3,746 matches
-
pe ea. Și uite ce i s-a întâmplat. —Ești sigur că nu i-a transmis și ei informația pe care o deținea, Uri? Poți avea o certitudine în privința asta? Uri scutură dezaprobator din cap, ca și cum ar fi fost prins descoperit. Maggie își dădu seama că era posibil ca doamna Guttman să fi găsit ceva aseară, exact înaintea morții sale. Poate că încercase să dea un telefon. Poate că în felul ăsta îi alertase pe ucigași. Sau poate că, în ciuda protestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Minerva sau The Burlington Magazine, specializate în prezentarea noilor descoperiri. Odată ce se scria despre ele într-o publicație respectabilă, vor avea un parcurs rapid până la legitimitate; aura din jurul lor se va schimba. Nu vor mai fi furate, ci, mai degrabă, descoperite. Istoria lor va fi scrisă și confirmată de niște rânduri atent tipărite. Viitorii cumpărători vor putea să se uite în The Burlington Magazine și să vadă că Henry nu dezgropa niște gunoaie vechi, ci lucrări care erau menționate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Oricum ai vrea să-i spui, a prevenit atacurile de pe Malul de Vest. Yariv îi are pe cap pe cei din aripa dreaptă, care spun că a fost atât de ocupat să-i lingușească pe palestinieni, încât a lăsat țara descoperită și acum negociază sub amenințare armată. Și Yariv știe cum au reușit să treacă? —Asta-i problema, Maggie. Chiar și serviciile noastre de informații sunt uimite de asta. Israelienii spun că au verificat zidul pe toată lungimea lui și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
erau ai ei, ci împrumutați, împreună cu toate celelalte, de la Orli. Iar acum două mâini bărbătești îi trăgeau în jos, lăsând-o complet despuiată. Încercă să se acopere, dar mâinile care îi țineau încheieturile erau prea puternice: trebuia să rămână așa, descoperită. Încercă să lupte cu impulsul de a plânge. Nu-și putea permite să le ofere victoria asta. Să-și rețină lacrimile, asta era acum singura ei rezistență. Dar era atât de greu. Simți din nou mâna apăsându-i spatele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
City, care sunt la fel de periculoși ca și teroriștii străini. -------------------------------------------------------------- ONLINE AD: 2012 Asigurare antiterorism de vânzare Protecție separată împotriva răpirii Răspuns imediat cu oferte de preț Gata de descărcare începând din acest moment Pentru familie sau business - nu vă lăsați descoperit! Mesajul companiei Lloyds de astăzi: „Compania antiterorism căreia îi pasă de dumneavoastră.” ---------------------------------------------------------------- Fiecare dintre acești teroriști, regionali sau străini, de natură religioasă sau ideologică au un singur lucru în comun. Pentru ca terorismul să devină eficient, trebuie să fie fixate ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
erau deschise și invitația fusese făcută - veniți aici și veți găsi un loc mai bun, mai sigur, mai prosper. Veniți aici unde veți găsi oportunități și democrație. Chiar dacă nu sunteți siguri că înțelegeți ce semnifică aceste cuvinte, veniți aici și descoperiți singuri. Când începuse să gândească în engleză, Jolanta a înțeles că devenise cetățean american. Curând deveni o adeptă atât de înfocată a limbii engleze, încât s-a transformat în tranzlatorul familiei. Tatăl ei lucra ca mecanic-șef pentru Volvo, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
s-a îngrășat ... — Nu-mi vine să cred, spuse Josh. — Știu, zise ea. Nici lui Charles nu i-a venit să creadă, dar jură că totul e adevărat. Adam arată ca un alt om. A ajuns la o maturitate nou descoperită. E ca și cum ar fi crescut, dintr-o dată. Este un miracol, nu crezi? Joshua? Mai ești acolo? — Sunt aici, spuse el, după o pauză. — Nu-i așa că-i un miracol? — Da, mamă. Un miracol. — L-am sunat pe Adam. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de o idee, Desert Rose se Întoarse brusc spre Kitty. — Kitty, tu ești În formă... — Mulțumesc, și ce-i cu asta? Desert Rose Începu să-i aranjeze hainele lui Kitty. Mai Întâi Îi Înnodă cămașa la mijloc, lăsându-i talia descoperită; apoi scoase o agrafă din geantă și bluza modestă pe care o purta Kitty căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
câteva retușuri pe cap și pe față, părți ale trupului care, figurile fiind de dimensiune mică, mai puțin de o palmă înălțime, inevitabil se resimt de la presiunea pânzelor, Marta va avea grijă să le facă ca noi, apoi vor rămâne descoperite, ca să-și piardă umezeala înainte să intre în cuptor. Trupul îndurerat al lui Cipriano Algor a fost străbătut de un freamăt de plăcere, se simțea ca și cum era gata să înceapă munca cea mai dificilă și mai delicată din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putință să ne imaginăm despre ce-o fi simțit un câine când a intrat prima oară într-un cuptor gol de olărie. Altfel decât era de așteptat de la natura lui de câine, Găsit n-a marcat cu urină noul loc descoperit. E adevărat că, la început, a fost cât pe-aci să asculte ce-i spunea instinctul, e adevărat c-a apucat să-și ridice amenințător piciorul, dar, în ultima clipă, s-a stăpânit, poate speriat de tăcerea minerală care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și fără săpun de arsenic. Era Întreg, Își avea toate degetele la locul lor. Am pretins să-l văd În Întregime. „O, ce cocoșel frumos, ce oușoare mari are!“ Pe urmă am Început s-o sărut pe Lia pe fruntea descoperită: „Dar e meritul tău, dragă, totul depinde de vas“. „Sigur că e meritul meu, deșteptule. Am numărat de una singură“. „Tu pentru mine ești un număr foarte mare“, i-am spus. 81 Poporul subpământean a ajuns la cea mai Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
renovări sau scoateri din uz, dar cu cît explica, cu atît mai elaborat și mai poetic devenea conceptul. — Amnezia arhitecturală este adevărata avere imobiliară a poeților, născută din stratificări, istorie, uitare. Nu poate fi locuită decît pe furiș, după ce e descoperită; nu poate fi nici distribuită, nici Închiriată. Ar fi imoral să profiți de pe urma ei. Poate că nu-ți dai seama, Ivan, dar aici e vorba de un soi de altruism, un altruism experimental. Eu nu mă ascund ca să spionez oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prăjitura ca pe un trofeu. — E prăjitură glazurată cu nucă! Îți aduci aminte când am cumpărat una pentru cursa de la Derby și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit? A fost ca minunea cu pâinile și peștii. Ralph zâmbi absent și Fran trebui să-și stăpânească sentimentul acut de dezamăgire că amintirea pe care ea o păstrase cu drag nu-i trezea nici o reacție. — Apropo de surprize... eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
modernă? Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu și cea a lui Urmuz, să fie dureroase pentru întemeietorii lor. Dar așa cum a trecut printre noi, chinuit, zdrobit, ca și Rimbaud, de povara miracolului descoperit, a drumului nou spre poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el. Requiescat!” Comparația între Urmuz și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de Geo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale, reușește să-ți dea o oarecare mângâiere. La mine, lucrurile stau pe dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit haganul s-a oprit chiar sub ea și, într-o foarte bună limbă greacă, i-a strigat: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm de vorbă, și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta țipătoare, ca o precupeață de pește, era soția unui polițist serios ca Antonio Buonocore. Dar lui Elio Îi plăcea. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
necontrolat de a-i curăța tâmpla cu penele șalului. Copiii mei au fost Întotdeauna agresivi cu bărbații care au făcut greșeala de a se apropia de mine. — Mulți? spuse Sasha. Se trezi că fața lui ajunsese la Înălțimea buricului ei. Descoperit - căci de la o vreme femeile, adolescente sau adulte, fără deosebire, ca și cum n-ar fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îmi răspunse copilul, făcându-mi semn să-l urmez. Deși nu obișnuiam să vorbesc cu străinii, am urmat pașii lui Hedwig. Uitasem de tot: de mama, de doamna Gilbert, de morcovi, de Kristine și de frica mea de noua lume descoperită. În drumul nostru am întâlnit o sumedenie de creaturi și de personaje din povestirile fraților Grimm. Tot atunci am aflat și natura lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
locuiește conducătorul suprem al bursucilor - Lorenlai. Dr. Eugenius Darius a observat că planeta pe care ne aflam, Bursucimea, era planeta paralelă Turaniei. Împreună cu Arna a constatat că tot în această dimensiune trebuie să existe o altă planetă paralelă - Eldara - recent descoperită pe când lucrau în laboratorul din universul lor. Pentru a-i ajuta pe bursuci, ei au cerut ajutorul supremului Lorenlai. Acesta a fost foarte deschis la solicitarea acestora, deoarece era în joc viața poporului său. După ce navele erau gata de plecare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-a ajutat să ies din rochii. Eram goală în fața lui. Mama îmi spusese că bărbatul meu doar îmi va ridica hainele și că va intra în mine fără să și le dea jos pe ale lui. Dar eu eram descoperită acum și într-o clipă așa a fost și el, iar sexul lui mă împungea. Arăta ca o Așerah fără chip! Era o idee caraghioasă și aș fi râs în gura mare dacă aș fi putut să respir. Dar eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici la entuziasmului fiului. A mers mai departe, imperturbabil, așezat confortabil pe spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
comună, iar eu am rămas închisă în golul poveștii inventate de ea. Când am pus piciorul în Egipt, eram însărcinată și văduvă. Purtam veșmânt alb de in ca o egipteancă și, deși nu mai eram fecioară, am mers cu capul descoperit, așa cum se purtau femeile pe acolo. Duceam un coș mic pentru Re-nefer, dar eu nu aveam nici un lucru al meu. Nu aveam nici un petec de lână țesută de mamele mele și nici măcar mângâierea amintirii. Erau multe minunății de văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]