9,951 matches
-
în oraș și socializez. Numai că asta nu era totul. Scoțând de la Bull și restul poveștii, Alan observase cât de mult începuse să semene relația dintre ei cu un mariaj. Exact la fel se petreceau lucrurile când pe Naomi o deranja ceva. Alan era nevoit să petreacă o groază de timp ca să-i câștige încrederea, să scoată sunete empatice până când ea se hotăra să-i mărturisească ce lucru neînsemnat din ziua aceea o supărase într-atât. — Am avut o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interesant, avem speranțe și temeri unice, chiar și viziuni cu un anumit grad de perspicacitate. Dar azi nu vreau să știu nimic din toate astea! Ding!“ Acestea fiind spuse, cine îl poate învinovăți pe Alan? Mai exact, cine s-ar deranja să-l acuze pe Alan? De asemenea, de ce să ne dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
birocrați, conștienți de situația socială tensionată, doreau să schimbe lucrurile, cerând să fie înlăturate privilegiile eunucilor și nobililor. Țineau cursuri, discutau teme politice și erau cunoscuți ca membri ai Partidului Donglin. Acțiunea lor a fost oprită de nobilii și eunucii deranjați de aceste idei, fapt care a dus la accentuarea și mai puternică a instabilității sociale. De asemenea, s-a intensificat și rezistența populației din mediul rural. În anul 1627, în provincia Shaanxi s-a abătut o mare foamete pe fondul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în aer a metroului, București Mall-ului sau Gării de Nord. Bombele din trenurile spaniole au fost detonate cu ajutorul telefoanelor mobile. Nokia și Ericsson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ciocnire frontală aveau șanse egale să dea ortul popii și activistul, și securistul, și amărășteanul. Acum, când o consoartă de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
murmura Încetișor pentru sine și dădea din capul mare. Era drum lung cu bicicleta pînă la Cambridge, iar el era un om destul de În vîrstă, așa că mă gîndeam că se grăbește să plece. Iar Norman nu părea cîtuși de puțin deranjat de prezența lui. După un timp, am ajuns la concluzia că probabil Norman Îl Îndrăgește, așa că l-am Îndrăgit și eu. Uneori, Îl ajuta pe Norman să descarce furgoneta plină de cărți și, o dată, Norman l-a plătit ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Și, după alte cîteva zile, abia dacă mă mai durea, deși a rămas strîmb, și de-atunci merg un pic șonticăind. A șonticăi e un cuvînt drăguț. Este exact așa cum sună. N-am fost niciodată genul sportiv, și nu mă deranja prea tare faptul că am o mică infirmitate fizică. Mi se părea chiar că Îmi dă așa, un aer distins. Mi-ar fi plăcut să am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dată cînd am cîntat pentru el, la pian și cu vocea, a rîs pînă i-au dat lacrimile și au Început să i se prelingă pe obraji. Parcă aș fi preferat altă reacție, și nu să rîdă, dar nu mă deranja prea tare nici asta. Jerry a fost primul scriitor adevărat pe care l-am cunoscut și, trebuie să recunosc că, la Început, În ciuda bunătății lui, am fost dezamăgit. Cum am mai spus, eram Încă foarte burghez, iar viața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din cînd În cînd, se făcea efectiv pulbere de abia se mai ținea pe picioare. Asta se Întîmpla invariabil la capătul perioadelor de depresie - ce apăreau la intervale regulate, ca ceasul - și părea că-i face extrem de bine. Nu mă deranja că bea - și de ce m-ar fi deranjat, dată fiind povestea vieții mele ? -, Însă uram din suflet perioadele cînd era la pămînt. Toată disperarea Îngropată, toată tristețea și tot pesimismul pe care le găseai În cărțile lui ieșeau brusc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de abia se mai ținea pe picioare. Asta se Întîmpla invariabil la capătul perioadelor de depresie - ce apăreau la intervale regulate, ca ceasul - și părea că-i face extrem de bine. Nu mă deranja că bea - și de ce m-ar fi deranjat, dată fiind povestea vieții mele ? -, Însă uram din suflet perioadele cînd era la pămînt. Toată disperarea Îngropată, toată tristețea și tot pesimismul pe care le găseai În cărțile lui ieșeau brusc la suprafața vieții sale, Îi inflamau ochii și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
domnișoarei Hilfe. — E lady Dunwoody, spuse ea. Hilfe se aplecă și apucă repede receptorul: — Vă sîntem foarte recunoscători pentru darul dumneavoastră, lady Dunwoody. Niciodată nu putem spune că avem prea multe hăinuțe de lînă pentru copii. Da, dacă nu vă deranjează, trimiteți-le la noi. Sau poate să vină cineva după ele?... Bine, trimiteți șoferul dumneavoastră. Vă mulțumim! Bună ziua! I se adresă, apoi, lui Rowe, cu un zîmbet cam schimonosit: — Pentru cineva de vîrsta mea e, desigur, un fel bizar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru de contabilitate. — N-aș vrea să te deranjez, zise Rowe privind paharele, iar Henry repetă, pentru a treia oară, mecanic: — E frumos din partea ta... Părea să fi uitat de scena penibilă de la Închisoare, care pusese capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit nu păreau defel ușoare.) Doar cărămizile mai atîrnă atît de greu, se scuză bătrînul. La ieșirea din parc, Rowe trebui să treacă valiza În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să-ți caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aripa aceasta și eleganta casă de sănătate de dincolo de ușă! Aici toate lucrurile erau lăsate În părăsire, de parcă spuneau, dînd din umeri: „N-avem nici o importanță. Nimeni nu ne vede. Avem o singură menire - să stăm liniștite să nu-l deranjăm pe doctor“... Ce poate fi mai liniștit decît praful? De n-ar fi fost tic-tacul pendulei și un vag miros de fum de țigară ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea drumul, pînă la poarta parcului. Atîtea lucruri la care trebuie să te gîndești! Și apoi, eram, se vede, prea tulburat. — Cum, te-am deranjat tocmai atunci? — A, trebuie să fi fost ceva foarte urgent. Dar mi-a ieșit pur și simplu din cap, și apoi, Îmi spuneam c-o să te mai văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci. — Aici a fost? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de telefon pe care l-a format Cost - ți-a telefonat cu o clipă Înainte de a-și tăia beregata. — E groaznic! Nici nu știam că erai acolo. — Spunea: „Nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vaughan vedea întreaga lume cum moare într-un dezastru automobilistic simultan, milioane de vehicule azvârlite laolaltă într-o reuniune finală de vintre țâșnitoare și freon. Mi-amintesc prima mea coliziune minoră. A avut loc într-o parcare pustie de hotel. Deranjați de o patrulă a poliției, ne forțaserăm să ducem la capăt un act sexual grăbit. Dând cu spatele afară din parcare, am lovit un copac nemarcat. Catherine mi-a vomitat peste scaun. Acea baltă de vomă cu cheagurile ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție urcă pe trotuar și înaintă printre pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acesta al unei tehnologii perverse care-i omorâse soțul și-i blocase cursul principal al vieții. M-am oferit s-o duc la cabinetul său medical. - Mulțumesc, spuse, mergând înaintea mea. Dar trebuie să ajung la aeroport, dacă nu te deranjează. - La aeroport? am întrebat, cu sentimentul ciudat că pierdeam ceva. De ce, pleci? - Nu încă - chiar dacă, după cum am descoperit, unii oameni abia așteaptă s-o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil în toate mișcările sale impulsive și, într-un fel iritant, îmi monopoliza reacțiile față de el. Umblând cu pași elastici în tenișii săi albi, veni alene spre spatele mașinii și desfăcu portbagajul. Deranjat de reflexia farurilor lui în ușile de sticlă ale secției de fizioterapie, aflate nu departe, am coborât din mașină și l-am privit pe Vaughan cum scormonește prin camerele foto-video și echipamentul de iluminare din portbagaj. Alegând un aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
M-am așezat lângă el pe bancheta din față a Lincolnului. El urmărea, prin obiectivul aparatului, traseul de la noi și până la intrarea în secția accidente. Pe podeaua mașinii stătea, în mizerie, o grămadă de fotografii cu vehicule zdrobite. Ceea ce mă deranja cel mai mult la Vaughan era ciudata poziție a coapselor și a șoldurilor sale, aproape ca și când ar fi încercat să deschidă cu organele genitale tabloul de bord. În vreme ce se uita prin aparat, i-am privit coapsele cum se contractă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lungă experiență, știam că acesta era preludiul unei fantezii erotice, o lentă și circulară cercetare a unei proaspete prade sexuale. - Dacă fac și eu ce vrea el? Nu. Dar e dificil să știi unde e centrul personalității sale. - Nu te deranjează că a făcut pozele alea? Pare că te folosește. Am început să mă joc cu sfârcul ei drept. Încă nepregătită pentru asta, îmi luă mâna și o așeză în jurul sânului. - Vaughan e un tip care-și anexează oameni. În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]