17,663 matches
-
Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei, cu canoanele, să știți
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
îți acomodezi ochii cu strălucirea nemărginirii albastre, ca sufletul să-ți fie imediat umplut cu bucurie. Apa limpede fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile mării, îmbrăcându-se cu apele ei, ca într-o lungă îmbrățișare. Sosiseră de puțină vreme pe litoral. Mona așteptase cu aceeași nerăbdare
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
a lui Iisus Hristos - Arhiereul, iar Cincizecimea manifestă împlinirea acestei epicleze într-o ambianță comunitară. Fără Sfânta Euharistie nu este posibilă Biserica, fiindcă numai Euharistia este aceea care unește, fără să dizolve și care extinde fără să împartă ori să despartă pe cei uniți cu Iisus Hristos, sau pe cei în care Iisus Hristos s-a făcut hrană și băutură neîmpuținată. Căci nu ne putem uni cu Iisus Hristos, fără să ne unim cu Trupul Său Tainic. Sfânta Euharistie în comunitatea
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
celelalte Taine, este în mod special propriu Euharistiei și de ce se numește ea în chip deosebit, comuniune și unire, deși orice lucrare sacramentală unește viețile noastre cele împărțite prin îndumnezeirea cea uniformă iar prin unirea deiformă a celor ce sunt despărțite, ne dăruiește comuniunea și unirea cu Cel Unul?". Acest lucru se datorește, desigur, locului deosebit pe care-l ocupă Euharistia între celelalte Taine. Ea lucrează în mod desăvârșit la "unirea celui ce se sfințește cu Cel Unul și produce în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
construcție comunitară. Iată cu câtă claritate înfățișează Sfantul Chiril al Alexandriei acest aspect: "Căci binecuvântându-i într-un trup, adică al Său, pe cei ce cred în El, prin împărtășirea tainică, îi unește cu Sine și întreolaltă. Căci cine ar despărți și ar scoate din unitatea naturală pe cei legați prin trupul sfânt cel unul, în unitatea cea cu Iisus Hristos? Căci dacă toți ne împărtășim dintr-o pâine, toți alcătuim un trup. Pentru că nu se poate împărți Iisus Hristos. De
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința se-aprinde la orizont, departe, Ca-n vânt pâlpâirea dragonului-steag Când două taberi în luptă desparte; La ultima casă, în torță, două suflete ard. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: LA ULTIMA CASĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
care a continuat în cursul nopții și în alte cartiere ale orașului. Sorin ROSCA-STĂNESCU Horia TABACU Marian CIOBA JURNAL IMEDIAT 22 decembrie 1989, ora 4,15. Ce va aduce, oare, ziua de mîine ! Sau de azi, de care ne mai despart doar cel mult două ore ? Tot ce am văzut în ultimele i-5 ore, tot ce am . auzit, tot ce am simțit aduc din ce în ce mai mult cu un coșmar. Dar coșmarul cei mai cumplit începe în momentul în care realizează că
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Pogorârea Sfanțului Duh pe 8 iunie. Că vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărțit una de cealaltă. Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtășește viața dumnezeiasca și omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfanțului Duh este actul de trecere
RUSALII 2014 Superstiţii şi obiceiuri de RUSALII [Corola-blog/BlogPost/93124_a_94416]
-
despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfanțului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna că Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput că despărțit de Hristos. Există obieiul că în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor că de foc, ca semne ale coborârii Sfanțului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor. RTV.NET
RUSALII 2014 Superstiţii şi obiceiuri de RUSALII [Corola-blog/BlogPost/93124_a_94416]
-
și-a găsit familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboară, cu documente, până la 1467) loc de viețuire și de slujire pe altarul credinței, spațiu de tihna și de creație literară. Cand se retrage să-și scrie cărțile, șapte uși îl despart pe romancierul-preot de lume; șapte uși că tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare. „N-ai voie să vorbești așa de frumos despre România, că nu te crede nimeni” - Se spune ca vorbele cu care l-ați întâmpinat pe ministrul Otto
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
nu să destrame, să unească, nu să dezbine, să ajute la oferirea de soluții și la construcția de alternative, nu doar să pledeze fad și fals pentru soluția unică a “corectitudinii politice”! E teribil de nedrept că trebuie să ne despărțim de profesorul Potra. Nu doar pentru că era la o vârstă la care mai avea foarte multe de spus. Dar, astăzi poate mai mult ca oricând, aveam nevoie de cunoscătorul în profunzime al gândirii titulesciene. Și nu doar noi, românii. Într-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
este o noțiune desueta, ca identitatea trebuie înlocuită cu multiculturalismul (despre care, totuși, cu puțini ani în urmă, doamna Merkel parcă spunea că a eșuat!), ca, de vrem să fim integrați în “civilizație” și acceptați de ea trebuie să ne despărțim de cinstirea trecutului și a eroilor și marilor personalități care ni l-au creat și care ne-au înscris în zisă civilizație pe vremea când mulți dintre cei care ne dau astăzi lecții abia se pregăteau să intre în istorie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
revistă; o știți nu-i mai fac reclamă gratuită. În esență, domniile lor spun că a fost revoluție și că ideea că nu a fost este o scuză a lașilor. Aici trebuie să recunoașteți, suntem bară la bară. Unde ne despărțim, dar nu de tot? Acolo unde toți trei, la unison, se întreabă: dacă a fost mâna KGB -ului de ce nu am intrat în Tratatul de la Varșovia (unde oricum eram, soro), ci în NATO? A, da? Aceasta este întrebarea? Un început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
fum: se vede că pieriseră sufocate. Teribile erau scrântirile membrelor și fețele schimbate de durere la unele cadavre. Am văzut o grămadă de 10 — 12 morți, cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingându-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare”. Un alt martor ocular, care era să intre
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
însumi, Corneliu Dan Georgescu și alții, ne-am preocupat de aceste raporturi între ordine și dezordine, între simbolică și semnificație. D. A.: - Observând aceste concepte, semnificația lor, ne putem întreba care este, deci, locul culturii? L. M.: - Cultura nu poate fi despărțită de natură. Cunoaștem natura prin propria cultură. Din acest punct de vedere, personal susțin lipsa de universalitate a muzicii atâta vreme cât - spre exemplu - sistemul muzical occidental, orientarea către tonalitate, către scările muzicale bazate pe sisteme temperate, a fost dominatoare pe o
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
săi / solemn călător ce-și prenumără pașii / prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă fantastă de real (în sens fizic, acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
de altfel cu măsură și bun-gust), făcea credibil sentimentul răspunderii față de literatura română, care altfel ar fi părut demagogic (pentru că așa pare, din nefericire, la noi tot ceea ce e declarat și grav). Întrucât mă întâlnesc rar cu Ion Simuț (ne desparte o distanță de 600 de kilometri) am înregistrat, surprins, faptul că un critic literar tânăr, așa cum îl păstrasem mereu în mintea mea, s-a transformat pe neobservate într-un profesor universitar strălucit, capabil să capteze atenția unei mulțimi fremătătoare de
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
confirmate: creierul chiar este organul minții. Oricine ar rîde azi de o asemenea concluzie, dar să nu uităm că, la vremea aceea, era o idee revoluționară care contrazicea părerea unanim împărtășită de oamenii de știință care, în bună tradiție carteziană, despărțeau trupul de minte: Descartes localiza centrul sufletului (pe care îl mai numea minte, intelect sau rațiune) într-o mică glandă numită, pe atunci, conarium, sau, în termenii medicinei de azi, epifiză. Un alt exemplu de idee confirmată e lateralizarea funcțiilor
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
arunci boarfele pe care le-ai detestat toată adolescența. Dar boarfele astea nu trebuie aruncate (nu că ar mai fi bune la ceva), ci trebuie sortate, clasate, înțelese. O fac istoricii deja (cu destule greutăți fiindcă bunica trăiește și se desparte greu de ele), dar în Polonia am avut impresia că nu o fac doar istoricii, ci și fiecare ins în parte. Și, mai ales, cei din teatru. Invitați de Institutul Polonez, un grup de oameni de teatru din România am
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
de alta, lumea liberă, pe care o admirăm, în care am dori să ne aflăm, să mărturisim ceea ce avem de spus. Între aceste două lumi există pentru noi, cei din Constanța și împrejurimi, un hotar și, anume, plaja de nisip (...). Despărțind țara invadată de sovietici de peisajul celor care cred în idealurile cunoscute cândva și de noi, îndepărtate de această negură ucigătoare. Motiv pentru care am gândit că titlul cel mai potrivit al romanului meu ar fi Hotarul de nisip" (pp.
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
Simona Vasilache Despărțit de arhaizantul "-țiune", contribuție e sloganul modernității. De la contribuțiile în bani, pentru construirea sau renovarea vreunui edificiu, la contribuția care scoate din anonimat omul și opera, fie ea literară, civică, politică, ecourile lui "bine e să știi la moarte că
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
care adoră farsa și improvizația. Ionescu nu este adesea studiat în școlile de teatru. Guturaiul oniric, Fata de măritat, Salonul auto, Îi cunoașteți sînt pietre de încercare pentru actori cu experiență. Și bijuterii actoricești ale absolvenților clujeni. De care mă despart acum. Cu greu. Nu înainte, însă, să trec în revistă promoția 2008, actorie, secția română, Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea "Babeș-Bolyai", clasa profesor Miklos Bacs, asistentă Camelia Curuțiu: GABRIELA CHIRIL|, ADRIAN DAMIAN, CECILIA DONAT, ANDREA GAVRILIU, TUDOR LUCANU, ȘTEFAN
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
ei, mergînd pînă la nebunia unui spirit faustic, precum cel al lui Leon Negrescu amintind de Aviatorul (The Aviator, 2004) lui Martin Scorsese. Aș zice că cinematografia modernă înseamnă deopotrivă și obiectivitate, și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care a văzut idei și care le urmează pînă la capăt cu riscul de a sombra în neant. Într-un fel, festivalul IPIFF reprezintă un mod de a concilia cele două lumi, a producătorului și a regizorului
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
O poveste despre teatru pe care îl iubesc și în care cred. Și eu, și ei. O poveste despre calitate, umană și profesională, despre solidaritate și respect, despre valoare. A fost un privilegiu să îi însoțesc, să văd cum se despart de roluri, cum plîng la ultimele replici din ultimele reprezentații cu spectacolele pe care le-au pregătit minuțios. Fără cusur. Sînt o familie spirituală. Nici un director de teatru nu a vut inspirația să-i invite pe toți într-o trupă
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]