1,251 matches
-
H. Focillon, mîna este un Dumnezeu în cinci persoane. Astfel, prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită de Profesor adeziunea ta admirativă va fi sigur solicitată la maximum, căci în panopticul de modele vei găsi cu certitudine pe cele care corespund măsurii tale. Iar la sfîrșitul "călătoriei" vei putea citi altfel lumea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
i se plătea. Am văzut ardelence cu pielița curată și catrințe proaspete pe ele, unele tinere, altele „borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
el nu se mai gândește la Dumnezeu, la suflet. Dimpotrivă, caută satisfacerea dorințelor sale păcătoase, la care e împiedicat de privirea tatălui său. De aceea el cere partea sa de avere, se duce în țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat de bățul său cu care păzește o turmă de porci, îmbrăcat în niște zdrențe, rupt de foame și de oboseală. În această stare Dumnezeu îi vorbește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bâlea înaltă de mai bine de 50 de metri. Înainte însă, de a ajunge la această splendidă lucrare de artă a naturii, săpată într-una din treptele glaciare ale muntelui Bâlea, drumețul are posibilitatea să se oprească spre odihnă și desfătare la Cabana «BâleaCascadă». Multă vreme după prima ei apariție în decorul sălbatec, al masivului Făgărașului, cu mai bine de o sută de ani în urmă, mai precis începând din anul 1882 această cabană era numită de locuitorii satului nostru «Casa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nefericit a fost, cu timpul, transformat într-un avantaj. și numele-n renume. În fiecare pauză ieșeam din clasă și nu trebuia decît să trecem strada - coridorul de vreo trei metri lățime - pentru a ajunge în acel loc plin de desfătări, unde ne aprin deam automat țigara. țigarea, cum ziceam pe-atunci ; ajungeam acolo și deveneam dintr-odată gravi și importanți, simțăminte ce erau marcate prin zicerea Dă (sau na) o țigare. (și, dacă voiai să fii și mai autentic, pronunțai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deosebit de importantă pentru mine, deoarece pentru prima dată în viața mea am avut parte de întâlniri de gradul zero, cu personalități de prim rang ale culturii românești. Tudor Octavian, ziarist binecunoscut, scria după acest vernisaj: “ Pictura e pentru el o desfătare, iar ziua în are a pus mâna pe penel a fost o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
încât, după ce am făcut șofrandaț Tatălui în prezența Stăpânei noastre, a îngerilor etc., necontenind lacrimile etc., am simțit că nu doresc să mă ridic, ci să rămân acolo în ceea ce simțeam dincolo de orice măsură; și astfel, în sfârșit, cu nemăsurată desfătare și necontenind evlavia și lacrimile, m-am ridicat cu hotărârea nestrămutată de a duce la capăt ofranda făcută și tot ce am oferit. 16. Duminică ș17 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a simți mijlocitorii și nici vreo altă persoană, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și să intru într-o rugăciune îmbelșugată și cu o mare revărsare de lacrimi pe chip, evlavia deosebită și înflăcărată nu contenea, șfiind însoțităț de multe priceperi și amintiri spirituale privitor la Preasfânta Treime, liniștindu-mă și fiind umplut de desfătare într-atât încât simțeam o apăsare în piept din cauza iubirii profunde pe care o simțeam față de Preasfânta Treime; astfel, am început să devin mai încrezător și hotărât să spun liturghia în cinstea Preasfintei Treimi, pentru a vedea mai târziu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru ce să continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să-L urmez, părându-mi în mod lăuntric că, fiind El capul Societății 1, este mai convingător pentru a merge în sărăcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau pământul sau etc., simțind mișcări noi, evlavie și desfătare spirituală. Am adăugat din partea mea, făcând ceea ce depindea de mine, iar această din urmă șprecizareț era făcută pentru însoțitorii mei, care au iscălit 2. Apoi, de fiecare dată, în timpul zilei, când îmi aminteam de Isus, șprimeamț o anumită simțire sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie, nu puteam începe, abia reușind să spun: In nomine Patris etc.3. De-a lungul întregii liturghii, multă iubire și evlavie din belșug și lacrimi, iar această evlavie și această iubire sfârșeau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu avea lacrimi, ca și cum aceasta mă făcea să ies din trudă, sau să simt odihnă în a nu căuta, sau să nu mă mai uit după a avea sau a nu avea. Apoi, de-a lungul întregii zile, îndestulare și desfătare a sufletului. A DUHULUI SFÂNT 2. a. l. d.2 Vineri ș14 martieț - Înainte, de-a lungul ei și după liturghie, multe lacrimi, sfârșind când la Tatăl, când la Fiul, când etc., sau chiar la sfinți, dar fără nici o viziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar acest al doilea fel este de mai mare merit decât cel dintâi. 35. Se face un păcat lesne-iertător1 atunci când vine același gând de a face un păcat de moarte, iar omul își pleacă urechea, zăbovind puțin sau primind vreo desfătare a simțurilor, sau atunci când ar fi șdin partea omului respectivț vreo neatenție în izgonirea unui astfel de gând. 36. Există două moduri de a face un păcat de moarte: cel dintâi este atunci când omul încuviințează gândul cel rău, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
FI PRIMITE, CELE RELE PENTRU A FI ÎNDEPĂRTATE. ACESTEA SUNT MAI POTRIVITE PENTRU SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. 314. Prima regulă. Dușmanul obișnuiește să ademenească cu plăceri amăgitoare persoanele care merg dintr-un păcat de moarte într-altul, făcându-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele lor; în aceste persoane, spiritul cel bun acționează invers, înțepându-le și dându-le remușcări de conștiință prin puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și a fost scris În idiș și compus pe la Începutul secolului XX de compozitorul Aaron Lebedeff (1873-1960), originar din Rusia. România este prezentată ca un ținut legendar („A fost odată o țară dulce și frumoasă”), În care viața este „o desfătare”, ca un paradis culinar În care „omul n-are nici-o grijă”, ca un „tărâm al făgăduinței” În care vinul curge În valuri („vinul românesc e un deliciu”), iar mămăliga, brânza și cârnații sunt din belșug : „Mi-e inima plină, nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și organizat, în ale cărui formulări simți o „ținută” caracterizată de fermitate și civilitate; om exersat în acest gen. Undeva o și spune: pentru el corespondența însemna ceva mai mult decît comunicare de informații: dialog la distanță și confesiune, o „desfătare”. (1) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”22 iulie 1973”> Stimate tovarășe redactor-șef, Răspund cu plăcere invitației d-voastră și vă trimit materialul pentru numărul festiv . De asemenea doresc să particip și la sesiunea științifică Bacovia , titlul comunicării
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îmi veți face cinstea și plăcerea să mi-l trimiteți, spre atentă și prietenească lectură. Cer iertare, am păcătuit din nou față de conciziunea și laconismul rândurilor d-voastră atît de supravegheate și la obiect. Pentru mine genul epistolar rămîne aceeași desfătare ca și tinerețea aceea ce a zburat mai iute decît cea mai iute pasăre. Aș fi bucuros să vă știu bine, plin de energie și dispoziție de lucru, chiar dispoziția de a mai scrie din cînd în cînd cîteva rînduri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mobilierul vechi, soba de teracotă și mica bibliotecă, îmbiindu-te la conversație. Să mănânci aici un "caldo de mariscos", "cipironi a la plancha", "anillos de calamar", un dorado sau lenguado, acompaniați de un "blanco" uruguayo, argentino o chileno, e o desfătare. Jose Ignacio e o oază de pace și frumusețe, lipsită de aglomerație, poluare și mașini care gonesc, inscripțiile pline de farmec din fața caselor pescărești avertizându-te: "Aici nu gonește decât vântul"! Mai spre est ne atrăgea Punta del Diablo, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de protecție este dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanță și un rafinament ce depășesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit În natură desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415-1480) "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau dacă, singur, ați avea atâta putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor; după a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini, putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile!..." E trist! O față bisericească a înțeles ce nu înțelege regele său, remarcă Ștefan, vădit tulburat. Înțelepții ar trebui să cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]