1,260 matches
-
spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
H. Focillon, mîna este un Dumnezeu în cinci persoane. Astfel, prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită de Profesor adeziunea ta admirativă va fi sigur solicitată la maximum, căci în panopticul de modele vei găsi cu certitudine pe cele care corespund măsurii tale. Iar la sfîrșitul "călătoriei" vei putea citi altfel lumea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se scindează în proprietate culturală reificată și încremenită, pe de o parte, și, pe de altă parte, într-un plus de plăcere, pe care clientul îl recuperează și care, de cele mai multe ori, nu are de-a face cu obiectul. Conceptul desfătării artistice, ca noțiune constitutivă a artei, trebuie eliminat." Theodor Adorno, 1995, pp. 31, 34-35. Dominarea În Ideologia germană. Teze despre Feuerbach (1844), Marx și Engels dezvoltă și ideea unei dominări culturale exercitate de clasa dominantă economic, care își impune reprezentările
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în raport cu însuși misterul creației." Pierre Francastel, Art et technique, Minuit, Paris, 1956, p. 244. "Desigur că formele primitive, magice și animiste ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea lumii. În regim creștin, acest Dumnezeu este iremediabil imaginat după modelul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
binelui, reprezentat de perfecțiune/natura zeilor. Perfecțiunea este autosuficientă, ca atare nu îi lipsește nimic, deci nu are nevoie de nimic din afara ei; din acest motiv, așa cum afirmă Socrate în convorbirile memorabile cu Antiphon, viața trebuie trăită fără lux și desfătare, având cât mai puține nevoi, pentru a fi astfel cât mai puțin dependent de lumea exterioară: "Așadar, Antiphon, grăi Socrate, îmi pare că tu crezi că fericirea e traiul în lux și desfătări; eu însă sunt încredințat că fericirea înseamnă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Antiphon, viața trebuie trăită fără lux și desfătare, având cât mai puține nevoi, pentru a fi astfel cât mai puțin dependent de lumea exterioară: "Așadar, Antiphon, grăi Socrate, îmi pare că tu crezi că fericirea e traiul în lux și desfătări; eu însă sunt încredințat că fericirea înseamnă să nu ai nevoie de nimic. Și mai cred că cu cât ai nevoie de mai puțin, cu atât ești mai aproape de adevărata fericire. Și cu cât divinitatea este suprema perfecțiune, omul cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
atunci nu este vorba decât de o privire superficială, așa cum demonstrează Michel Onfray, rebelul gânditor francez; pentru acesta, dimensiunea hedonistă a vieții trimite cu necesitate la celălalt, la intersubiectivitate, adică la împărtășiri care depășesc sfera instinctuală: "Cred, într-adevăr, că desfătarea fără conștiință nu aduce decât ruina sufletului, dacă ne este permis să spunem astfel. Rutul și iarba păscută, copulația sălbatică și prada sfârtecată de animal îi dau cu siguranță acestuia o anume satisfacție, dar ea nu ține, în nici un caz
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
individ sau mai mulți ce intră spontan în contact cu producția artistului, cu operele de artă"14.. Tudor Vianu sesizează existența unui public care vede în opera de artă o necesitate, o nevoie; a publicului care caută în artă plăcere, desfătare, destindere și a unui fenomen care presupune o afecțiune directă în raport cu universul artistic, snobismul, încercarea de alipire forțată, superficială față de o anumită operă, sau de un anumit cadru de manifestare artistică, urmărindu-se efecte sau scopuri de afișare. Dar poate
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sabie pînă ce romanii i-au căsăpit pe majoritatea răzvrătiților. Dar ei aveau și alte obiceiuri la fel de condamnabile care fac obrazul subțire al imoralului și revelatului iudeo-creștinism. Pe lîngă templul din Ierusalim funcționa un mare bordel în care își găseau desfătarea chinuiții rabini, leviții și alte lepre cu pofte nesățioase și puturoase. Aici își aveau sălașul de desfrîu femeile ,,kedeșe”, dar erau și bărbați, numiți în scrierile lor sacre ,,cîini” pentru că și la ei pederastia era la mare cinste încă din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1-3 scrie că această cetate mare s-a prăbușit și în ea s-au cuibărit dracii ,,pentru că toate Neamurile au băut din vinul curviei ei, și împărații pămîntului au curvit cu ea, și negustorii pămîntului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Înciudatul satanist își îndeamnă urdiile fanatice să se răzbune cu vîrf și îndesat pentru că a sosit momentul lor de slavă scriind la 18,8-11: ,,Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile: moartea, tînguirea și foametea. Și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
p]ana la marginile celebrelor, incineratelor umbre"), să cunoaștem, cu alte cuvinte, Absolutul / Divinitatea, în aspectul lui /ei cel mai pur, aceea de creator al unui univers, ca o operă de artă, si sa ne ofere o experiență temporală a desfătării celești, sub forma, imperfecta, a plăcerii estetice. Pentru Poe, existentă umană este, în sine, dureroasă, iar plăcerea divină, ce poate ușura, doar momentan, această durere, nu poate veni decât de la Poet, care își dovedește astfel titlul sacru, adaptând materialele primare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de întrebări legate de dragoste, în maniera celor descrise a avea loc la curțile din Franța. Plăcerile nobile ale celor din regatul Napolelui au fost asociate cu toposul grădinii idilice, pline de splendoare, în care tinerii manierați trăiesc clipe de desfătare spirituală. Motivul acesta devine încărcat de melancolie pentru că amintește de o lume ideală, în acord deplin cu natura, pe care autorul se pare că a cunoscut-o, dar de care a fost nevoit să se despartă. 11 „primul ghid și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la dogme și canoane, la reguli stricte și opreliști de orice fel, și pune pe primul loc omenescul în tot ce are el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare fidele, iar acestora le promite „bucuria desfătării” lecturii, dar și numeroase învățături („sfaturi de folos” 124 ), îmbinarea judicioasă a plăcutului cu utilul, așa cum stipulaseră autorii antici, îndrăgiți și imitați de scriitorii medievali și renascentiști. Cartea devine refugiu și alinare, remedia amoris 125, consolare, sprijin, sfat, ba chair
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a lungul întregii capodopere boccaccești este lumina favorabilă în care sunt portretizate membrele grupului, pline de curtoazie, instruite și elegante, cu mult stil nu doar în arta relatării povestirilor, ci și în organizarea unui program de evadare și destindere, de desfătare și gustare a deliciilor vieții, sub imperiul preceptului horațian: Carpe diem, carpe rosam. Tinerele întemeiază nu doar o simplă șezătoare, ci îndrăznim să considerăm grupul un adevărat cenaclu sau chiar o academie sui generis, în care se evidențiază fiecare prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
activitatea principală a grupului - aceea de a istorisi. Biserica, ca de altfel și castelul mai târziu, sunt alese ca spații de refugiu deoarece prin închiderea lor oferă protecție, siguranță, devin lumi suficiente lor înseși, oaze de calm, de plăcere, de desfătare. Indiscutabil, tinerele ilustrează niște prototipuri ideale feminine, sunt niște donne angelicate, în accepția nouă pe care am conferit-o termenilor citați, adică având preocupări mai mundane, nelipsindu-le uneori nici unele slăbiciuni. Boccaccio, deși urmărește cu precădere plăcerea oferită auditoriului de multitudinea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine în mijlocul acesteia, devine un fel de regresus ad uterum: „iar acolo să ne petrecem vremea în bucurii și desfătări, fără a întrece întru nimic măsura și buna-cuviință.” 153 Având o poziție socială nobilă, deci privilegiată, femeile grupului nu caută decât plăcerile sufletului, păstrează permanent un echilibru, nu-și permit excese care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei sale reale, înlocuind plăcerea oferită de relația conjugală cu cea a lecturii. Târgoveața observă că soțul se delectează mai mult cu tainele literelor, „Mereu cetea în el spre desfătare” 396 , decât cu persoana ei, de aceea va distruge instrumentul 390 Ibidem. 391 Ibidem, p. 288. 392 Ibidem, p. 293. 393 Charles W. M. Hehebry, art. cit., p. 148. 394 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 293. 395 Ibidem, p. 296. 396
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă într-un lupanar, în care fiecare caută desfătarea, în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 69. 565 Ibidem. 566 R. Hollander, Utilita in Boccaccio’s Decameron, în „Studi sul Boccaccio”, nr. 15, 1985-6, pp. 215-231 apud N. S. Thompson, Chaucer..., ed. cit., p. 42. (trad. n.) 567 Vittore
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă a tuturor virtuților și biruitoare asupra viciilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai mult, și pe cea pe care o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii soțului, determinat să creadă că totul reprezintă o iluzie. Lidia pune mai presus de orice instinctele trupești, urmărește plăcerea, desfătarea, care îi mobilizează valențe ascunse, posibilități nebănuite de preluare a controlului propriei vieți, este o donna demonicata perspicace și hotărâtă să-și îndeplinească planurile, dezideratele. Alison, personajul chaucerian din Povestirea morarului, este, cu siguranță, o femeie care reușește să facă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literare, ci "elaborarea unor instrumente care să permită analiza tuturor acestor opere"; deci, obiectul său nu reprezintă totalitatea operelor literare, ci discursul literar, care creează o infinitate de texte.14 Înțeles în sensul aristotelic de meșteșug poetic, poiesis denumește acea desfătare rezervată de Augustin lui Dumnezeu, și care, de la Renaștere încoace, a devenit tot mai mult marcă a activității artistice autonome. Ca experiență estetică fundamentală, de tip productiv, poiesis corespunde, astfel, definiției date de Hegel artei, după care omul își poate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eveniment ne consumă mai rapid rezervele energetice, Însă și pentru că el va atrage, prin simpatie, un eveniment de sens contrar. Este cunoscut, În acest sens, că extremele se ating cînd este vorba de trăirile emoționale, deoarece acestea nu cunosc măsura: „Desfătarea are soră Întristarea”; „Unde e minte multă este și nebunie multă”; „Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult” (proverbe). Lucian Blaga ne dă un exemplu de fidelitate echivocă: „O femeie care este fidelă soțului numai dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nici bine nici rău.” (Zenon) Ne aflăm În fața unuia dintre cele mai surprinzătoare și subtile paradoxuri, a cărui explicație o găsim la Epicur: „Atunci cînd spunem că plăcerea este scopul vieții, nu Înțelegem plăcerile vicioșilor sau plăcerile ce constau din desfătări senzuale, cum socotesc unii [...] ci prin plăcere Înțelegem absența suferinței din corp și a tulburării din suflet”. Cu certitudine, cei care caută să-și procure plăceri cu orice preț, mai ales din cele senzuale, Își provoacă În mod inevitabil insatisfacții
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
preaslăvit de către oștile cerești și de oameni, pe pământ, prin rugăciune și fapte bune. Rugăciunea este un mijloc, prin care omul îl caută și-L găsește pe Dumnezeu, Creatorul său. Rugăciunea a însoțit pe om odată cu ieșirea sa din Raiul desfătării. Omul s-a rugat lui Dumnezeu în peșteri, prin păduri, în pustie, în case, în templu, pe văile apelor, în munți, în vreme de pace și în vreme de război și în orice primejdie. Cu alte cuvinte, în tot locul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]