2,071 matches
-
bun și așa ne despărțim. Imi continui drumul spre Ceriale, Albenga și apoi Alassio. La Ceriale, zona pentru turiști este de o frumusețe rară. La Albenga mă așez pe o bordură la marginea unei piețe cu fructe și legume și devorez un pepene galben, în spatele unei tarabe unde se vând flori, dar vânzătorul își vede de ale sale și nu mă ia în seamă. Cât de gustoase sunt fructele când ți-e foame și sete! Cred că mulți dintre noi suntem
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
simplu, să deschizi ochii pentru a observa că diferitele mulțimi post-moderne se sprijină în mod esențial pe dispariția subiectului în efervescența sau banalitatea grupului. Sport, muzică, religie sunt supuse acțiunii "legilor imitației". La fel și diversele instituții sociale, care sunt devorate de un tribalism galopant. Este momentul să recunoaștem toate acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație. Pe scurt, închiderea în eul mărunt, constitutiv al carapacei moderne, și-a pierdut actualitatea. Într-un mod imaginat, visătorul etnolog
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea unui minut cu tine. Cu luciditate dureroasă, experiența îi arată că Orice iubire care începe / își devoră iubitul. Ceea ce-l salvează însă, în bună măsură, pe poet de dezamăgiri - ale cotidianului, în primul rând - este tot volubilitatea care-i dă șansa de a-și mărturisi, firesc, rezultatul contemplației a ceea ce trăiește, dar și visează, fără efuziuni gratuite
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai bună și mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului sunt adesea antropomorfizate. Culoarea locală este creată descriptiv, dar și prin alte mijloace, între care nume ale locuitorilor (popa Afanasie, mica Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că-i poluată. Au vărsat ăștia pești în ea, ceva de groază, că i-a dat și la televizor pe mai multe canale, că de aia și cred că s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă. Nu mușcă până într-o zi... Eu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică neinformat, m-am îndreptat spre o altă somitate a științei, decanul Facultății de biologie, un bătrânel simpatic abia revenit, plin de lauri de la Congresul Internațional de Biostimulatori desfășurat la Tokio. Dar și acesta era devorat de mai mulți studenți familiști cărora nu le convenea aranjamentul pe camere, pe neveste și copii, poziția sudului ca sud...în sfârșit, apelând prin sondaj la alți decani, rectori și prorectori, i-am găsit în aceeași unanimă preocupare pentru dilatarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
măritată tot așa, ca în cazul nostru, a plecat de acasă și a nimerit într-un trib de antropofagi unde a fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-a dreptul stupidă! Și-apoi știi dumneata cât costă un pașaport?! Știi de câți euro ai nevoie pentru o simplă excursie la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
el despre acest lucru, la nivel spiritual. „Trebuie să știți că tot ce absorbiți ca hrană, devine un fel de antenă internă ce captează diverse unde... carnea vă leagă cu zonele inferioare ale lumii astrale și cu ființele ce se devoră ca animalele sălbatice. Carnea este o legătură invizibilă cu teama, cruzimea, senzualitatea, lumea animală. Oricine poate vedea spectrul, ar fi tulburat de culorile din aura dumneavoastră. În sfârșit, este o gravă responsabilitate să iei viața unui animal. Nu numai că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pentru ca măruntaiele voastre să nu devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că, adevărat vă spun, aceasta este o spurcăciune în ochii Domnului. Nu fiți ca servitorul cel lacom care, întotdeauna la masa stăpânului său, mânca chiar și porțiile celorlalți și care devora el însuși totul, și le amesteca pe toate laolaltă în lăcomia lui. Și, văzând asta, stăpânul său s-a mâniat pe el și l-a alungat de la masă. Iar când toți și-au terminat masa, el a amestecat tot ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
masa mea". Luați seama și nu spurcați cu tot felul de spurcăciuni templul trupurilor voastre. Mulțumiți-vă cu două sau trei feluri de mâncare, pe care le veți găsi întotdeauna pe masa Mamei divine Natura. Și nu vă doriți să devorați toate alimentele pe care le vedeți în jurul vostru. Dacă amestecați prea mult toate felurile de mâncăruri în trupul vostru, atunci pacea trupului vostru va înceta și războiul fără de sfârșit se va dezlănțui în voi și, destul de repede, trupul vostru va
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
canal deschisă. * ROMAN. Capitolul I. Sunt curios cum am să gândesc mâine. Capitolul II. Sunt foarte curios cum voi gândi mâine! Capitolul III. Cine știe cum voi mai gândi și mâine?.... Capitolul XIII. Numai Dumnezeu știe cum voi gândi mâine, dar mă devoră o curiozitate! Capitolul XIV. Aș fi curios... Capitolul XV. Curios om mai era și unchiul meu, autorul acestor rânduri din roman. Păcat că nu a trăit să și-l termine! * Omul - un izvor de dorințe. Două lucruri sunt nemărginite iremediabil
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
undeva. Uitasem unde, în schimb fiecare amănunt al lui îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfârșesc mai întîi lectura. Mai mult decât atît: am citit gazeta până la anunțurile comerciale. Uitasem cu desăvârșire de răvaș, când, într-un târziu, am văzut plicul nedesfăcut pe masă. Atunci am tresărit, ca în fața unei descoperiri neașteptate: ― Dacă n-am devorat rândurile ei din prima clipă, când scrisoarea a încăput în mâinile mele, înseamnă... Înseamnă... Am clătinat capul a tristețe, dar mai mult teatral, pentru că, de fapt, mă simțeam inundat de o tainică satisfacție: ― ...înseamnă că dragostea agonizează... În această stare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de nonșalanță intangibilă, de paradoxală siguranță infailibilă, unde-i limpede că nimic nu te poate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul aceluiași hărțuit, hărtănit, otrăvit, dar sublim teritoriu! Corina a dus la New York toate valorile „noului val“. În ultimii ani, aproape că n-a trecut lună fără să citesc știri entuziasmante despre ecourile (newyorkeze sau europene) ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de-a rândul bani, într-o cutie îngropată sub cotețul câinilor, ca să se ducă-n teritoriile westernurilor, la Winnetou și Old Shatterhand. Nu glumesc: la un moment dat, omul strânsese cât să-i ajungă de-un vapor până-n Long Island. Devora seria romanelor de 15 lei, cu submarinul Dox (oarecum 007-ul de azi), Wilkie Collins & Co, mă înghesuia cu Mihail, câine de circ - marota lui -, m a otrăvit, pe când aveam vreo 13 ani, cu o țigară (ca să mă dezvețe, cică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pasiune mi-a influențat, considerabil, perspectiva culturală și, în parte, chiar viața. Probabil, la mijloc e un ghem atât de încîlcit de cauze, unele ținând de caracterul meu, altele de întîmplări, încît e imposibil să-l descurc. În adolescență, am devorat, bineînțeles, legendele Olimpului și, cum era firesc, mi-a plăcut să pun la originea războiului troian nu cauzele ce ne fuseseră expuse științific de profesori, ci adulterul de care vorbește Homer. De altfel, m-a amuzat enorm, din capul locului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram cu pasiune dulcegăriile cu suflete pure, neprihănite, venite de la țară, pe care blestematul de oraș le corupea cu desfrâul său modern. Simțeam, la rândul meu, Bucureștiul ca pe o realitate ostilă, unde eram obligat să trăiesc departe de părinți, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Boccaccio sau din "Amantul doamnei Chaterley" doar partea deocheată, din "Anna Karenina" doar adulterul, din "Oedip" doar incestul, însă fervoarea mea era pură. M-am "inițiat", totodată, în filosofie, în artă, dând buzna fără nici o pregătire în domenii aproape virgine, devoram tot ce-mi cădea în mână despre cei șapte înțelepți ai Greciei antice sau despre erezia lui Akhenaton în Egiptul vechi, pentru a mă întoarce, apoi, la literatură, unde îmi improvizam idoli sau obsesii (cum ar fi "soarele negru al
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte elegantă și Întotdeauna bună ca pîinea caldă, În toate sensurile, după părerea lui și doamna Îl roagă s-o ducă pe o stradă care nu există sau care există, dar sînt trei cu același nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră, dacă doriți. Bobby avea acum carnet și putea să conducă singur camioneta. În fiecare zi se ducea s-o caute pe Peggy. Umplea camioneta cu prieteni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte, din care infarctul era exclus complet și În care racii, frutta di mare, se consumau În restaurante unde nota de plată era cît un salariu obișnuit și nu se devorau doar cu privirea pe afișele alea pe care le lipesc peste tot ca să te avertizeze asupra primejdiei cancerului. Nimeni nu era mai fericit decît Juan Lucas; ce-i drept, el era Întotdeauna fericit sau gata să meargă la golf; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai avusese chef să gonească așa, ca un nebun, cu Jaguarul, dar niciodată nu se gîndise că asta ar putea fi noaptea ideală. Și că ea o să fie alături de el, În bătaia vîntului, lăsîndu-și părul să zboare În voie. Jaguarul devora distanțele și curbele apăreau Întotdeauna Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
autorului, nici pentru fru musețea stilului - săream peste descrieri cu nepăsarea cu care ochiul de pisică ignoră obiectele imobile - ci pentru aven tura pură, cum ai spune heroină pură. Într-adevăr, cartea asta nu am citit-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]