. 10 din 8 august [st.n.], am transmis autorităților locale rapoartele tipărite și publicate de Ministerul Sănătății cu privire la holeră. Sunt fericit să spun că molima a continuat să bântuie printre noi în forma ei cea mai blândă și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dragoste“? sau „Cu toată dragostea mea“? sau „Presupun că o călăreală iese din discuție“? Care dintre variante transmitea mesajul corect? Deja ajunsesem așa de confuză încât nici nu mai știam care era mesajul ăla nenorocit. Dragă Luke, am scris în depeșa pe care am pus-o, până la urmă, la poștă. S-ar putea să fii surprins să primești vești de la mine. M-am întors în New York pentru scurtă vreme și ți-aș fi recunoscătoare dacă ți-ai face puțin timp ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a apărat împotriva lui Cațavencu („care ne-a înjurat și ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile”). Temându-se pentru „interesele partidului” simte o combinație cu urmări mai adânci decât s-ar crede. Formând pereche cu Brânzovenescu, prin depeșa lor despre „tradare” pe care vor s-o trimită „la centru” rămân niște „caraghioși”. Într-un fel, Farfuridi, care-și va oferi și el candidatura pentru deputăție, e dezinteresat, acțiunile lui nu sunt numai automatismele unui sclerozat („Eu, am n-
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
300000―550 000 lei. Sau dacă găsești o locuință gata, cu atât mai bine. Se cheamă că m-am curățat de o jumătate de milion. Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singur trebuie să se simtă! - Și eu, care voiam să plec imediat. Niciodată n-am avut noroc! - Unde să pleci? Aveai intenția să ne părăsești fără să ne spui nimic? - Nici eu nu știam nimic până astăzi. Am primit o depeșă care m-achemat la Ada. Hacik ne spusese odinioară, la o oră tot așa de melancolică, despre dragostea lui fără nădejde pentru o fată frumoasă, Ada. Când încercasem să-l consolez (cu ce argumente facile te mulțumești ca să consolezi pe alții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, în timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai greu să-i punem pe lucrătorii ăștia să muncească decât să conducem trupele în luptă. Neobișnuit de nervos, Hideyoshi număra tăcut, pe degete. Din oră în oră, era informat despre apropierea unei numeroase armate a clanului Mori și primea depeșele ca și cum ar fi privit norii unei furtuni de seară apropiindu-se de munți. — Nu fi descurajat, Kanbei. Mai avem șapte zile. — Construcția nu e terminată nici pe-o treime. Cum vom încheia zăgazul în cele câteva zile care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din față a templului. După un timp, un slujitor anunță că sosise o depeșă din provinciile apusene. Profitând de ocazie, Nobutada se ridică, iar Soshitsu ceru și el permisiunea de a pleca. Atunci se sculă și Nobunaga, pentru a-i conduce până la coridorul cu punte. — Somn ușor, îi ură Nobutada, întorcându-se, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar se întoarse imediat și-l invită pe Asano să intre. Dând la o parte o lampă scurtă, Hideyoshi se întoarse spre Asano, care pășise în cameră. — Scuzați-mă că vă deranjez în timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano îi întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, în lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timpul consfătuirii. — Nu face nimic. A sosit o depeșă, se pare. De la cine e? — Mi s-a spus că e de la Hasegawa Sojin, stăpâne. Asano îi întinse caseta cu mesajul. Lacul roșu de pe piele strălucea viu, în lumina lămpii. — O depeșă de la Sojin? repetă Hideyoshi, luând caseta. Hasegawa Sojin era partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla în relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent în tabăra lui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pare nespus de rău că am fost atât de necuviincios. Când m-am sculat, am mers la templul principal - și, în timp ce mă rădeam în cap, continuă el, mângâindu-și țeasta pleșuvă, a sosit un mesager de la Hosokawa Fujitaka, cu o depeșă urgentă. Deci, a trebuit să vorbesc mai întâi cu el, lăsându-vă pe voi să așteptați. Se așeză în stilul său obișnuit, fără să-i pese de distincțiile rangului. Cei doi uitară complet de salutările formale, îndelung capul proaspăt ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto, informându-i ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar Kazumasu judecase greșit momentul începerii ostilităților. Tratatul dintre Katsuie, Nobutaka și Kazumasu fusese ținut secret chiar și față de propriii lor consilieri, dar acum fitilul fusese aprins orbește, întrucât Kazumasu fusese atât de nerăbdător să profite de ocazie. Fură trimise depeșe în Gifu și Echizen. Lăsând două mii de soldați în Castelul Nagashima, Kazumasu se duse la Castelul Kuwana. Castelul era protejat într-o parte de mare, iar în cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind mai ușor de apărat decât Nagashima. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să atace principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la o zi la alta. În prima depeșă scria: „Avangarda din Echizen a trecut prin Yanagase. O parte din ea va invada curând partea de miazănoapte a provinciei Omi.“ Următorul curier aduse un mesaj asemănător: „Katsuie a ajuns, în sfârșit, la capătul răbdării. În loc de a aștepta dezghețul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]