1,356 matches
-
de după fuga dictatorului au perfectat „noile coaliții” - premierul Petre Roman. Fapt ciudat, pentru mine cel puțin, În lunile anului ’90, luni fierbinți traversate de nenumărate manifestații și greve În toată țara, susținute de o presă În mișcare și În plină, dezordonată, ebulițiune (presa de tiraj, ea Însăși, trecea - și mai trece și azi! - prin chinurile și corupțiile, confuziile și improvizațiile care acompaniază nașterea oricărei instituții centrale noi, rămasă În sclerozare dogmatică o jumătate de secol, o „instituție” - a „patra putere În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat cam dezordonat și care purta pe chipu-i blond aerul fals viclean al unei vulpi - o expresie care mi-a fost dintotdeauna nesuferită! -, dar care În primele ore mi-a vorbit „cu transport” despre cea mai veche poezie cunoscută a umanității, poema
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de un Hardy sau Th. Mann, pluteau Încă, atunci, ca niște vârfuri inabordabile, „inexistente”, În norii unei Înțelegeri care Îl depășeau nu numai pe tinerelul impulsiv și „dezordonat” care eram, dar și conștiințele de vârf românești ale timpului și... chiar și unele europene, mai ales În cazul unei reale hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca dovadă, am scris și publicat primele trei romane, a căror tematică nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
promoveze propriile obiective (un grad cât mai Înalt de descentralizare, folosirea limbii maghiare la nivel local, Universitate maghiară), cu riscul de a pune guvernul Într-o poziție delicată față de majoritatea românească a țării. Din toate acestea a rezultat o mișcare dezordonată și, În bună măsură, ineficientă. Parlamentul a legiferat greoi, adoptând doar o parte din legile atât de necesare reformei (Încetineală agravată de atribuțiile identice ale celor două camere; legile urmează de două ori același drum, și apoi Încă o dată, pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din inima Bucureștiului. Deși am trăit tot timpul În București, priveliștea mi s-a părut acum stranie: o stradă aproape goală, câteva mașini ici și colo, totul „liniștit“ și fără culoare. Astăzi, pretutindeni este viață, poate prea multă și prea dezordonată. Pe străzi e o forfotă neîntreruptă (oare se mai și muncește?). Magazinele — marile și goalele cândva magazine de stat — sunt pline, și aproape Încep să semene cu magazinele occidentale. Pe străzi, toată lumea vinde și cumpără. Cobor din apartament și, chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să fie judecat după modelul altor capitale. El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste, se pierd printre construcțiile moderne
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în rusă, jumătate în engleză, așa că avem destule clipe de tăcere, când bem bere și mâncăm homari... VITALIE CIOBANU: Scena sosirii noastre la Gara Atocha putea fi foarte bine inserată într-o cronică a războiului civil din Spania: cu evacuări dezordonate, cu țipetele călătorilor căutându-și bagajele, cu urletul exasperant al locomotivei, în fine, cu tot haosul ce preceda raidurile avioanelor franchiste. Secvențe alb-negru, privite într-un cinematograf de duminică de o pereche de liceeni - el și ea - mâncând fulgi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește pe toți. La Paris, unde piața de teatru este imensă, ar fi fost, firește, incomparabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba. Descopăr câteva televizoare așezate în niște firide săpate în stâncă, branșate la o sursă de curent nevăzută (un generator de energie autonom, presupun), unde se derulează niște casete video. Sunt secvențe dezordonate, cu ziduri și spații închise, însoțite de o bandă sonoră dată la maximum. Pe unul dintre ecrane, imaginea, după câteva minute, pare să se stabilizeze. Recunosc o bucătărie umilă, în care un bărbat în maiou, hirsut și cu părul vâlvoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nevoia ingurgitării permanente de licori euforizante. În starea aceasta, echivocă, „descinderea” la Moscova trebuie să i se pară un autentic moment de triumf personal, cu care se identifică pe bună dreptate. Dar dincolo de asemenea excepții, părem mai curând o ceată dezordonată, târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre autobuz. VASILE GÂRNEȚ: La intrarea în hotelul Rossia, lângă Piața Roșie, unde vom sta, tinere în costume naționale ne invită la dans. Mai toți refuză, doar scriitorii cehi și Fatos Kongoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fractura pe un gigant de expresia sa cea mai intimă, mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
criticii noștri sunt deschiși la ceea ce am numit „ipostază idealistă” a unui spirit creator autohton. Neacceptarea în epocă și scandalul în jurul lui Eminescu și al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arogantă de a clama libertatea însăși. Libertatea persoanei ce cu greu se distinge azi, după mai bine de un secol de „mișcări de masă”, de „revoluții”, de suspectare a individului și a individualității. Pentru mine, în post-adolescența mea „extrem labirintică”, dezordonată, lipsită în aparență de un scop sau motivație plauzibile, această „frază” a lui Nietzsche a devenit un „scop” deoarece, cum ușor se poate observa, aveam nevoie de ea, dar nu o nevoie „oarecare”, o necesitate amestecată printre altele, cum aveam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spun, eu însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori, de a o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu superficial, dezordonat, a „ratării mele sociale” aproape evidente, a lipsei mele de voință etc., acest motiv al „cercului existențial”, „al legii”, al legii unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ușor se poate observa, pentru cel ce a citit cu atenție rândurile de mai sus în care, în parafrază nietzscheniană, încerc o „victorie a cercului existențial”, o „învingere a labirintului” care, în cazul meu, s-a confundat cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi fost ele, apoi, de benefice pentru literatura munteană, de la Anton Pann la Mateiu Caragiale și Ion Barbu. Și mă gândesc în primul rând la „maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind geniu în producțiile acelui tânăr oarecum dezordonat și care-și cheltuia vocația în versuri convenționale, l-a sfătuit să întoarcă spatele influenței franceze și „să meargă la nemți”. (G.E. Lessing, dramaturgul și teoreticianul, autorul, printre altele, al acelei Hamburgische Dramaturgie, i-a sfătuit, cu nici un secol înainte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
respectiv și foarte rezumative (5-7 pagini pentru o prelegere) . Însușirea cunoștințelor se limita la memorizarea și mai puțin la Înțelegerea acestora. Dar, studentul nu se mai putea prezenta la examen cu răsfoirea rapidă a unor note de curs răzlețe și dezordonate, ci era obligat să parcurgă cursul sau cea mai mare parte din conținutul lui, pentru a obține “cinciulețul” care devenise nota minimă de trecere (o altă aberație modernă). Am manifestat totdeauna o exigență deosebită față de pregătirea studenților. M-am străduit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care trăiește leneș în prezent. Creația în sine ține de o stare aparte a vieții, a trăirii gândurilor care te animă să fii altcumva decât toți ceilalți. Nu creația în sine îl duce la nebunie pe un creator, ci viața dezordonată pe care o duce, societatea care-l împinge spre această viață, fatalitatea, așa cum îmi este ușor să dau aici exemplul lui Eminescu, care nu și-a scris opera cât a fost bolnav, ci într-o perfectă stare de sănătate mintală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele de care dispunea, să punem țara la cale, adică să vorbim despre literatură. Întorceam situația ei pe toate fețele, ne contraziceam, duelam dezordonat cu idei, în spiritul unei libertăți de atitudine care încă nu-și avea corespondentul în ceea ce ajungeam să publicăm, din când în când, în Gazetă sau prin alte părți. Gerul de afară al iernii dogmatice încă nu se domolise, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a frumosului naturii. În termeni pragmatici, asta se reduce la nevoia de entropie joasă, adică negentropie sau, dacă vreți, perfecțiune, ordine, sublim, pe care o Încearcă omul trăit Într’o lume entropizată, adică agitată, murdară la propriu și la figurat, dezordonată. Că frumosul Înseamnă negentropie, adică informație, iar urâtul dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
paranteză, că Blajinii sunt numiți și rohmáni, cuvânt ce seamănă uimitor cu indianul brahman ori romanul flamin, ambii fiind elite ale societăților respective și exercitând funcții de conducere spirituală. În alți termeni, se trece treptat de la o stare primordială entropică, dezordonată, la cea viitoare, negentropică, adică ordonată. Asta În ceea ce privește ființele; dar am arătat săptămâna trecută că, cu cât organismele sunt mai complexe, negentropice, cu atât, În compensare, ele entropizează, degradează, mediul. Adică, revenind la problemă, etapele menționate se traduc Într’o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
însă că s-a dus. N-aș vrea s-o mai iau de la capăt... Apare necesitatea unui sistem etic personal... Fac impresia unei corăbii lipsite de cârmaci și lăsate pradă valurilor. Aici mă zbucium sub năvala pasiunilor și a simțirilor dezordonate, aici încremenesc într-o totală indiferență și oboseală. Îmi trebuie o cârmă, și această cârmă să fie etica mea personală! Am avut puțini dascăli deosebiți care să fi avut o influență pregnantă asupra dezvoltării mele intelectuale ori sufletești. și totuși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]