3,462 matches
-
și a neamului românesc din Basarabia. Ani de zile a luptat să înființeze la Chișinău un muzeu, în final a reușit, la numit „Memoria Neamului”, este un Sfânt Altar, loc unde a adunat un tezaur de documente, despre tragediile celor deportați în Siberia, despre războiul declanșat de Moscova în Transnistria din 1992, fotografii, mărturisiri, cărți, jurnale, etc. La cumpărarea spațiului pentru muzeu au contribuit români din țară și străinătate, printre care: Sergiu Grosu, Franța, Ovidiu Creangă, Canada, Elvira Opran, California, SUA
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acea vreme, în 1949, semnatarul acestor rânduri împlinea funcția de factor distribuitor în Săbăoani. Șeful postului de miliție era un oarecare plutonier Colibaba Mihai, fost comandat al unui pluton de execuție în timpul exterminării evreilor în 1941, când aceștia au fost deportați și exterminați în masă. În casele lui Mărtinaș Anton în care se afla secția de încălțăminte a cooperativei de consum a existat în acel timp și un post de Securitate comandat de maiorul Pârvu Constantin. Tot în Săbăoani, până în 1941
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de Iași pentru care ai fost consacrat! Acesta este un atentat la persoana unui episcop al Iașilor ce se vrea reabilitat post-mortem și recunoscut ca atare. Ar fi cel mai pios omagiu adus celui care a fost episcopul Ioan Duma deportat de către comuniști din dieceza Iașilor. Se dorește ca acest episcop să fie declarat post-mortem episcop al Iașilor și să ocupe locul ce i se cuvine pe lista episcopilor de Iași. Pentru suferințele îndurate, și pentru meritele sale excepționale, considerăm că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din anul 1991, paroh la parohia romano-catolică din Galați. 4. Nu cunosc date importante despre confrații care au avut de suferit în perioada comunistă. Pr. Johann Proschinger Galați, 29 august 1994 Chiar dacă nu a fost arestat de Securitate, a fost deportat de comuniști în Siberia, după cel de-al doilea războir mondial, fiind de origine germană. În timpul deportării în Rusia a avut mult de suferit; timp de doi ani a fost supus la muncă forțată: a fost maltratat și a suferit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pozițiile lor de prefect de județ sau de inspector școlar șef. Această epocă se sfârșește odată cu apusul regimul carlist și adaugă la destinul tragic al multora dintre tinerii rădăuțeni care, împreună cu familiile lor, au cunoscut rigorile războiului, unii au fost deportați, alții repatriați, evreii au fost trimiși în lagăre, alții au fugit din țară, sau au fost omorâți datorită bombardamentelor. Între anii 1941-1944, cursurile au fost mult afectate de situația de război și ocuparea României de către sovietici, care avea să aducă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
culturală și socială, de sovietizare a învățământului i-au căzut victime si unii dintre profesorii liceului și din rândul elevilor. Elevii au fost exmatriculați din școli și unii închiși, părinții și profesorii lor au fost trimiși în lagăre, la Canal, deportați în Bărăgan, sau chiar în Siberia și, dacă nu, le era destul de greu să trăiască în tara numită Republica Populară Română. Cu toate acestea școala rădăuțeană și Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” au continuat să aibă mari caractere în rândul profesorilor precum
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
-se a doua zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât de vizibilă în părul meu pentru că, până să apuce să mă pieptene pe mine, cu doar câțiva ani mai înainte, fusese deportată la muncă silnică în Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Străină, observam pofta bolnavă a mamei după cartofi. Când îi mânca, era în ea un amestec de scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a suferit din cauza lor de foame cronică, pentru că nu erau niciodată destui. Ajunsă numai piele și os, tot cu cartofi s-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
exploatatori“, fuseseră desproprietăriți de ogorul lor și de prăvălia de coloniale. Peste noapte, unul dintre oamenii cei mai înstăriți din ținutajunsese să nu mai aibă nici cu ce să plătească frizerul. Fiul lui căzuse în război. Fiica lui, mamamea, fusese deportată cinci ani într-un lagăr de muncă forțată din Uniunea Sovietică, unde văzuse moartea cu ochii sub chipul înfometării și degerării. Tatăl meu supraviețuise războiului. Da, bunicul tot murmura vorbe în barbă la orice treabă făcută prin casă. Bunica își
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
localnicilor îi transformase aproape pe toți, de-a valma, în "dușmani ai poporului", tatăl este arestat pentru simplul motiv că slujise, mai înainte, ca polițist, iar copiii, însoțiți doar de mama lor, fragilă fizic, dar de-o uluitoare vrednicie, sunt deportați în Bărăgan, părăsiți sub cerul liber alături de alți consăteni, mai în putere, și lăsați să se descurce cum vor putea. Nu mai insist asupra acestui rezumat. "Subiectul Iliadei e simplu, spune Aristotel: "Un bărbat lipsește de acasă mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să vezi ceea ce oamenii, bieții oameni, au născocit ca să-și salveze nădejdea." (Apud E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lipit cu spatele de spinarea călduroasă și ușor arcuită a fratelui meu mai mic, Sandu. Doamne, ce bine era! Mă simțeam în deplină siguranță. Mă aflam sub protecția fratelui meu puternic și iubitor. Era minunat! Cât timp am stat ca deportați în Bărăgan, noi cei patru frați am dormit în același pat: Mircea și Lică își odihneau capetele pe aceeași pernă de paie, iar eu cu Sandu pe cealaltă. Dormeam picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întâmpla, ca și cum ea ar fi fost cauza directă a suferințelor noastre. Dar nu era așa. Nu era drept. Nu era corect. Nu era adevărat. Tata, deținut politic, arestat și torturat în închisorile comuniste fără nici o vină. Mama cu șase copii, deportată în Bărăgan. De aceea vreau ca Tatăl Ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui. Vreau să fie un tată adevărat care să arate interes, preocupare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de un aparat sofisticat și că în orice clipă și-ar putea întinde brațele într-un zbor uluitor spre necuprinsul bolții cerești... Aiureli! În realitate, acești oameni erau get-beget ardeleni, din frumosul oraș transilvănean situat pe malul Someșului. Au fost deportați în tranșa a doua, așa că au ajuns ceva mai târziu în colonia penitenciară din Bumbăcari. O familie respectabilă de intelectuali, de o desăvârșită noblețe comportamentală, fizică și morală. Doamna Condor, de o statură mai degrabă submedie, cu niște ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sută la sută. Cine se adaptează condițiilor, trăiește și merge mai departe; cine nu moare. Cale de mijloc nu există. Aceasta a fost cea mai câinoasă, cea mai neagră perioadă din cei șase ani cu D.O. cât am fost deportați în Bărăgan. Toți slăbiserăm foarte mult. Eram străvezii; un fel de umbre. Mama suferea cumplit. Nu ne putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă? Spunea tot timpul rugăciuni, ne mângâia și ne încuraja. Mai mult ce putea face, săraca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să nu mai intereseze pe ( mai) nimeni. Apar mereu cărți care dezvăluie adevărul despre crimele comunismului și răul făcut pentru întreaga națiune română în aceste decenii. Teribile mărturii despre odiseea celor deportați prin fel de fel de colțuri din România anilor '50-'60 sunt și cele cuprinse de Victor Aciocîrlănoaiei în "D.O. (Domiciliu obligatoriu)" (cuvînt înainte, Un roman al destinului, de George Țâra) ce continuă damnațiunile cuprinse în volumul anterior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
volumul anterior de memorii, amintiri și meditații despre propria-i viață înmănuncheate în "Dumnezeu a murit în Bărăgan" (Junimea, 2013), comentat de mine la vremea lui, cu aceeași strângere de inimă ca și volumul de față. Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne transmită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anterior: vara anului 2008, anchetă de teren pentru proiectul european Arhivele Sonore ale Gulag-ului derulată la Sibiu, căminul de bătrâni Carl Wolff. Sașii cu care am discutat spuneau firesc, atunci când îi întrebam ce anume au lucrat înainte să fie deportați în Rusia, într-o limbă româno-transilvană cu accent fermecător: apoi ce să lucrăm noi domnule, plugari am fost, plugari rămânem. "Beruf" nemțesc. Nici urmă de jena celor din Bărăgan). 27 noiembrie 2004 Livada cu vișini (La Cerisaie) de Cehov văzută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de securitate să tragă în țăranii care se opuneau colectivizării forțate. Au fost împușcați 5 tineri iar cadavrele lor au fost înmormântate pe ascuns în cimitirul din Rădăuți într-un loc secret, descoperit abia după Revoluție. Familiile lor au fost deportate în Dobrogea pentru mulți ani. La câteva zile după asasinarea țărânilor nevinovați, s-a înființat în comuna G.A.C. „Ștefan Gheorghiu”, la conducerea căruia au venit niște neisprăviți. În vara anului 1952 promoția noastră a absolvit liceul. Păcat că inteligentul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
speciale de exemplu „SS”. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial trupele germane se retrăgeau dând lupte grele pe segmentul Bozovici - Steierdorf - Oravița. În acel moment, s-a răspândit zvonul că toți germanii locuitori ai acelei zone vor fi deportați în lagărele de prizonieri rusești. La răspândirea acestei vești, mai ales că așezarea se găsea în calea războiului, majoritatea localnicilor au luat parte la un exod masiv de refugiați spre Germania. Convoiul a ajuns până în Germania și s-a stabilit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acela prin care demonstrezi că poți face cinema de calitate fără a-ți pierde publicul sau individualitatea. Deportări, debarcări etc. Train de vie (Trenul vieții) al lui Radu Mihăileanu este istoria peripețiilor unei comunități de evrei care decid să se deporteze cu trenul în Palestina dintr-o Europă de Est amenințată de nazism ; dincolo de meritele tehnice (un montaj excelent, un decupaj precis și o coloană sonoră impecabilă), ceea ce entuziasmează este forța unei idei de scenariu absolut originale și dezinvoltura regizorului-scenarist de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la țiganii nomazi, prin care se cerea : interzicerea vagabondajului, supunerea țiganilor unui control sanitar, tăierea părului și a bărbii, dezinfecție și deparazitare <endnote id="(686, p. 635)"/>. Peste alți doi ani, În timpul regimului Ion Antonescu, evrei și țigani au fost deportați În Transnistria, unde au murit cu zecile de mii. De altfel, Încă din 1913, Într-un acces de protocronism, dr. N. Paulescu propusese „exterminarea evreilor”, „cum bunăoară se ucid ploșnițele” <endnote id="(67, p. 49)"/>. „Stârpirea insectelor” se făcea În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
intelectuale, comerciale sau industriale, deportarea evreilor În capitale de județ, internarea lor În ghetouri etc. Sub directa Îndrumare a lui Albert Eichmann Însuși, totul s-a desfășurat fulgerător : În două săptămâni, Între 16 mai și 3 iunie 1944, au fost deportați la Auschwitz 151.180 de evrei din Transilvania de Nord. În 1945 s-au mai Întors doar 15.769 (adică 10,4%). De fapt, acesta este un scenariu recognoscibil de-a lungul secolelor. De regulă, când s-a impus unei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
caracter românesc și creștin, cu excluderea oricărui element evreiesc” <endnote id="(356, p. 222)"/>. Situația a devenit și mai dramatică din toamna anului 1941, când evreii din estul României - de regulă, cei din Basarabia și Bucovina - au Început să fie deportați În Transnistria. Inițial, ordinul mareșalului Ion Antonescu a fost ca toți evreii din Bucovina să fie deportați „În decurs de zece zile”. Toată activitatea economică și comercială a Bucovinei a colapsat. La sfârșitul anului 1941, de pildă, mai funcționau În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mai dramatică din toamna anului 1941, când evreii din estul României - de regulă, cei din Basarabia și Bucovina - au Început să fie deportați În Transnistria. Inițial, ordinul mareșalului Ion Antonescu a fost ca toți evreii din Bucovina să fie deportați „În decurs de zece zile”. Toată activitatea economică și comercială a Bucovinei a colapsat. La sfârșitul anului 1941, de pildă, mai funcționau În Cernăuți doar 510 ateliere, din 4.373 existente. Primarul orașului, Traian Popovici (considerat astăzi „un Schindler român
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]