1,826 matches
-
rând, de contingența desfășurărilor istorice. Cursul schimbător al Războiului de Șapte Ani dus de Prusia lui Frederic cel Mare împotriva Austriei și a Rusiei este o foarte bună ilustrare a acelei contingențe și a imprevizibilități caracteristice pentru multe evoluții istorice. Deznodământul războiului nu a fost determinat de forța economică a statelor implicate, de mărimea, înzestrarea tehnică și gradul de pregătire militară a armatelor care s au înfruntat sau de capacitatea comandanților. O cunoaștere oricât de bună a tuturor acestor factori nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
neașteptate. Să ne gândim doar la faptul că războiul părea iremediabil pierdut de regele Prusiei în momentul în care moartea țarinei Ecaterina II a Rusiei, ceva absolut accidental, a schimbat în mod radical cursul evenimentelor și a condus la un deznodământ cu totul neprevăzut. Relatarea evenimentelor explică de ce statul prusac a supraviețuit și regele și-a păstrat tronul, dar cine ar fi putut să prevadă ceea ce s-a întâmplat? Lucrurile nu stau altfel în ceea ce privește explicațiile evenimentelor care au marcat istoria vieții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Gödel), logica semantică (Tarski) și, în fine, filozofia științelor (Popper, Holton, Kuhn), a arătat că la originea oricărei cunoașteri teoretice, fie ea cea mai riguroasă și mai temeinic verificată, se află ceva insuficient, nedemonstrabil și nesigur. Însă un astfel de deznodămînt reprezintă în același timp posibilitatea unui nou început. Se pune de acum problema de a așeza sub semnul întrebării nu doar faptele și teoriile, ci mai ales presupozițiile și preliminariile oricărei gîndiri, începînd cu cea proprie. Criza fundamentelor ne îndeamnă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sunt în afara moștenirii comuniste, pe care o resping și o demonizează. Naționalismul lor, fiind mai apropiat de cel interbelic, este mai îndepărtat de politică și de demagogie. Rămâne în continuare de văzut dacă transformarea ei în partid va avea același deznodământ ca în cazul Gărzii de Fier. După cum afirmă și Sergiu Gherghina în prezentarea acestui volum, o mare parte din istoria României post-decembriste a fost făcută de partide. Rolul cel mai important, în mod evident, l-au avut partidele de la guvernare
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
drept închisoare pentru forțele întunericului. (Barber, 2000, p. 10). În îndelungatul conflict dintre bine și rău, Mani însuși este una dintre aceste "evocări" (altă este Isus Christos). Diferența fundamentală dintre doctrina lui Mani și mitologia lui Blake rezidă în natură deznodământului: la Mani, lumina și întunericul sunt complet și definitiv separate, în timp ce, la Blake, contrariile trebuie reunite pe altarul unității primordiale. Desigur, toate aceste exemple pe care le-am pus în discuție până în acest punct sunt menite să-l ajute pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
At the thick-flaming, thought-creating fires of Orc" (E: 68). Totuși, dinamica revoluției nu poate fi nici controlată, nici anulată. Arhetipul oricărei forme de rebeliune, Orc, se dovedește invincibil în plan practic, eliberând, astfel, drumul către obținerea armoniei spirituale și anticipând deznodământul reparatoriu din Jerusalem. Martin Priestman consideră că, în măsura în care Orc anunță venirea unei epoci de trezire spirituală, aptă de a substitui era religiilor lui Urizen, el "combină ideile lui Cronos/Saturn și lui Christos revenit după o mie de ani" (1999
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conviction I feel I am not one of those / Who when convincd can still persist . tho furious.controllable / By Reasons power. Even I already feel a World within / Opening its gates [...]" (E: 368). Chiar și după contemplarea siluetei care reifica deznodământul acestei teribile lupte intelectuale profilul abominabil al lui Satan, descris ca "a Shadowy hermaphrodite, black & opake" (E: 374) -, Urizen continuă să fie dominat de confuzie și de ignoranța. Nereușind să înțeleagă aspectul pernicios al tuturor cuvintelor scrise, al căror mesaj
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
now / Divided from Enitharmon no longer the Spectre Los / Where is the Spectre of Prophecy where the delusive Phantom / Departed & Urthona rises from the ruinous walls / În all his ancient strength to form the golden armour of science" (E: 407). Deznodământul este fericit: cunoașterea se impune, iar știință experimentală și coruptă, propagata de Bacon, de Newton sau de Locke, este abandonată în favoarea celei dintâi. Ultimul vers din Night the Ninth nu poate ascunde tonul optimist adoptat de eul creator, constituind, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
franceză, la dirijarea acesteia pînă la izbîndă, totul este deja înscris într-un destin. Logica manipulării se vede înlocuită de accidentele imprevizibile ale istoriei. În taina complotului, un făptaș necunoscut va dispune de evenimente în funcție de un plan prestabilit, al cărui deznodămînt inevitabil îl cunoaște numai el. LUPTA PENTRU STĂPÎNIREA LUMII Trei povestiri, trei organizații oculte, trei comploturi: complotul evreiesc, complotul iezuit, complotul masonic. Se știe cum, cu ce putere, spectrul fiecăruia dintre aceste comploturi nu a încetat să fie o obsesie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
relativ stabile de enunțuri de bază pot genera infinite combinații și transformări din genurile "secundare". Astfel, structura elementară a secvenței narative se află la baza epopeii, a fabulei, a majorității romanelor, a textelor narative din teatrul clasic, cu expozițiune și deznodământ, dar și a reportajului și a faptului divers jurnalistic, a povestirii orale sau a anecdotei cotidiene. Capitolele ce urmează vor fi consacrate unei astfel de ipoteze asupra unităților minimale de compoziție textuală, forme fundamentale ale limbajului elementar, deplasând analiza lui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nici să nu înceapă, nici să se sfârșească la întâmplare, și să țină seama de principiile arătate. (50b26) Această triadă va fi reluată, în mod sistematic, în epoca clasică, prin termenii de "introducere" sau "expozițiune", "nod" sau "desfășurare", "concluzie" sau "deznodământ". Definiția acțiunii unice ca tot unitar îi permite lui Aristotel să facă distincția dintre povestire și cronică sau anale: ...subiectele [...] trebuie să aibă aceeași alcătuire dramatică pe care o au subiectele tragediilor: să poarte asupra unei singure acțiuni, întregi și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poemul meu și-a regăsit începutul prin final, întocmai cum ar trebui să înceapă toate operele de artă (...)" (1951: 991). "Orice fel de plan, care poate fi numit plan, trebuie să fie elaborat cu foarte mare atenție în vederea stabilirii unui deznodământ, înainte ca penița să alunece pe hârtie. Doar având întotdeauna în fața ochilor un deznodământ putem conferi unui plan indispensabila trăsătură care ține de logică și de cauzalitate făcând în așa fel ca toate incidentele, și în special tonul general, să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
toate operele de artă (...)" (1951: 991). "Orice fel de plan, care poate fi numit plan, trebuie să fie elaborat cu foarte mare atenție în vederea stabilirii unui deznodământ, înainte ca penița să alunece pe hârtie. Doar având întotdeauna în fața ochilor un deznodământ putem conferi unui plan indispensabila trăsătură care ține de logică și de cauzalitate făcând în așa fel ca toate incidentele, și în special tonul general, să tindă spre prezentarea desfășurată a intenției." (1951: 984). Pentru maestrul narațiunii fantastice, prima dintre
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
modalității de inserție a povestirii în dialog. Voi propune, de asemenea, o reinterpretare a textelor lui Jacques Schérer din Dramaturgia clasică în Franța (La Dramaturgie classique en France) care se înscrie în acest demers teoretic și istoric, analizând expozițiunea și deznodământul unor binecunoscute monologuri narative 35. 3. Teatrul și narațiunea 3.3. Textul teatral: gen narativ sau dramatic? Încă din Antichitate, și cu precădere, în epoca clasicismului s-a făcut clar distincția între diegeză și mimesis. Acesta din urmă era conceput
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
disproporție între, ceea ce știe naratorul și ceea ce nu știe (știu) auditorul (auditorii), ci și printr-un act de cerere de informație sau printr-o revelație care îl introduce pe spectator în plină dramă. Partea de final care cuprinde povestirea din deznodământ face legătura dintre momentul încheierii dramei cu momentul revelator (în comedie) al relațiilor de familie dintre personaje, relații intime neștiute până atunci, conform legii informației; însă acest moment, la rândul lui, va fi motivat de un efect o emoție în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și Britannicus. Poemul și povestirea nu se exclud reciproc. Din contra, această asociere va conferi întregului monolog o densitate stilistică marcată de originalitate. 4. Exerciții de analiză secvențială 7.1. Andromaca V, 3: un model redus al unei povestiri din deznodământ Analizați elementele caracteristice inserției povestirii din deznodământ din scena 3, actul V din Andromaca (versurile de la 1493 la 1534). 7.2. Mithridate V, 4 Analizați în același mod povestirea din scena 4, actul V din Mithridate (versurile 1549-1646). Concluzie Pe parcursul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exclud reciproc. Din contra, această asociere va conferi întregului monolog o densitate stilistică marcată de originalitate. 4. Exerciții de analiză secvențială 7.1. Andromaca V, 3: un model redus al unei povestiri din deznodământ Analizați elementele caracteristice inserției povestirii din deznodământ din scena 3, actul V din Andromaca (versurile de la 1493 la 1534). 7.2. Mithridate V, 4 Analizați în același mod povestirea din scena 4, actul V din Mithridate (versurile 1549-1646). Concluzie Pe parcursul acestei încercări de teoretizare, am putut observa
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
schimb este urmat de un al doilea, mai apropiat modelului: întrebare (B5) și răspuns (A6). Se dă astfel schema: Secvența 2: [B4] NON [A5] O [B5]→ R [A6] Textul 7.1.: Andromaca V, 3: un model redus al povestirii de deznodământ scena 3, Actul V 1493 Orest: S-a terminat! Slujită ai fost cum ai dorit: Pyrus se află-n templu în sînge prăbușit. Hermina: E mort? Orest: Se stinge: grecii, în crunta lor mânie Spulberă-n al său sânge a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o ultimă îmbrățLșare, „în fața lumii înghețate”, a nuntașilor „mânați de gândul răzbunării”, dornici să „ucidă” un vis de iubire. Impresionantă este structura compozițională a acestei balade cu străfulgerări mitice (care însumează 344 de versuri, dispuse în patru părți), în care deznodământul precedă conflictul. Textul debutează cu o fantastică descriere a unei naturi vegetale, martoră sensibilă, dar neputincioasă în dramatismul unei povești de iubire între două ființe care aparțin, genetic, unor lumi diferite. Abia din versul al 249-lea, putem recunoaște clasicul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
printr-o focalizare anaforică a evenimentelor anterioare și o anticipare a evenimentelor ce urmează: Deoarece ultimele evenimente ale acestei povestiri au depins de dispunerea locurilor în care s-au petrecut, este absolut necesar să oferim o descriere minuțioasă, fără de care deznodămîntul ar fi dificil de înțeles. EXERCIȚIUL A.5. De asemenea, este posibil să alegem o temă-titlu unică (aici "păianjenul") și diferitele realizări textuale. De exemplu, un articol extras din Grande Encyclopédie Larousse (text A) și două texte literare, respectiv narativ
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este aici conformă genului: anumite indicii din ultimul paragraf (pete violet) trimit către descrierea lui Clarimonde (o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a unei lumi fericite", unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fatalitate, care conferă intrigii un caracter de stringentă necesitate, pare să fie împrumutată mai curând de la teatrul antic, și nu de la dramaturgul norvegian 112. După cum am subliniat deja, așa se explică neconcordanța dintre, pe de o parte, caracterul previzibil al deznodământului, în acord cu fatalitatea oarbă care transformă personajul lovinescian într-o ființă fără libertate, și, pe de altă parte, tendința acestui personaj de a ieși din rolul prescris și de a-și afirma voința individuală. În fapt, Lovinescu se declara
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în exclusivitate de logica narativă, de intrigă și de conflictul dramatic. Ar trebui să intervină aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
același scop. Am menționat deja că moartea femeii e anticipată de fapt, ca în tragedia clasică, de un eveniment anterior, petrecut în culise și readus în scenă prin ricoșeu, în felul unui episod de tristă amintire ce declanșează conflictul cu deznodământ previzibil. Odată dezvăluit resortul ascuns al dramei (triunghiul conjugal), actul suicidar își găsește explicația justă și reclamă pedepsirea în consecință a vinovaților. De aceea, spectatorul se așteaptă ca revolverul din primul act să-și facă treaba înainte de lăsarea cortinei, ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]