1,678 matches
-
Tina știe că aș fi incapabil să-i fac ceva rău, dar e așa de ului toare când se joacă de-a copiii terorizați, că nu pot să mă opresc din jocul ăsta de-a tiranul. Când Tina mi-a destăinuit, cu buzele umflate de vinovăție voluptuoasă, că mai are pe cineva, am destabilizat-o prin felicitări tandre. La întrebarea mea cum stăm pe scara valorilor, eu și ăla, mi-a zis: — Pe tine te iubesc, dar de el mi-e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rânduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le-nchipui: gălbii, sau roții, verzi, sinilii, aurii, când pure, când pestrițe. Asemenea proaspete, vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
conspirativ, care, în caz de revoltă, trebuia să apere cuceririle revoluționare. A fost și Dumitru, cumnatu-meu, tu nu-l știi, a murit acum aproape un an, într-un accident... Era subinginer la Combinat și la un chef mi s-a destăinuit, că are armament și un loc strategic, iar în caz de revoltă a maselor va trebui să le folosească. Mă întreb ce au făcut acești oameni, de ce nu au tras? De frică, Ioane! De tras au tras ei, dar numai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
respectivul, dacă a jefuit sau nu jumătate de Românie, nu are aproape deloc importanță - el este. Un alt gânditor, dl Gigi Becali, care se ferește să citească niscai cărți, căci îl ia capul după 2-3 pagini, execută, așa cum i-a destăinuit, ca între intelectuali, dlui Emil Hurezeanu, activitatea de gândire pe o canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea „Cum v-ați îmbogățit?”: „Am bani pentru că eu sunt un om bun, am avut noroc, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
coduri de onoare. Nu era dispus să le Încalce, chiar dacă i-ar fi fost viața În joc, iar asta o știa și Guadalmedina foarte bine. Altădată, când la mijloc fusese numele lui Álvaro de la Marca, fostul soldat refuzase să-l destăinuiască unor terți, cu aceeași stăpânire de sine. În măruntul petic de lume care, În pofida unor destine atât de diferite, era a lor, a amândurora, acestea erau regulile. Iar Guadalmedina nu era nici el dispus să se abată de la ele, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga cel puțin dezamăgirea și indiferența să se răcorească. Ai dreptate! Aveți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vin, să nu s-apuce să-mi ridice parastas la biserică. Nici n-a fost nevoie ca el, Miluță, să-i mai povestească isprava de pe locomotivă. A stat cu ochii cât străchinile și l-a ascultat, pe urmă i-a destăinuit cum îl simțea, cum îl simțea pe neamț cu arma-n spate și nu știa bine ce-o să fie, unde-o să-i ducă, pentru că n-a putut schimba o vorbă cu moș Țurcanu... Fir-ar să fie, o dată om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Victoraș... Femeia își plimbă privirea, clipind dulce. Să fi mers la doamna Ileana? Am mai fost acum o săptămână... Doamna Ileana e prea stăruitoare cu decalogul... De când eram la grădiniță, mătușa mă întreba de el; nici acum nu-l știu..., destăinui Victor. Putem foarte bine să stăm în casă și să așteptăm să se îmbuneze vremea. Nu te poți lupta cu natura! E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
unor prieteni, care au plecat la un studio concurent pe salarii mai bune. Trădarea l-a demoralizat, și-a luat cortul și a fugit în periferia unui mare oraș, trăind ca un schimnic. N-a mai făcut decât să se destăinuie unei mici camere de filmare. Și-a povestit viața de băiat necăjit crescut la țara, de muncitor metalurgist, de voluntar în marină, de vagabond în Parisul care i-a deschis poarta spre belle-arte, apoi succesul într- profesie pe care nici
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]
-
cinematograful. “Acum mă filmez și asta mă face fericit”. Repetă, cu alte cuvinte, experiența marilor pictori care, la sapă de lemn, nemaiputând să plătească modele, recurg la autoportret. Dar spre deosebire de ei, “pictorul” Kim Ki Duk ar fi putut să-și destăinuie și pe sunet confesiunea, cu mai mult efect poate decat a făcut-o filmându-se 90 de minute într-un monoton prim-plan dominat de fraze repetate. “Un asemenea film nu s-a mai făcut!”- spune cu mândrie. “Un film
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]
-
Covrig Roxana Un fost pușcăriaș, închis pentru furt din magazin, s-a destăinuit pe un forum. Cu numele "cel-ce-știe" și cu poza lui Ceușescu la avatar, fostul pușcăriaș a deschis discuția " Vreți să știți cum e viața în penitenciar? Vă spun eu". "Am convingerea că majoritatea știu doar ce au văzut prin filmele
Destăinuirile unui fost pușcăriaș. "Îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80484_a_81809]
-
mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlărițe de treisprezece ani. Dar de fapt nu asta contează, am chef să scriu și, mai mult decât atât, să mă destăinui odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privința a tot felul de lucruri. „Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.” Mi-am amintit de vorba asta într-una din zilele mele ușor melancolice când, stând plictisită cu capul sprijinit în mâini
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
neprevăzute. Smărăndache nu scăpă nici de astă dată ocazia de a descrie formidabila bouillabaisse pe care o mâncase la Marsilia. De aci trecură la saramurile foarte piperate, pe care madam Valsamaky le excomunică, lăudând, dimpotrivă, mâncările cu zahăr. Atunci Hagienuș destăinui o rețetă veche de mâncare de morcovi cu o litră de zahăr pisat și cu zeamă de la două lămâi. Madam Valsamaky o găsi extravagantă și veșteji pretenția bărbaților de a se amesteca în chestiuni culinare. Printr-o simplă deviație, fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a nu jigni pe Tudorel, e un tânăr inteligent, îl cultivi pentru plăcerea convorbirii. - Avem concepții comune, zise Tudorel cu o modestie care i se păru arhitectului ironică și agresivă. - Aha, aveți concepții! Foarte frumos! glumi Ioanide. Sămi le destăinuiți și mie odată. Vă invit pe amândoi. Propunerea fu înregistrată în tăcere și cu rezervă. Ioanide își alcătui o ținută gravă și confidențială și, ridicîndu-se în picioare (nu putea sta locului), vorbi astfel lui Tudorel, rămas pe fotoliu: - Dragă, te-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din dosar, ca să nu facă vreo eroare în dozarea medicamentelor. Nu era ipohondru și punea temei în medicul său curant precum credea în știința geografică. Ioanide se plesni cu mănușa de antilopă peste mână, ca să-și disimuleze gândurile. Hergot îi destăinuise că, după toate probabilitățile, Conțescu suferea de o dezordine în funcțiunea aparatului circulator și de dificultăți în toate celelalte funcțiuni. Pretutindeni, limita normalului fusese atinsă și puțin depășită. Deși tensiunea nu era alarmantă, iar travaliul rinichilor se făcea încă satisfăcător
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o parte pe Panait Suflețel și, jurîndu-se pe toți zeii Orientului, îl încredință că-și calcă consemnele profesionale numai din iubirea pentru el și ca să-l servească. E drept că el nu putea face altceva mai mult decât să-i destăinuie la timp existența unui nou muzeu, mai important decât celălalt (care nu era de Suflețel - se jura Hagienuș cu o comică apăsare de devotament a palmei drepte în piept). Dar dacă, prinzând de veste, intervenea la timp, cu siguranță, având
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-a dreptul în chestiune, de ce pândesc agenții secreți în fața casei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș spuse. Dintr-un sentiment de afectare ce nu era suficient de puternic și se combina repede cu plăcerea de a forma un obiect de interes și eventual a trage un profit, Hagienuș, când îl întreba cineva ce mai face, destăinuia că este o victimă. - Ce mai faci? Îl salută de pildă Gulimănescu. - Ce să fac, răspunse Hagienuș, ia, m-au dat copiii afară. - Ce vorbești, domnule?! Aș! Cum se poate așa ceva? - Iaca se poate! Gulimănescu era avid de scandalul altora
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele. - În comerț e greu, continuă Saferian, neprinzând delocfatalismul arhitectului. Saferian îi destăinui lui Ioanide că avusese în casă la el o reuniune de notabilități ale coloniei armene, spre a se consulta asupra situației și a aviza asupra măsurilor de luat. Ceea ce nu spuse Manigomian - și nu din inefientă, ci pentru că i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din aceste exemplare? Întrebă Erminia. - Vezi că n-ai înțeles? se supără amuzat Ioanide. Iubita ca atare e imaterială, rostul ei e de a converti energiile spirituale ale omului; soția e altceva, e un sanctuar despre care bărbatul nu se destăinuie în public. Femeia de care îți vorbesc e totdeauna alta, e un eveniment viril profesional, un episod fulgerător. Un rapt, o inspirație, niciodată un fapt definitiv, pentru că formele din univers sunt multiple și ochiul e mereu solicitat de inedit. Simpozionul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
văzuse transportul și, curioasă, nu se lăsă până nu descoperi depozitul și nu rupse hârtia într-un loc. Când dădu de metal, nu mai avu nici o îndoială asupra adevărului și, spre a se pune bine cu copiii lui Hagienuș, le destăinui secretul. Scandalul ce urmă fu formidabil. G. Călinescu - Tată, țipă Petrișor la masă, ai vândut cavoul! Regele Lear privi pierdut în toate părțile, spre a vedea dacă are vreo cale de salvare, apoi se hotărî să înfrunte taurul ca toreadorii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale până la data publicării unei broșuri, de teama plagiatului. El pândea la tipografie până ce ieșea de sub teasc lucrarea, ca nu cumva un inamic să-i răpească materialul înainte de punerea în circulație a opului său. - Să-mi dea Dumnezeu sănătate, se destăinui Conțescului Ioanide, să-mi termin opera. Generațiile viitoare vor pune alte trepte pe acest soclu. Ioanide râdea de toate atlasele lui Conțescu și de ierbarele lui. Cu toate acestea, om cu spirit de analiză, se întreba uneori dacă fixațiunea geografului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate, dimpotrivă, își destăinuia antipatia pe față, nu clamoros, însă într-un fel de aluzii mușcătoare și cu sarcasmul lui echivoc. Se pretindea chiar că face dificultăți la examene studenților pe care îi bănuiește a avea simpatii pentru Mișcare. În ciuda acestei dârzenii aparente, Dan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din ce în ce mai mult de mister cercetările ei, ca și când ar fi voit să stingă afacerea, și în curând nu se mai auzi nimic oficial despre această chestiune. Totuși circulau versiuni particulare. Ultimul ecou public fu un scurt schimb de explicații. O gazetă destăinui cu subînțelesuri că pe strada în care locuia Dan Bogdan, și anume în casa lui Andrei Gulimănescu, se afla un cuib al Mișcării. Oficiosul acesteia publică un comunicat conform căruia Mișcarea nu are nici un local în numita stradă, în care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]