1,497 matches
-
De reținut Matthew și Rachel manifestau aceeași reacție la frustrare (accese de furie). Din perspectiva dezvoltării copilului, situațiile sunt totuși diferite: accesele de furie sunt o formă firească de exprimare a frustrării la vârsta de 3 ani, dar un comportament deviant la 11 ani. DISTINGEREA COMPORTAMENTULUI NORMAL DE CEL ANORMAL În linii mari, clinicienii care se ocupă de adulți și cei care se ocupă de copii au cam aceleași abilități și competențe profesionale de disitingere a comportamentului normal de cel anormal
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
au cam aceleași abilități și competențe profesionale de disitingere a comportamentului normal de cel anormal, însă există și diferențe importante, astfel că cele două populații fac obiectul unor domenii clinice distincte. Pentru a putea aprecia dacă un anumit comportament este deviant sau nu, este fundamental să înțelegem foarte bine expectanțele firești și comportamentele care definesc în linii mari limitele conduitei medii sau normale. Pentru a stabili dacă un comportament se încadrează sau nu în această medie, raționamentul clinic utilizează adesea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Având în vedere natura problemelor lui Arty, modificarea comportamentului lui necesită un program de tratament mai intensiv. Atenție În ultimul timp, s-a punctat tot mai mult nevoia de a ține cont și de variațiile culturale pentru a înțelege comportamentele deviante și psihopatologia (Fabrega, 1990; Rogler, 1999). Descrierile de tulburări din DSM-IV-TR (APA, 2000) cuprind și secțiuni privind factorii culturali și grupurile culturale de referință. De reținut Simptomele precum lipsa de atenție și de concentrare, neliniștea, agitația, uitarea și dezorganizarea pot
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
exclude anxietatea, depresia, tulburarea de stres posttraumatic, abuzul, dizabilitățile de învățare și o întreagă serie de alte probleme cu manifestări similare. După cum vom vedea mai jos, folosirea celor „patru D” poate fi foarte utilă pentru distingerea comportamentului normal de cel deviant. Devierea. Determinarea gradului de abatere de la normal a unui comportament se poate face printr-o evaluare informală (discuții, observări, scale de evaluare a simptomelor) sau cu ajutorul unor baterii de teste psihometrice mai formale (evaluarea personalității). De asemenea, clinicienii pot folosi
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și copiii pot să rănească. Prin urmare, a început să se pună tot mai mult accentul pe metodele de identificare a copiilor potențial periculoși și pe efectuarea de evaluări ale amenințării efective pe care aceștia o reprezintă. Comportamente normale și deviante din perspectiva dezvoltării Evaluarea psihopatologiei din punct de vedere al dezvoltării persoanei necesită informații privind caracteristicile biologice și genetice ale copilului și caracteristicile mediului (familie, colegi, școală, cartier). Prin urmare, este necesară înțelegerea naturii competențelor cognitive, sociale, emoționale și fizice
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
care îl are evoluția copilului asupra psihopatologiei și a tratamentului. La secțiunea „Pe scurt 1.2”, puteți găsi exemple de crize, competențe și limite specifice fiecărei etape. Impactul abordărilor teoretice Perspectivele teoretice pot ajuta la distingerea comportamentului normal de cel deviant și la selectarea gesturilor terapeutice adecvate stadiului de dezvoltare a copilului. Ele pot oferi clinicianului indicii privind așteptările legate de performanțele sociale, emoționale, cognitive, fizice și comportamentale și, în plus, pot influența, de asemenea, modul în care terapeutul conceptualizează tulburarea
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ultimul timp, se observă o recunoaștere tot mai largă a contribuției interactive pe care o au influențele ambientale (sănătate, nutriție, stres) și genetice. Aceste teorii pun accentul pe factori precum temperamentul, ereditatea, structura și funcția creierului. Pentru a defini comportamentul deviant, un model biomedical va încerca să determine care părți ale corpului sau ale creierului nu funcționează corespunzător (din punct de vedere genetic, al reacțiilor biochimice de la nivel cerebral sau al anatomiei creierului). Studiile pe gemeni au oferit informații esențiale asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Părinții și cadrele didactice au tendința să raporteze mai multe probleme de comportamentul la băieți decât la fete, indiferent de vârstă, deși adolescentele tind să prezinte mai multe probleme decât băieții de aceeași vârstă (Stanger & Lewis, 1993). Studiile pe populații deviante au arătat în mod constant că adolescenții cu probleme emoționale (de obicei de sex masculin) consideră în general că au un comportament social adecvat (Matson & Ollendick, 1988; Versi, 1995). Tendințe recente de combinare a informațiilor obținute pe baza celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
care se desfășoară evaluarea. Atenție Este important de remarcat că scopurile unei evaluări funcționale vor fi diferite de cele ale unei evaluări pe bază de norme. În ultimul caz, clinicianul va fi preocupat de măsura în care un comportament este deviant față de normă (formulare nomotetică), însă cel care face o evaluare funcțională va fi mai interesat de motivul pentru care are loc respectivul comportament și de cauzele sale situaționale (formulare ideografică sau conceptualizare de caz). Evaluarea funcțională și evaluarea pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Patterson & Yeorger, 2002). Performanțele copiilor și adolescenților din această categorie sunt foarte slabe, iar comportamentele lor se pot dovedi rezistente la tratament. Evoluția cazurilor cu debut tardiv Există puține studii științifice cu privire la acest grup care pare să fie mai puțin deviant și care sfârșește, adesea ca urmare a atenției insuficiente din partea părinților, prin a avea probleme din cauza asocierii cu grupuri de adolescenți de aceeași vârstă, dar cu un grad mai ridicat de deviere (Patterson, Capaldi & Bank, 1991). Mulți dintre acești pacienți
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
au arătat că serviciile acordate la nivelul de comunitate îi pot ajuta mai mult pe tinerii delincvenți (Henggeler & Borduin, 1990) decât spitalizarea (Schoenwald și colab., 2000). Succesul acestui tip de intervenție care se concentrează asupra diverșilor factori ce determină comportamentul deviant a fost pusă pe seama validității sale ecologice (aplicare la nivelul comunității) și a metodelor cognitiv-comportamentale folosite. Mai există și alte intervenții la nivel de comunitate bine fundamentate empiric. Chamberlain și Reid (1991, 1998) au comparat succesul înregistrat în cazul copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Power (1953). BLAU Peter M. (n?scut �n 1918): The Dynamics of Bureaucracy (1952); Et DUNCAN Otis D.: The american Occupational Strcuture (1967). BUCKLEY W. (Ed.): Modern Systems Research for the Behavioral Scientist (1968). CLINARD Marshall B. (Ed.): Anomy and Deviant Behaviour (1964). CLOWARD R.A., OHLIN L.E.: Delinquency and Opportunity (1960). COSER Lewis A.: Leș Fonctions du conflit social (1956), trad. 1982. DAHL Robert (n?scut �n 1915): Qui gouverne? (1961), trad. 1971. DAVIS Kingsley: Human Society (1949). DEUTSCH Karl: The
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sistematizat-o (1963). Teoria etichet?rîi vede devian?a mai pu?în că pe un act individual de transgresiune, c�ț un rezultat al procesului colectiv al cre?rîi ?i impunerii de norme, la cap?tul c?ruia statutul de deviant este conferit unui individ (sau unui grup) de c?tre cei care �l identific? ?i se ocup? de el. Aceea?i teorie orienteaz? analizele statutului bolilor mentale (Goffman, 1961) sau al muribunzilor din spital (Glaser ?i Strauss, 1965). � Modelul dramaturgic
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
limit? s�nt deosebit de instructive: �n �institu?iile totale� a?a cum s�nt azilurile (1961), Goffman arăt? nu doar cum pot sc?pa normelor celor mai tiranice cei �nchi?i acolo, ci mai ales faptul c? �adapt?rile secundare� deviante pe care sistemul le reduce dovedesc strategiile de rezisten?? n cazul rela?iilor dintre handicapa?i ?i indivizii �normali�, at�ț unii c�ț ?i ceilal?i trebuie s? ?în? �n permanen?? distan?a �ntre o identitate social? �virtual?� (imputat
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
C. (1897-1983): The Sociological Eye (1971). JENKS Christopher et coll.: L�În�galit�. L�influence de la famille et de lՎcole en Am�rique (1972), trad. 1979. LEMERT Edwin M.: Human Deviance, Social Problems and Social Control (1967). MATZA David: Becoming Deviant (1969). MOORE Barrington Jr. (n?scut �n 1913): Leș Origines sociales de la dictature et de la d�mocratie (1966), trad. 1969. ROGERS E.M.: Diffusion of Innovations (1983). ROȘE Arnold M. (ed.): Human Behaviour and Social Processes (1962). SCHELLING Thomas C.: Strat
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea că a crescut fiul unui alt bărbat. Adevărata întoarcere a lui Ionatan în asta constă - în acceptarea ramificațiilor deviante ale genealogiei și în estomparea asperităților din relația cu tatăl său, cu memoria, suferințele și istoria comunității sale și, implicit, a Israelului. "Dilemateca", anul VII, nr. 70, martie 2012 Only rock'n'roll Interesul lui Mircea Cărtărescu pentru poeții rock
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bandelor de hoți sau de bandiți la drumul mare, mafiilor criminale sau oricăror alte asociații de răufăcători, lipsite de conștiință morală și de responsabilitate legală. O societate solid instalată în realitatea și în drepturile ei este relativ tolerantă față de mișcări deviante sau nonconforme legii. Aproape că manifestă indulgență față de cei care și-au pierdut uzul rațiunii și au încălcat legea; iar dacă uneori îi sancționează, nu-și pune și întrebări teoretice în privința lor. Caracterul asocial, anomaliile lor nu amenință ordinea stabilită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
călătorii, soldații, studenții și mulți alți vagabonzi au vehiculat în mod cert multe vești noi, multe opinii. Dar ce încredere aveau sedentarii în aceste păsări migratoare și în ce măsură puteau ei adopta opinii și judecăți vagabonde, minoritare și în mod cert deviante? Cartea mai întîi, și mai apoi ziarul, sînt cele care au furnizat liantul care lipsea, reunind laolaltă fragmentele unui vast ansamblu. Aceste mijloace de lectură și colportare a ideilor au înlocuit spiritele locale cu spiritul public. La fel, în locul grupurilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din care făceau parte. Imaginîndu-se în pericol, ele par a fugi. În realitate, ele se reîntorc vijelios, într-un amestec de frică și furie. În cazul terorii, teama mulțimii este întoarsă împotriva individului. Ea îl pîndește pe cel mai mărunt deviant, se răfuiește cu cei și cele care îi rezistă. De asemenea, în exaltarea ei, mulțimea îi lichidează pe cei care nu-i împărtășesc zelul, după ce i-a exterminat pe cei care i-l îngrădeau. Violență îndreptată împotriva lor sau împotriva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui proiectul de a întemeia un nou regat, de a găsi un nou popor întru a cărui adorație să ofere religia disprețuită de Egipt"501. Există un element logic în înlănțuire. Întemeierea unei noi națiuni presupune întîlnirea dintre indivizi excluși, devianți, cu o colectivitate oprimată, dar gata să se adune în jurul unei doctrine, a unei idei noi. Toate marile creații, marile transformări din Istorie, sînt opera unor astfel de minorități, a unor astfel de oameni aparte sau situați pieziș în societățile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
civilizație o definește după criterii proprii. În Crisalidele, John Wyndham înfățișează o societate care se vrea garanta "normei" și care a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de normalitate, procedează la eradicarea nou-născuților neconformi standardelor și impun vânarea devianților. Totul pornind de la o "definiție a omului" care exclude din motive religioase corpurile mutante ca blasfemii, repetând astfel atitudinile inchizitorilor din vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea. Aceste mutații pot fi prezentate ca pozitive sau negative pentru
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
elevi. Astfel, când un cadru didactic preia o clasă nouă, el va avea tendința să o împartă în trei categorii: în primul rând, elevii "buni", care se conformează așteptărilor sale, în al doilea rând, elevii "răi", ce au un comportament deviant (încalcă frecvent regulile) și în al treilea rând, elevii care nu excelează nici în ceea ce privește conformitatea, nici conduitele deviante. Educatorul învață imediat numele elevilor din primele două categorii. Numele celor din a treia categorie sunt învățate mult mai târziu. După ce educatorii
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
trei categorii: în primul rând, elevii "buni", care se conformează așteptărilor sale, în al doilea rând, elevii "răi", ce au un comportament deviant (încalcă frecvent regulile) și în al treilea rând, elevii care nu excelează nici în ceea ce privește conformitatea, nici conduitele deviante. Educatorul învață imediat numele elevilor din primele două categorii. Numele celor din a treia categorie sunt învățate mult mai târziu. După ce educatorii au încadrat un elev într-o categorie, au tendința de a utiliza "categoria" elevului ca punct de referință
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
devianță. Controlând însă variabila „venituri”, diferența se reduce extrem de mult. Într-adevăr, proporțional, familiile monoparentale (matrifocale, de obicei) sunt mai sărace. Studii de mai mare finețe dovedesc că, izolând factorul „sărăcie”, lipsa tatălui are totuși efecte de încurajare a comportamentului deviant, nu însă în măsura prezumată de simțul comun. 4. Impactul negativ al divorțului asupra copilului depinde (Wallerstein, Kelly, 1980) în principal de: gradul de conflictualitate al familiei care s-a destrămat, sănătatea mintală a părinților, densitatea rețelei sociale a actualei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și comportament este una complexă, fiind posibile relații de convergență sau de divergență. Divergența atitudine - comportament poate fi generată atât de factori care țin de personalitatea individului, cât și de factori situaționali. Uneori, omul este nevoit să adopte un comportament „deviant”, care nu este neapărat anormal. Atitudinea, ca și factor motivațional este cauza comportamentului, iar comportamentul poate modifica atitudinile prin fenomenul de (auto) justificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a individului. Relația dintre atitudini și comportament este una de
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]