2,337 matches
-
incomprise ! Și totuși, mai bine să mori tânără, să nu apuci să te zbârcești pe obraz și să-ți cadă părul. Va muri așadar foarte tânără, și poate chiar fecioară sau, oricum, înainte să trebuiască să aibă un copil, pentru că detestă să se umfle ; și, oricât te-ai înveli într-un șal alb de mătase, tot are să se cunoască. Oare cine ar putea să-i aducă tuberoze la mormânt ? Ștefan este influențat de Sophie, Titi la fel, Miti Popazu a plecat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am să vă dezvălui motivul pentru care, din ce în ce, nu mai agreez pamfletul. Am colegi literați care se pamează pentru că acest gen este cultivat cu strălucire, într-o literatură tânără. Vedeți însă că eu aici am ajuns : să detest exagerarea pătimașă. Astfel că pun excelența pamfletului nostru în relație cu semnele civilizației insuficiente. La o privire atentă poți vedea cum lucruri disparate se leagă... O lumină aurie încinge cerul și conturează cu negru acoperișurile cu țiglă roșie de vis-à
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să recunosc că nu era momentul potrivit, mai ales ținând seama și de starea ei de nervi. A reacționat violent, din pudoare și încăpățânare, și am plecat suficient de prost impresionat de schimbul de cuvinte ce a avut loc (așa cum detestăm amândoi) devant les domestiques. Sunt momente când totul îmi pare pierdut și nu mai sper la nici cea mai mică înțelegere. În automobil m-am străduit a-mi ascunde, din discreție, starea de spirit în fața celor doi, ce își arătau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apela - la cine ! La presupusul ei amant ! După clipele de hotărâre : nu !, au urmat cele de șovăială, mai ales astăzi, când l-am văzut pe bietul vlăjgan, nu prea arătând a convalescent, dar destul de întunecat. Deși e tânăr și voinic, detestă armata și războiul, dar eu pot spune că le-am iubit ? Mi-am amintit cum a crescut printre picioarele noastre, ca un mic animal al casei, și m-am înduioșat chiar de răutățile lui : a refuza să fac orice pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am gândit la avantajul meu, ci la Muti și la tine, care vă luptați cu focurile... Pentru ca vouă să vă fie viața mai comodă. Pretutindeni lumea a optat pentru comoditate... — S-o muți pe Muti la bloc, exact ce detestă ? Să ajungem cu toții la mâna lor, să ne dea prea multă, prea puțină căldură ?... Mă rog... avantaje și dezavantaje... Surâsul lui ironic, în vreme ce își controlează cheile. Și exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și rezultatul pledoariei lui Niki. Încetul cu încetul, a convins-o pe Muti că va fi în avantajul tuturor. Că voi avea mult mai puțină bătaie de cap cu gospodăria, ceea ce a tușat-o pe Muti, care știa că eu detest să fac mâncare, și celelalte ! Dar suport acum neplăcerile acestea, din zi în zi tot mai mari, pentru că nu mă pot despărți de casă ! Acum țin eu la ea, așa cum a ținut Muti ! A trebuit, îți spun, să lupt cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ori pufăi din țigare, ori nu pufăi, tot dracii ăia-i ai ! — Vaaai, madam Delcă, așa crezi ? Că sunt nervoasă din cauza întârzierii lui Niki ? Aș !... Doar acesta e obiceiul la noi : niciunul să nu se îngrijoreze dacă celălalt mai întârzie ! Detest familiile în care unul este terorizat : omul are nevoie și el să se mai aerisească, să mai răsufle ! Chiar așa, cioc în cioc, la vârsta noastră e o aberație, nu găsești, madam Delcă ? — Păi, chiar așa ! Io-i spui de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lucruri în joacă, și femeile îl iau în serios... Asta-i... Și în ciuda avertismentelor mele continuă să vorbească vrute și nevrute în fața ei, iar ea, tot ce află, vine imediat la mine și mi le strecoară... Ah, ce viespărie ! Exact ceea ce detest ! — Prostii ! Ce-ai să-ți faci sânge rău pentru niște vorbe goale ? Așa mi-am făcut io cu vipera de Moapsa, care tot cu intrigi umbla, de la mine la Reli, și tot să mă șpioneze. Fă-ți draci, plângi, fă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar trebui să bea atâta. — Sper să crape de atâta băutură, năpârca! Oh, numai de s-ar îndura odată să crape! — De câte ori te duci la ea, te umpli de nervi. Absolut de fiecare dată. — Tu mă umpli de nervi. Te detestă. — Foarte bine, știu. Și pari încântată. — Nu. — Ești geloasă pe ea. — Nu. — Îți spui că ești mai bună ca noi toți. — Numai din anumite puncte de vedere. — Numai din anumite puncte de vedere! Oh, Dumnezeule! — Nu fac decât să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tu de față. — Nu plângi. Nu poți plânge. Lacrimile sunt omenești. Tu când ești singură, ai un zâmbet autosatisfăcut, de parcă ai fi Buddha. Haide să nu mai vorbim. Îmi pare rău... — Ah, cum mă chinuiești...! — Te chinuiești singur. Oamenii te detestă, știai? Nu. — Mă rog, mă detestă și pe mine. Credeam că tu te bucuri de simpatie. — Pentru că oamenii nu știu cum sunt în realitate! — Pentru că știu. Oricui îi place oaia neagră. — Oaia neagră! Ce banalitate! — Ții neapărat să folosesc un cuvânt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poți plânge. Lacrimile sunt omenești. Tu când ești singură, ai un zâmbet autosatisfăcut, de parcă ai fi Buddha. Haide să nu mai vorbim. Îmi pare rău... — Ah, cum mă chinuiești...! — Te chinuiești singur. Oamenii te detestă, știai? Nu. — Mă rog, mă detestă și pe mine. Credeam că tu te bucuri de simpatie. — Pentru că oamenii nu știu cum sunt în realitate! — Pentru că știu. Oricui îi place oaia neagră. — Oaia neagră! Ce banalitate! — Ții neapărat să folosesc un cuvânt mai urât? — Dar nici pe tine oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost acum cu totul alt om. Ah, totul e atât de negru, negru... De ce nu mă părăsești? — Nu vreau să te părăsesc. — Ca să nu-ți găsească lumea vreo vină, tocmai ție! Mă urăști, nu-i așa? Mă urăști, mă detești, chiar în clipa asta. De ce nu recunoști? — N-aș spune așa ceva. Adică e adevărul adevărat, numai că refuzi să-l spui. Atunci de ce-mi vorbești de iubire, fățarnică împuțită ce ești! — N-am spus lucrul ăsta. Am spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
facă glume stupide, să vorbească prostii, așa ca toți oamenii. Realmente, nu-i în stare să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea hotărî dacă să rămână cu ei și să strice tête-à-tête-ul pe care, probabil, amândoi l-ar fi preferat, sau să se ducă și să-i lase în plata Domnului. Până la urmă, intră în odaia de zi și deschise televizorul. Detesta televiziunea, dar îi făcea plăcere să vadă nefericirile altora. Gabriel și preotul se așezară la masa din bucătărie. Își turnă și ea un păhăruț de sherry și își aprinse o țigară. Atinse mâneca preotului (Gabriel simțea nevoia să atingă). Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Făcea ce voia el, iar Gabriel făcea tot ce voia el. Lucrul acesta dăinuia de atâta amar de vreme, încât Brian își închipuia (înșelându-se, însă) că Gabriel încetase să-l mai observe. Gabriel ar fi dorit să călătorească. Brian detesta călătoriile, lui îi plăcea să stea acasă și să citească. Stăteau amândoi acasă și citeau. lui Gabriel i-ar fi plăcut să primească musafiri și să fie invitată. Brian se gândea că viața mondenă e falsă. Nu primeau musafiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l-a urmat și George, în acea călătorie descrisă de Brian ca „lipsită de succes“. În perioada cât predase la Londra, Alex nu-l mai văzuse pe Rozanov. Avea necazurile ei și dorea să-și ascundă nefericirea. (Asemenea lui George, detesta să-și „piardă prestigiul“.) Alan o părăsise și trăia cu Fiona Gates în Ennistone. Pe urmă, când Fiona se îmbolnăvise, Alex a căzut pradă obsesiei de a pune mâna pe Tom, pentru care o invidiase din primul moment. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
M-am însurat cu un polițist“ se văita George la începuturile căsătoriei lor, când lucrurile încă nu se înrăutățiseră atât de mult și înainte de moartea lui Rufus. (În ce privește moartea copilului și efectele acesteia, părerile difereau.) Tatăl Stellei, un diplomat, îl detestase pe George, ceea ce a provocat o răceală între Stella și părinții ei. După moartea soției sale, David Henriques s-a retras din diplomație și a plecat în Japonia, de unde-i trimitea cadouri și scrisori afectuoase, în care numele lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu narcise. Existau trei dormitoare la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală. Deși primeau foarte rar oaspeți, întrucât Brian îi detesta, Gabriel își dăduse plăcuta osteneală de a face camera de oaspeți atrăgătoare, alegând „cărți speciale pentru musafiri“, aranjând lămpi pentru citit, hârtie de corespondență, și așa mai departe. Când sosise Ruby, Gabriel nu reușise să găsească nimic important să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom își simți inima prăbușindu-i-se și totodată bătând mai accelerat. Ura convorbirile telefonice și, mai cu seamă, detesta să-i vorbească lui Alex la telefon. Încerca un sentiment de vinovăție pentru că nu era la Belmont, pentru că nu o anunțase din timp pe Alex și pentru o sută de alte motive, derivate din condamnabila lui conduită. — Da? se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sursă de slăbiciune, de irosire de timp, și-i afectase munca pe o perioadă îndelungată. Nu fusese un tată bun. Îl iritase fetița împovărătoare cu care-l lăsase Linda și nu se putuse împăca niciodată cu ea. Cuvintele lui - „Detest copiii“ - erau adeseori citate. Cuvinte pe care George McCaffrey le repeta cu încântare. John Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de des? — S-ar putea o dată la două-trei zile? Desigur, cum îți convine dumitale, nu vreau să interferez cu treburile dumitale parohiale. — Nu, e în ordine... doriți să veniți la casa clericală? Nu, îmi place să discut mergând. Părintele Bernard detesta mersul pe jos, dar acum era el cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ei, haide, în zilele noastre, orice poate trece drept credință. — Nu. — Ești un soi foarte ciudat de preot. — Da. — Îl respingi pe Dumnezeu? — Da. — Dar nu-i suficient să-l respingi trebuie să-l și urăști. — Dumneavoastră îl urâți? — Eu detest conceptul. — Și eu la fel, răspunse părintele Bernard, în șoaptă. — Dar de ce vorbești în șoaptă, ți-e teamă să nu te audă? — Eu nu cred într-un Dumnezeu-persoană. — Vrei să spui că „Dumnezeu“ nu-i un nume? — Dar cred într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar ai închiriat casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total inutilă. — Aha! făcu George. Pe urmă continuă pe un ton calm: Ferește-te de Rozanov. E dinamită. — Bineînțeles! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se părea că, de atunci încolo nu se mai uitase niciodată la ea. Cât de mult o fi înțeles din acea primă privire? Sau, mai curând, cât de imprudent jonglase cu bunăstarea și fericirea lui Hattie? Dacă Hattie ar fi detestat-o pe Pearl nu i-ar fi spus niciodată lui John Robert. Își dădea seama de acest lucru, îi păsa măcar? Încrederea lui absolută, marile sume de bani investite, sumele și mai mari de bani folosite pentru probleme speciale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]