1,794 matches
-
nu se va mai întoarce acasă, că n-a fost alături de Patrocles, să-l salveze, că doar a stat lângă corăbii, zadarnică povară pământului, el, cel fără de pereche în luptă și ca puțini alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Frigia și în Meonia“. Hector nu face de altfel, vorbind așa, decât să enunțe un imperativ pragmatic, arătând că Troia, istovită și sleită de zece ani de război, trebuie să-i pună grabnic capăt, biruind. În schimb, Ahile, mai târziu, deplângându l pe Priam, îi spune „bătrâne rege, auzeam cândva cât erai de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor întinderi dintre Lesbos, îndepărtata Frigie și îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îndatoririle de ospitalitate. Nu mai vede în Priam pe tatăl celui care-l omorâse pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept model pe actorul care, deși pronunță cuvinte fictive, iese uneori din scenă tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem că au suferit nenorociri nemeritate, amare, să nu le pledăm cazul ca pe o afacere străină, ci pentru un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va privi, să disprețuiască și să învingă. Deschide ochii și iată-i sufletul atins de o rană mai gravă decât cea primită de trupul omului pe care a dorit să-l privească, el însuși victimă a unei căderi mai de deplâns decât căderea omului care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prietenie. Aceasta este forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lacrimi pe spectatori pentru a nu-l contesta. Mila aceasta trebuie să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul de dragoste ce cauzează nefericirea lor făcându-ne să-i deplângem, dar nu știu dacă ne-o provoacă sau dacă ne purifică, și mi-e teamă ca raționamentul lui Aristotel asupra acestui punct să nu fie decât o idee frumoasă, care nu se întâmplă cu adevărat în realitate. Mă bazez pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și să revină asupra a ceea ce i-a impresionat la teatru, pentru a-și da seama dacă au ajuns prin asta la acea teamă înțeleaptă, și dacă ea a corectat în ei pasiunea ce a provocat nefericirea pe care au deplâns-o." (Discurs despre Tragedie) 7.8. Părinții Bisericii și teatrul Cum teatrul pune în mișcare emoții puternice, la actor ca și la spectator, mulți părinți ai Bisericii, în secolul al XVII-lea, îl privesc cu suspiciune. Reluând argumentele lui Tertulian
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
găsiți oneste toate falsele dulcegării, toate frazele de dragoste, și toate aceste dulci invitații de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale întemeiate, când s-a gândit în mod serios la salvarea sufletului său; și sunteți constrâns, conform maximelor dumneavoastă, să aprobați ca aceste sentimente, a căror natură coruptă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el exprimă dorința de a fi aduse pe scenă situații banale și cotidiene, mai impresionante, după părerea lui, decât evenimentele grandioase care se întâmplă în tragedie. Caracterul neobișnuit al eroilor de tragedie îl plictisește profund. Antoine Houdar de la Motte (1672-1731) deplânge, în Al Doilea Discurs (Second Discours, 1722), absența, în sânul tragediei, a "acestor acțiuni frapante care cer fast și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-o dramă?" Cât despre cântec, el nu trebuie conceput, nici el, ca un element adăugat pe deasupra, ci ca un mod special de a dialoga. Poziția lui Diderot se aseamănă, la interval de milenii, cu cea a lui Aristotel, care deplângea faptul că, după moartea lui Eschil, Sofocle și Euripide, corurile și-au pierdut funcția. Compuse ca niște simple intermedii ornamentale, ele puteau fi integrate în orice tragedie, pierzându-și astfel forța vie. Conștient de impactul emoțional al gestului, Diderot vrea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintr-un tratat. El scoate săptămânal un fascicol pe numere succesive 45. De aceea, nu oferă o teorie a teatrului sistematică, în maniera lui Diderot, ci reflecții produse în dezordine, inspirate la întâmplare de reprezentațiile la care Lessing asistă. Lessing deplânge mediocritatea teatrului german care, foarte recent înființat, nu se bazează pe niciun fel de tradiție și care mai suportă pe lângă asta, din 1730, dictatura lui Gottsched care încearcă să impună modelul Clasicismului francez. Nu există niciun teatru permanent în limba
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesele cu mașinării și intermedii muzicale. Comparând, la Biblioteca din Pavia unde face o ședere cu ocazia studiilor sale de drept, starea teatrului italian cu cea a teatrului altor țări din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența unor texte dramatice italienești de seamă. "Scotocind mereu prin această bibliotecă, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de teatre italienești. Erau pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tirania lui Alexandru este insuportabilă tuturor, dar că nimeni la Florența nu este cu adevărat hotărât să acționeze. De exemplu, el ne face să asistăm la conversația unui argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele libertății artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99, din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de priviri pe care le impune rampa. Cum ochii actorilor sunt luminați pe dedesupt, privirile lor sunt puțin expresive. Strindberg preconizează folosirea unei lumini laterale care ar facilita schimbul de priviri dintre actori și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
public, cubul scenei în care evoluează actorul, "un interior cu cele patru fețe ale sale", cum spune Antoine în Convorbiri despre regie (Causeries sur la mise en scène, 1903), este destinat să reproducă exact un fragment din lumea reală. Zola deplânge mediocritatea actorilor din vremea lui, incapabili de autenticitate. El critică conformismul conservatorului care formează comedianți fără caracter, având cu toții același tip de joc convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dacă Ungaria se referă la coroana Sfântului Ștefan, un anumit număr de francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul între Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două milenii în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
anului 1959)494. O altă critică acerbă la adresa culturii de masă contemporane este cea referitoare la "adânca și subconștienta atitudine antiștiințifică", prin care știința este îndepărtată din funcția ei de cadru explicativ al lumii, în favoarea "misterelor" promovate prin mass-media.495 Deplângând apetitul publicului pentru narațiunile (științifico-)fantastice, în care legile fizicii și ale logicii stricte sunt suspendate, oameni de știință și critici neînduplecați ai divertismentului de masă identifică în acest fenomen germenii unui nou "ev întunecat", irațional, fantast și agresiv. Însă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
linia naționalistă impusă în deceniul al optulea de regimul Ceaușescu, încununată cu găselnița protocronistă inițiată de către Edgar Papu în articolul "Protocronismul românesc", apărut în 1974 în revista Secolul XX, și în care sunt reînviate discuțiile unor Eminescu ori Kogălniceanu, care deplângeau slaba vizibilitate a românilor, indiferent de valoarea lor, adesea superioară unor occidentali mai puțin merituoși, însă recunoscuți; în scurt timp, ideologii partidului au decretat originea dacică pură a poporului român, continuitatea culturală, istorică și politică împlinită de către Ceaușescu însuși, la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și cum el a fost astfel alcătuit. Pentru homo religiosus existența reală, autentică, începe în clipa în care primește comunicarea acestei istorii primordiale și își asumă consecințele ei." Ibidem, p. 87. 114 Ibidem, pp. 29-34. 115 Ibid., p. 50. Eliade deplânge efectul viziunii iudeo-creștine asupra existenței, fiindcă impune o liniaritate temporală, înlocuind viziunea ciclică, optimistă. Aceasta a lăsat omul neajutorat în fața efectelor devastatoare ale timpului, unica speranță rămânându-i într-o mântuire care nu îi aparține, care este decisă de o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
103. 405 David Adams Leeming, op. cit., pp. 4-5. 406 Georges Gusdorf, op. cit., p. 260. 407 Marshall McLuhan, op. cit., p. 471. 408 Jean-Jacques Wunenburger în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, op. cit., p. 16. 409 James Hollis, op. cit., p. 9. Autorul deplânge și el pierderea "latitudinii și longitudinii sufletului" în cultura actuală, degradarea mitului la falsitate, ceea ce îl împinge pe om într-o "goană isterică după ideologii". Comunitățile moderne și-au pierdut comuniunea mitică, desacralizarea naturii și a culturii erodând conștiința mitică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de duzină vorbind despre același subiect. Oare nu știau că aici veneau să bea cei mai mulți dintre polițiștii din Aberdeen care nu erau de servici? O mare parte din schimbul de zi trebuia să fie acolo, la una mică după muncă. Deplângând eliberarea lui Cleaver. Petrecând o parte din orele suplimentare de care aveau cu toții parte. Când, Într-un final, reuși să fie servit, Logan Își luă pintul de Stella și o porni prin celelalte părți ale barului uriaș, căutând pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu ușurare că nu-l amintise pe Marcus Antonius nici pentru a-l dezaproba, nici pentru a-l deplânge, evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ea. Ești atât de norocoasa că o ai. A Înțeles perfect cum mă simt pentru că Își amintește că i s-a spus că trompele ei erau blocate și că nu va mai putea avea copii. Ea crede că-mi deplâng fertilitatea pierdută și mi-a recomandat o terapeută pe care o cunoaște. Ruby a Întrebat-o dacă are de gând s-o sune. — Am sunat-o deja când mama ta era aici. Am programare săptămâna viitoare. În seara aceea, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]