6,415 matches
-
ghenarie 12”, prin urmare documentul prin care li se atribuise și li se întărise celor patru slujitori domnești satul și moșia cu numele respectiv, în aceeași carte hotarnică fiind menționate și două mărturii din 7110 (1602), din care rezultă că descendenții beneficiarilor din 1495, printre ei Maxim Hrăbor, nepotul lui Giurgea, „au vândut lui Christea vornicul cel mare satul lor Țigănia din județul Tecuci, ce să chiamă La Dimaci”. b - Actul acesta de vânzare a fost publicat de Gh. Ghibănescu, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au fost Dimăcenii, dovedindu-se că a fost un mare agonisitor de moșii în Moldova. Toate acestea se vor împărți, după decesul său din jurul anului 1616, între cele trei fiice ale sale și anume: Măricuța, căsătorită cu Gavril Cernat logofăt, descendent al Cernăteștilor, ce beneficiaseră de numeroase sate și moșii prin actul din 15 iulie 1448, Anghelina, căsătorită, cu Vasile Bujoreanu, staroste și apoi vornic de Bârlad, Schiva (Paraschiva), soția lui Dabija Nădăbaico. Inițial, satul și moșia Țigăneii s-a împărțit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au constituit factorul dizolvant din obștea satului, genul de acaparatori pe seama comunităților devălmașe. Un exemplu elocvent în sensul arătat ni-l oferă umbrăreșteanul Mihail hânsar, pe care îl considerăm a fi una și aceeași persoană cu Mihail Mânză, ai cărui descendenți, Sandul și fiul acestuia, Iordache, vor deține la vremea lor funcția de căpitan la ținutul Tecuciului. Toți erau oamenii de încredere ai boierilor mari în satele stăpânite de către aceștia și pe dânșii se bizuiau înaltele autorități de stat atunci când aveau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
văzut, lui Costache serdar, tatăl lui Manolache, îi dăduse Epurenii, Ciocăneștii, Bârlăleștii, Șoldana [...], „și părțile de la Umbrărești și viile de la Umbrărești” etc., doar acestea din urmă, inclusiv Bozieștii, considerate de noi baștină a neamului, se vor afla în stăpânirea ultimului descendent gavrilițesc, în linie bărbătească de aici, de la Umbrărești. Ceilalți Costăchești vor stăpâni, în continuare, sate din întreaga Moldovă, iar aici, la Umbrărești, vor apare stăpânitori din neam diferit. Deci, se înțelege că Manolache Costache a fost ultimul stăpân din această
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
botez și-au adăogat ca nume de familie prenumele tatălui, Sârghie, printre ei și un Sandul Sârghie, preot la biserica lui Conachi din Siliște. Se înțelege, cred, că cei doi Sâghie, obligați să-și înstrăineze părțile lor din Tămășeni, erau descendenți, prin acel Sârghie, din Dima Corpaci, frate cu vornicul de poartă Ionașco Corpaci. Iar preotul Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu și slujea și el la biserica din Siliștea, ctitoria lui Conachi, dar acum, după 1813, în seama moștenitoarei Elena
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a fost Ștefan căpitanul, în cazul din 1634, Mitre Apostol și Vasile Costache și altele, care vor urma la puțin timp. În documentul din 29 iunie 1697, prin care se face „Socotiala a patru bătrâni din satul Torcești”, stabilindu-se descendenții acestora, găsim în fruntea celor opt părtași din „bătrânul lui Gurban” pe un „Hilip din Umbrărești” cu urmașii săi, Mihail Epure, tot umbrăreștean, fiul său, Nastasiuc, el fiind unul din cei 34 bătrâni pe care umbla satul Umbrăreștii-răzeși, menționat în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și separarea urmând a se face. Mai observăm că cei care vând și fac danie nu sunt din mulțime, ci oameni cu stare și funcții, unul fiind fiu de preot, iar celălalt nimeni altul decât fiul unui fruntaș din obște, descendent indubitabil al bătrânului Căuia, unul din cei patru fruntași bătrâni pe care s-a împărțit obștea sătească. Se pare că alegerea părților de ocină a reprezentat un proces de durată și a fost dificil, dând naștere la anumite nemulțumiri și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sin Mihăilă morariul în 1845, observându-se trecerea de la tată la fiu a unei anumite meserii. E demn de remarcat numărul relativ mare al morarilor, corespunzător cu instalațiile destul de numeroase de acest gen din localitățile umbrăreștene. E posibil ca unii descendenți ai morarilor de altădată să fi rămas doar cu numele și să nu mai fi practicat meseria, dar semnificația existenței ei în zonă și la ascendenți rămâne o realitate, cu atât mai sigur cu cât purtătorii numelor se perpetuează în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
devălmașe”, cum a crezut și a scris cercetătorul jurist C. Constantinescu-Mircești în lucrarea Vrancea arhaică. Pentru câțiva bătrâni umbrăreșteni am găsit date din care rezultă viețuirea lor reală la Umbrărești (Vlasie, iuzbașa Năstase Epure, Mihăilă Azimioară, Guneș), că unii din descendenții bătrânilor originari au preluat această calitate în amintirea urmașilor și în scris după câteva generații (Rahilie, Bobocea, Murgoci), am identificat numele unor bătrâni originari despre care nu se mai ținea minte în sat precum Stamate Goe, Juncu, Bulcoiu (derivat poate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să fi avut la Umbrărești marele logofăt Manolache Costache și urmașul său la moșie, marele vornic Gavril Conachi. Avem în vedere pe acel vătav Darie, pe care îl folosește ca slujbaș și „logofeteasa Manolăcheoaie”, sau pe vătafii Lupu sin Manole (descendenți Corpăcești), Gheorghiță Bute, Ioniță Trușan, Vasile Tonul, Grigoraș Butunoi, nume pe care le întâlnim în sămile Conăchești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Este adevărat că nu ei scriau în „condicile de trecut sămile vătafilor”, ci era
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-lea, cu toată contestarea de către unii medici și filosofi. De altfel, putem crede că ideea naturalității violenței infantile, fixată în cadrul unei agresivități înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră a limbii și gândirii, "vârsta rațiunii", care decide asupra unei împărțiri radicale ce constă în "separarea completă a copilăriei, considerată pre-rațională, de restul umanității omului" (Joly, 1982). Definind omul ca "animal rațional
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
susținut de Briand și elitele politice ale celei de-a Treia Republici, și mișcarea mai radicală susținută de unele elite din aceste regiuni. Aceste grupări, destul de mici din punct de vedere numeric și probabil fără o susținere largă, au fost descendenții idologici ai reacționarilor și ai regionaliștilor de dreapta din secolul al XIX-lea. Ei se opuneau ideii de stat-națiune și erau suspicioși în ceea ce privea democrația liberală, parlamentarismul și capitalismul industrial. Ei au acuzat aceste aspecte ale "modernității" de distrugerea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Rudenia constituie un impediment la căsătorie, indiferent dacă este din căsătorie sau din afara acesteia. c. Adopția Art.7 C.fam. prevede că : "Este oprită căsătoria între: > cel care adoptă sau ascendenții lui, pe de o parte și cel adoptat ori descendenții acestuia, de altă parte; > copiii celui care adoptă, de o parte și cel adoptat sau copii acestuia, de alta; > cei adoptați de aceeași persoană". Pentru motive temeinice, căsătoria între persoanele prevăzute la lit. b și c poate fi încuviințată, (art.
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
încheierii celei de-a doua sau subsecvente căsătorii, s-a aflat în stare de întunecime, de alienație sau debilitate mintală 64. c. Căsătoria este încheiată între cel care adoptă sau ascendenții lui pe de o parte și cel adoptat ori descendenții lui, pe de altă parte (art.7 lit.a și 19 din C.fam.). Este nulă, de asemenea, căsătoria încheiată între adoptat ori descendenții săi, pe de o parte și alte rude, pe de altă parte. d. Căsătoria este încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
încheiată între cel care adoptă sau ascendenții lui pe de o parte și cel adoptat ori descendenții lui, pe de altă parte (art.7 lit.a și 19 din C.fam.). Este nulă, de asemenea, căsătoria încheiată între adoptat ori descendenții săi, pe de o parte și alte rude, pe de altă parte. d. Căsătoria este încheiată de alienatul sau debilul mintal (art.9 și 19 C.fam.). Alienații și debilii mintali nu se pot căsători, nu numai pentru că starea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
și admise în materia divorțului. ținând seama că în procesele de divorț se discută probleme de familie care, în general, sunt cunoscute de persoanele mai apropiate, legea prevede posibilitatea audierii ca martori și a rudelor până la gradul III inclusiv, în afară de descendenți (art.190 C.proc.civ.), care ar putea fi puși în situații delicate de a aprecia în mod real faptele și atitudinile ascendenților; > mijloace de probă admise în dreptul comun și neadmise în materia divorțului. Interogatoriul și mărturisirea nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
gradele de rudenie. Acestea se stabilesc diferit pentru: > rudenia în linie dreaptă; > rudenia în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă și în linie colaterală constituie impedimente la căsătorie, aceste persoane neputând să se căsătorească între ele, și anume: * părinții și descendenții; * frații și surorile; * unchiul cu nepoata; * mătușa cu nepotul; * verii primari între ei. Pentru motive temeinice, se pot căsători rudele în linie colaterală de gradul IV, cu încuviințarea autorității administrative competente. Din interpretarea art. 7 C.fam. rezultă că este
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
în sens afirmativ, deoarece, pe de o parte, recunoașterea este un act unilateral, care nu necesită consimțământul celui ce urmează a fi recunoscut, iar pe de altă parte, legea nu condiționează posibilitatea recunoașterii de către mamă a copilului decedat de existența descendenților firești ai acestuia, cum face în privința recunoașterii de către tată a copilului decedat (art.57 C.fam.). Dispozițiile art.57 C.fam. privind recunoașterea filiației față de tată pot fi aplicate prin analogie și în cazul recunoașterii față de mamă, dată fiind identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
înscris autentic; > recunoașterea paternității prin testament, care nu se poate revoca (conform art.57, alin. 3 C.fam.). În prevederile art. 57, alin. 1, ultima parte se arată că: "după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești". Rezultă că recunoașterea paternității este un act pur personal, unilateral, facultativ, declarativ și irevocabil. Recunoașterea voluntară de către tată a unui copil din afara căsătoriei este un act juridic caracterizat prin următoarele trăsături: * unilateral de voință, deoarece pentru a produce efecte
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
paternitate. Recunoașterea paternității care nu corespunde adevărului poate fi contestată de către orice persoană interesată potrivit disp. art.58 din C.fam. Conform acestor dispoziții, dacă acțiunea în contestare se face de către mama copilului sau de însăși copilul recunoscut sau de către descendenții lui, dovada paternității o are autorul recunoașterii sau moștenitorii săi. În acest caz, sarcina probei conform dreptului comun este răsturnată. Urmatoarele aspecte rețin atenția în problema contestării recunoașterii paternității: 1) Persoanele care pot promova o asemenea acțiune 204 Art.58
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
În această situație ne aflăm când recunoașterea nu este făcută prin una din formele în care se poate efectua, când recunoașterea este privitoare la un copil din căsătorie, când s-a recunoscut un copil mort, dar care nu a lăsat descendenți firești, când recunoașterea nu a fost făcută de către tată, personal sau prin mandatar special cu procură autentică. b. Anularea recunoașterii de paternitate În privința problemei dacă recunoașterea de paternitate poate fi anulată pentru vicii de consimțământ există controverse în literatură juridică
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
stabilește filiația între cel care adoptă și copil, precum și rudenia dintre copil și rudele adoptatorului (art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență nr. 25/1997). Se impun unele explicații.245 pe marginea articolului menționat: > legea nu dispune expres că descendenții adoptatului sunt în raporturi de filiație cu adoptatorul ori de rudenie cu acesta, dar soluția afirmativă se impune însă, deoarece filiația desemnează un șir neîntrerupt de persoane care leagă o persoană de un strămoș al ei, un șir neîntrerupt de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
un șir neîntrerupt de nașteri, un șir neîntrerupt de persoane între care s-a stabilit prin faptul nașterii, legătura de la părinte la copil. Sunt rude în linie directă tatăl, fiul, nepotul de fiu. În accepțiunea restrânsă a noțiunii de filiație descendenții adoptatului sunt rude în linie directă cu adoptatorul; > deasemenea legea nu prevede expres că descendenții adoptatului devin rude cu rudele adoptatorului, dar soluția se impune în sens afirmativ, deoarece numai astfel rudenia creată prin adopție este asimilată cu rudenia firească
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
prin faptul nașterii, legătura de la părinte la copil. Sunt rude în linie directă tatăl, fiul, nepotul de fiu. În accepțiunea restrânsă a noțiunii de filiație descendenții adoptatului sunt rude în linie directă cu adoptatorul; > deasemenea legea nu prevede expres că descendenții adoptatului devin rude cu rudele adoptatorului, dar soluția se impune în sens afirmativ, deoarece numai astfel rudenia creată prin adopție este asimilată cu rudenia firească, iar o normă care să prevadă, din acest punct de vedere contrariul, nu există. In
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
rude cu rudele adoptatorului, dar soluția se impune în sens afirmativ, deoarece numai astfel rudenia creată prin adopție este asimilată cu rudenia firească, iar o normă care să prevadă, din acest punct de vedere contrariul, nu există. In aceste conditii, descendenții adoptatului devin rude cu rudele adoptatorului și față de ascendenții adoptatorului, descendenții adoptatului sunt rude în linie directă descendentă 246. b. Asimilarea filiației și rudeniei din adopție cu filiația și rudenia firească 247 Asimilarea filiației și rudeniei din adopție cu filiația
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]