1,428 matches
-
care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
de către FF, după 10s) și au energii de max. 6 MeV, energia probabila fiind de 0,85 MeV. Simultan se emite radiația γ promptă. Neutronii întârziați sunt emiși ca produși de dezexcitare a unor nuclee care apar ca urmare a dezintegrării β a FF. Fisiunea nucleară, cunoscută și sub denumirea de fisiune atomică, este un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
nucleare. Preocupările privind acumularea deșeurilor și imensul potențial distructiv al armelor nucleare contrabalansează calitățile dezirabile ale fisiunii ca sursă de energie, fapt ce dă naștere la intense dezbateri politice asupra problemei puterii nucleare. Fisiunea nucleară diferă de alte forme de dezintegrare radioactivă prin aceea că ea poate fi amorsată și controlată pe calea reacției în lanț: neutroni liberi eliberați de fiecare eveniment de fisiune pot declanșa în continuare alte evenimente care, la rândul lor eliberează mai mulți neutroni și pot determina
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în urma transformării neutronilor excedentari în protoni, în interiorul nucleului produsului de fisiune. Cei mai comuni combustibili nucleari, U și Pu nu sunt periculoși radiologic prin ei înșiși: U are timpul de înjumătățire de aproximativ 700 milioane de ani, evenimentele spontane de dezintegrare fiind extrem de rare; chiar dacă Pu are timpul de înjumătățire de aproape 24.000 ani, el este un emițător de particule alfa și, deci, nepericulos atâta timp cât nu este ingerat. După „arderea” combustibilului nuclear, materialul combustibil rămas este intim mixat cu produși
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
fisiune puternic radioactivi care emit particule beta energetice și radiații gamma. Unii produși de fisiune au timpi de înjumătățire de ordinul secundelor; alții au timpi de înjumătățire de ordinul zecilor sau sutelor de ani, cerând facilități deosebite de stocare până la dezintegrarea lor în produși stabili neradioactivi. Multe elemente grele, cum ar fi uraniu, toriu și plutoniu, suferă ambele tipuri de fisiuni: fisiunea spontană, ca o formă a dezintegrării radioactive și fisiunea indusă, o formă a reacției nucleare. Izotopii elementari fisionează când
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
de ordinul zecilor sau sutelor de ani, cerând facilități deosebite de stocare până la dezintegrarea lor în produși stabili neradioactivi. Multe elemente grele, cum ar fi uraniu, toriu și plutoniu, suferă ambele tipuri de fisiuni: fisiunea spontană, ca o formă a dezintegrării radioactive și fisiunea indusă, o formă a reacției nucleare. Izotopii elementari fisionează când sunt loviți de un neutron liber (rapid) se numesc fisionabili; izotopii care fisionează când sunt loviți cu neutroni lenți (neutroni termici) sunt numiți fisili. Câțiva fisili particulari
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
din combustibil devin neutroni liberi, cu un timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
combustibil avem de a face cu masa critică. Cuvântul „critic” se referă la extremul unei ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este controlat mai degrabă de fizica reacției în lanț. Valoarea masei critice a unui combustibil nuclear depinde puternic de geometrie și materialele ambiante (înconjurătoare). Nu
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în continuare, alte fisiuni și pentru a menține controlul cantității de energie eliberată. Reactoarele în care se produc fisiuni dar nu fisiuni autoîntreținute se numesc reactoare de fisiune subcritice. Pentru declanșarea fisiunii în acest tip de reactoare se folosesc fie dezintegrările radioactive, fie acceleratoare de particule. Reactoarele cu fisiune critică sunt construite pentru trei scopuri principale care, în general, presupun metode diferite de exploatare a căldurii și a neutronilor produși prin reacția de fisiune în lanț: Deși, în principiu, orice reactor
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
să se ciocnească fără a fi capturați. Ca moderatori se utilizează apa obișnuită, apa grea (deuterium) sau grafitul. Agentul de răcire Pentru a menține temperatura combustibilului în limite tehnic acceptabile (sub punctul de topire) căldura eliberată prin fisiune sau prin dezintegrarea radioactivă trebuie extrasă din reactor cu ajutorul unui agent de răcire (apa obișnuită, apa grea, dioxid de carbon, heliu, metale topite, etc). Căldura preluată și transferată de agentul de răcire poate alimenta o turbină pentru a genera electricitate. Barele de control
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
de absorbție a neutronilor. Neutronii produși prin fisiune pot fi prompți sau întârziați. Pentru neutronii prompți intervalul de timp dintre nașterea lor și absorbția într-o reacție de fisiune este de circa 0,9 milisecunde. Neutronii întârziați sut generați prin dezintegrarea beta a fragmentelor de fisiune cu durate de viață cuprinsă între 0,2 și 50 secunde. Neutronii întârziați au o mare influență asupra evoluției puterii reactorului și facilitează considerabil controlul acestuia. Dintre fragmentele de fisiune izotopul Xe135 are un rol
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
influență asupra evoluției puterii reactorului și facilitează considerabil controlul acestuia. Dintre fragmentele de fisiune izotopul Xe135 are un rol important în funcționarea reactorului nuclear deoarece are o capacitate mare de a absoarbe neutronii termici. Acest izotop radioactiv este produs prin dezintegrarea beta a I135 (timp de înjumătățire de 9,169 ore) și dispare pe două căi: prin dezintegrare și prin absorbția unui neutron cu transformarea în Xe136. La oprirea reactorului echilibrul dintre generarea și consumul de Xe135 este perturbat deoarece dispare
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
un rol important în funcționarea reactorului nuclear deoarece are o capacitate mare de a absoarbe neutronii termici. Acest izotop radioactiv este produs prin dezintegrarea beta a I135 (timp de înjumătățire de 9,169 ore) și dispare pe două căi: prin dezintegrare și prin absorbția unui neutron cu transformarea în Xe136. La oprirea reactorului echilibrul dintre generarea și consumul de Xe135 este perturbat deoarece dispare ruta de transformare în Xe136. Rezultatul este descreșterea puternică a reactivității (otrăvirea cu Xenon) la circa 10
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
perturbat deoarece dispare ruta de transformare în Xe136. Rezultatul este descreșterea puternică a reactivității (otrăvirea cu Xenon) la circa 10 ore de la oprirea reactorului. Reactorul nu mai poate fi repornit decât după 35-40 de ore, atunci când concentrația xenonului scade prin dezintegrare la nivelul anterior opririi. Prin fisiune o parte din masa atomului fisionabil se transformă în energie: -85% sub formă de energie cinetică a fragmentelor de fisiune; - 15% ca energie cinetică a neutronilor și particolelor β sau γ ; Energia cinetică se
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
cinetică se transformă în căldură care trebuie evacuată din combustibil cu ajutorul agentului de răcire. Fragmentele de fisiune sunt nuclee având masa egală cu circa jumătate din cea a uraniului care sunt instabile și se dezintegrează radioactiv. Radioizotopii tipici rezultați din dezintegrarea fragmentelor de fisiune sunt Cs137 și Sr90. Deoarece prin reacția de dezintegrare se generează căldură (căldura de dezintegrare) chiar și după oprirea reactorului ea trebuie evacuată permanent, altfel combustibilul se supraîncăzește ducând la accident nuclear. Cantitatea cumulată de energie generată
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
de răcire. Fragmentele de fisiune sunt nuclee având masa egală cu circa jumătate din cea a uraniului care sunt instabile și se dezintegrează radioactiv. Radioizotopii tipici rezultați din dezintegrarea fragmentelor de fisiune sunt Cs137 și Sr90. Deoarece prin reacția de dezintegrare se generează căldură (căldura de dezintegrare) chiar și după oprirea reactorului ea trebuie evacuată permanent, altfel combustibilul se supraîncăzește ducând la accident nuclear. Cantitatea cumulată de energie generată în combustibil se numește grad de ardere și se exprimă în MW.
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
nuclee având masa egală cu circa jumătate din cea a uraniului care sunt instabile și se dezintegrează radioactiv. Radioizotopii tipici rezultați din dezintegrarea fragmentelor de fisiune sunt Cs137 și Sr90. Deoarece prin reacția de dezintegrare se generează căldură (căldura de dezintegrare) chiar și după oprirea reactorului ea trebuie evacuată permanent, altfel combustibilul se supraîncăzește ducând la accident nuclear. Cantitatea cumulată de energie generată în combustibil se numește grad de ardere și se exprimă în MW.zi/tonă de Uraniu sau MW.
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
Pentru a menține sub control puterea reactorului acesta este dotat cu sisteme de control a reactivității care mențin constantă rata reacției de fisiune, iar dacă este necesar opresc imediat reactorul prin inserția de reactivitate negativă. Căldura de fisiune și de dezintegrare trebuie evacuată premanent din reactor, chiar și după oprirea reactorului, altfel se produce accidentul de topire a combustibilului. Pentru prevenirea acestui accident reactorul dispune de sisteme de urgență care injectează apă de răcire. Izolarea materialelor radioactive în interiorul reactorului și prevenirea
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
nucleare. Aceasta se realizează prin izolarea sau diluarea deșeurilor radioactive astfel încât concentrația oricărui radionuclid care ajunge în biosferă să nu fie dăunătoare. Gospodărirea substanțele radioactive (deșeuri) generate de reactorul nuclear se bazează pe trei principii: • Concentrare și izolare; • Stocare pentru dezintegrare; • Diluare și dispersie. Unele deșeuri slab radioactive lichide rezultate din operarea reactorului nuclear sunt eliberate controlat în apele de suprafață cu condiția ca doza asociată să fie doar o mică fracțiune din fondul natural. Reactorul nuclear eliberează în mediu cantități
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
lung al anumitor radonuclizi: I129 (15,7 milioane ani), Tc99 (220 000 ani), Np237 (2 milioane ani), Pu239 (24 000 ani). Prin urmare izolarea acestor deșeuri față de biosferă impune dispunerea lor în structuri geologice de mare adâncime unde are loc dezintegrarea radionuclizilor fără a afecta biosfera. Elementele transuraniene din deșeurile radioactive pot fi separate și transformate prin transmutare în alți radionuclizi cu timp de înjumătățire scurți, mai ușor de gospodărit.
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
între 10,5 ani pentru Ba și 150 nanosecunde pentru Ba, cei mai mulți se dezintegrează în câteva secunde. Izotopii bariului au de la 58 până la maxim 97 de neutroni (de la Ba la Ba). Izotopii stabili ai bariului apar din diferite serii de dezintegrare; de exemplu: I in Ba. Izotopii radioactivi se descompun în izotopii lantan (La), xenon (Xe), cesiu (Cs) si iod (I). Se mai foloseste aliajul nichel-bariu pentru bujii. În plus în amestecul aliajelor din plumb cu diferite metale, se adaugă bariu
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
a căzut sub controlul unui număr restrâns de familii puternice care și-au format domenii teritoriale, populația urbană și infrastructura au căzut în ruină, ca și majoritatea fermelor țărănești. Domniile a doi regi din dinastia saxonă Wettin, și , au adâncit dezintegrarea Uniunii. Marele Război al Nordului, o perioadă văzută de contemporani ca o eclipsă trecătoare, a constituit de fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. Regatul Prusiei a devenit o forță regională și a cucerit Silezia
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, a fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa. Eduard a fost văzut ca o persoană pioasă, iar domnia sa a fost notabilă datorită dezintegrării puterii regale în Anglia și a avansului puterii familiei Godwin. Biografii săi, Frank Barlow și Peter Rex, îl prezintă pe rege ca fiind unul de succes, energic, plin de resurse și uneori nemilos, dar a cărui reputație a fost pătată
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
Mare, conducătorul statului kievean rus. Istoria timpurie a Volâniei este parte integrantă a istoriei cnezatelor Halici (Galiția) și Volodimir-Volânski. Aceste două state succesoare ale Rusiei kievene au format cnezatul Halici-Volînia în secolele al XII-lea și al XIV-lea. După dezintegrarea marelui cnezat Halici-Volânia, în jurul anului 1340, regatul Polonia și Marele Ducat al Lituaniei au împărțit regiunea între ele, polonezii luând vestul, iar lituanienii estul Volâniei. După 1569, Volânia a fost reunită într-o provincie a statului polono-lituanian. În această perioadă
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]