3,808 matches
-
de altă parte, dacă un termen de origine slavă este răspândit pe întregul teritoriu dacoromân, provine mai degrabă din vechea slavă decât din una dintre limbile slave moderne. Criteriul geografic poate fi folosit și ca indice negativ: un cuvânt din dialectele sud-dunărene nu poate proveni din maghiară, fiindcă nu au existat contacte directe între aceste dialecte și maghiară. Criteriul funcțional ține seama de faptul că vocabularul cuprinde cuvinte de valoare inegală - cuvinte care se grupează într-un set de bază, numit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
provine mai degrabă din vechea slavă decât din una dintre limbile slave moderne. Criteriul geografic poate fi folosit și ca indice negativ: un cuvânt din dialectele sud-dunărene nu poate proveni din maghiară, fiindcă nu au existat contacte directe între aceste dialecte și maghiară. Criteriul funcțional ține seama de faptul că vocabularul cuprinde cuvinte de valoare inegală - cuvinte care se grupează într-un set de bază, numit fondul principal lexical sau vocabular fundamental, și cuvinte periferice, rar folosite, care fac parte din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
imbilicus, *umbulicus) tuturor limbilor romanice. În română, se pornește de la forma *umbilicus > *umburic, în care prima parte, um-, a fost considerată articol nehotărât și deci s-a interpretat ca un buric. De remarcat că termenul buric există în cele trei dialecte sud dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce este dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nehotărât și deci s-a interpretat ca un buric. De remarcat că termenul buric există în cele trei dialecte sud dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce este dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat. *ambulester. Construcția un cal îmbuestru „buiestraș“ fiind apropiată de un cal în galop, s-a făcut despărțirea greșită un
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
modifică sunt aspectele de suprafață, cuvintele, în timp ce structura profundă a culturilor și a limbilor se menține timp îndelungat. Unul dintre cele mai interesante cazuri, din acest punct de vedere, este cel al limbii malteze, limbă semitică - socotită de unii chiar dialect al arabei -, singura scrisă cu alfabet latin. Malteza este puternic influențată de italiană, în toate domeniile, dar mai ales în lexic. În cadrul diverselor câmpuri semantice, în care se grupează cuvinte din același domeniu, unitățile de bază sunt semitice, în timp ce pentru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
marfă de export își aduce cu ea și numele. Așa se explică de ce lat. vinum „vin“, cuvânt de origine mediteraneeană în latină, s-a răspândit, ca termen de împrumut, aproape în toată Europa. Este greu de spus însă de ce, în dialectele grecești actuale, există cuvinte împrumutate ca salma „pai“, merza „fileu de pește“, zaba „broască“, motsilo „mlaștină“, magula „mormânt“ sau karuta „înger“, fiindcă este greu de imaginat că vechii greci nu cunoșteau aceste realități. Cuvintele se împrumută și din spirit de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se evidențiază în condițiile speciale ale unor idiomuri pe cale de dispariție. Voi da exemple dintr-o excelentă descriere a istroromânei actuale din Croația, al cărei autor este A. Kovačec, lucrare de unde voi lua și alte referiri la acest idiom. Vorbitorii dialectului istroromân sunt toți bilingvi; pe lângă dialectul lor, vorbesc și croata. Vocabularul acestui dialect, aflat pe punctul de a dispărea, devine tot mai sărac, multe dintre cuvintele vechi dispar, printre acestea fiind și cuvinte derivate. În locul lor sunt împrumutate cuvinte croate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unor idiomuri pe cale de dispariție. Voi da exemple dintr-o excelentă descriere a istroromânei actuale din Croația, al cărei autor este A. Kovačec, lucrare de unde voi lua și alte referiri la acest idiom. Vorbitorii dialectului istroromân sunt toți bilingvi; pe lângă dialectul lor, vorbesc și croata. Vocabularul acestui dialect, aflat pe punctul de a dispărea, devine tot mai sărac, multe dintre cuvintele vechi dispar, printre acestea fiind și cuvinte derivate. În locul lor sunt împrumutate cuvinte croate, și astfel se ajunge ca „familiile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
exemple dintr-o excelentă descriere a istroromânei actuale din Croația, al cărei autor este A. Kovačec, lucrare de unde voi lua și alte referiri la acest idiom. Vorbitorii dialectului istroromân sunt toți bilingvi; pe lângă dialectul lor, vorbesc și croata. Vocabularul acestui dialect, aflat pe punctul de a dispărea, devine tot mai sărac, multe dintre cuvintele vechi dispar, printre acestea fiind și cuvinte derivate. În locul lor sunt împrumutate cuvinte croate, și astfel se ajunge ca „familiile“ semantice ale cuvintelor istroromâne să fie formate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt cu două (sau mai multe) sensuri dintr-o limbă îi corespund în cealaltă limbă două (sau mai multe) cuvinte. Vorbitorii vor căuta să elimine polisemia, mai ales când diferențierea semantică se referă la nuanțe de sens. Astfel, vorbitorii unui dialect italian din sudul Elveției, unde termenul corona însemna „coroană“ și „cunună“, au simțit nevoia despărțirii sensurilor după modelul germanei și au împrumutat din această limbă termenul Kranz pentru „cunună“. Are loc deci o remodelare a structurii lexico-semantice. Trebuie subliniată ideea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unor cuvinte străine. Exemplul devenit clasic se referă la doi termeni latinești, carrum (forma de acuzativ a lui carrus) „căruță“ și carnem (forma de acuzativ a lui caro) „carne“, care, în urma transformărilor fonetice suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele semnificații, termenii francezi literari: voiture, respectiv viande. Același raționament a fost aplicat de unii lingviști și pentru a explica înlocuirea, în dacoromână, a cuvântului arat „plug“ < lat. aratrum cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
porcesc“, iar cu sensul actual s-a impus după 1754, datorită agronomului francez Parmentier, care a răspândit cultura cartofului în Franța, în secolul 18. Expresia pomme de terre este calc după cuvântul compus olandez aardappel sau după termenul Ertèpfl din dialectul alsacian. Soclu are, la originea îndepărtată, termenul latinesc soccus, care denumea „un fel de încălțăminte ușoară (purtată de personajele din comediile grecești)“, în opoziție cu cothurnus „încălțăminte înaltă (purtată de actorii de tragedie)“. În latină, cuvântul este atestat la Plautus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
forma latină presupusă este *apiua. Existența formelor romanice (fr. anchois, sp. anchoa, it. acciuga, port. enchova) indică faptul că termenul a circulat pe coastele mediteraneene. Se crede că la originea unora dintre aceste cuvinte romanice se află forma anciöa din dialectul genovez al limbii italiene; este posibil ca de aici cuvântul să fi fost luat de spaniolă (anchoa, atestat în 1495), de unde, prin intermediul unei forme provensale (anchova), a ajuns în fr. anchois (atestat în 1546). Româna l-a împrumutat, pe cale orală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aer liber), cu muzică și dans“, a fost împrumutat din fr. kermesse. La originea termenului francez se află cuvântul kerkmisse din flamandă (variantă a olandezei, după unii chiar limbă aparte), care a pătruns mai întâi (la sfârșitul secolului 14) în dialectele franceze din nord, vecine cu flamanda. Cuvântul kerkmisse având sensul „slujbă bisericească“ este un compus creat, în flamandă, de la kerk care înseamnă „biserică“ în olandeză (cf. și germ. Kirche, engl. church) și lat. med. missa „slujbă religioasă“; missa, interpretat greșit ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din ol. kommandeur (în olandeză, cuvânt de origine franceză: commandeur). Crab, împrumutat de noi din franceză în secolul 19 (prima atestare, la I. Ghica), este la origine un cuvânt vechi olandez, care a ajuns în franceză, în forma crabe, prin dialectul picard din nord vestul Franței. Cuvântul olandez krabbe este un împrumut din lat. cancer „crab, crevete“. Dig „chei, faleză“ provine din fr. digue, care avea la început (în secolul 14) forma dike, mai apropiată de cea din olandeza medie (dijc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
secolul 15), dar, mai ales, din perioada colonială. Este de remarcat numărul relativ mic de cuvinte africane care au „călătorit“ prin Europa; cele mai multe și-au oprit călătoria în portugheză sau în franceză. Banană provine dintr-o limbă (sau dintr-un dialect neprecizat) din Guineea. Se știe că acest fruct, adus din Africa de portughezi, era deja cunoscut din secolul 13, fiind denumit atunci în franceză pomme de paradis. În secolul 16, franceza a împrumutat termenul portughez banana, devenit banane, care s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvânt latinesc. Este cazul termenului mons, care însemna în latină atât „munte“, cât și „lanț de munți“. În majoritatea limbilor romanice, descendenții lat. mons au fost concurați de urmașii cuvântului latinesc *montanea. Astfel, în italiană, sardă, engandineză, friulană (ultimele două, dialecte retoromane), spaniolă și portugheză, urmașii lui mons și montanea sunt sinonime la nivelul sensului de bază, însemnând „munte“ și „lanț de munți“. În franceză și catalană, rivalitatea dintre mont și montagne, respectiv munt și muntanya există numai în limbajul poetic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut cu smochine“. Este foarte posibil că și cuvântul mai, care vine în română din magh. máj, să fi fost împrumutat de la unguri
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de lingviști este una nelatină. gât, grumaz, gușă Gât este, în general, considerat ca provenind din v. sl. glǔtǔ „înghițitură“, cu evoluție formală și semantică destul de greu de acceptat. Ciorănescu propune ca etimon lat. guttura „gâtlej, gât“ (transmis și unor dialecte franceze, cf. și fr. goître „gâtlej“); pluralul guttǔra ar fi dat în română gâturi, plural de la care s-ar fi refăcut singularul gât. Nici această explicație nu este pe deplin satisfăcătoare, mai ales că nu se justifică apariția lui â
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele“. Pântece este moștenit din lat. panticem (forma de acuzativ a lui pantex), la fel ca în multe alte limbi romanice (italiană, franceză, catalană, spaniolă, portugheză). Există și în dialectele sud dunărene (aromână și meglenoromână). Este cel mai vechi, fiind atestat în Psaltirea Hurmuzaki (secolul 16). Despre burtă, în DEX se spune că originea sa nu este cunoscută. Se crede că ar fi de origine expresivă, datorită, pe de o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Anton Pann. Foale este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru foc)“ și care a fost moștenit, cu sensuri diferite, de limbile romanice. În română, există în toate cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân). Sensul de „burtă“ din română apare încă de la Coresi (se pare că burta umflată a fost asemănată, în glumă, cu foalele). Burtă este un termen răspândit în Muntenia, pântece în Moldova și Transilvania, iar foale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sau abdomen, sinonim al lui pântece. rinichi, rărunchi De data aceasta, ambii termeni ai perechii de sinonime sunt moșteniți din latină; este vorba de două diminutive, reniculus și *renunculus, formate de la lat. ren „rinichi“, diminutive care s-au transmis unor dialecte sarde și retoromane. Lat. ren, termenul de bază, s-a transmis tuturor limbilor romanice (fr. rein, it. reno), cu excepția limbii române. În română, nu s-a transmis nici alt derivat, *renionem, care stă la baza fr. rognon, sp. riñon, pentru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvântul compus gura-leului. În româna veche, exista și cuvântul rost „gură“ care vine din lat. rostrum „cioc“. Astăzi, cuvântul s-a păstrat numai în expresia pe de rost. Măsea < lat. maxilla „maxilar, falcă“, cu evoluție semantică existentă și într-un dialect provensal. Sensul originar s-a păstrat însă în alte limbi romanice. inimă Nu există niciun dubiu că rom. inimă este moștenit din lat. anima „suflet, suflare“, care s-a transmis cu acest sens în toate limbile romanice: fr. âme, sp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
berbice; fr. brebis continuă același cuvânt latinesc, dar înseamnă „oaie“ (pentru sensul „berbece“ se folosește fr. bélier < ol. belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn, ca în lat. lignum > lemn), derivat de la agnus „miel“. Încă din epoca lui Plautus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pentru sensul „berbece“ se folosește fr. bélier < ol. belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn, ca în lat. lignum > lemn), derivat de la agnus „miel“. Încă din epoca lui Plautus, vechiul termen agnus era asociat cu diminutivul agnellus, considerat mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]