6,859 matches
-
de Jos și coasta Mării Adriatice. Însă, în ciuda întinderii teritoriale, destinul lor istoric se va consuma în interiorul bazinului carpatic. Modelul după care a fost organizată stăpânirea avară era specific societății nomazilor răsăriteni: structuri politice efemere bazate pe legea tradițională, legitimitatea dinastiei conducătoare și charisma ei. Puterea ei se baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trece Niprul și Nistrul, se instalează cu oștenii, carele și familiile lor în regiunea cu bălți și lacuri sărate, aflată la nord de gurile Dunării.6 După vechea cronică a bulgarilor turanieni, căpetenia uniunii tribale, Asparuch, făcea parte dintr-o dinastie, Dulo, originară de pe Volga. Ceata (hoarda) bulgarilor, condusă de el, nu trecea de 30.000 de oameni, dar era de ajuns ca să înființeze un stat nou. Pornind de-aici, din "Onglu", în 679, bulgarii au traversat Dobrogea și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de frământări în sânul statelor existente. În a doua jumătate a secolului al X-lea, Bizanțul se afla în plină reconquistă a puterii sale politice și militare. Ca urmare a victoriilor lui Ioan Tzimiskes (969-976) și ale predecesorilor săi din dinastia macedoneană, hotarele Imperiului se întindeau, din nou, de la Caucaz până la Adriatica, și de la Eufrat până la Dunăre. În 971, Bizanțul atingea din nou Dunărea de Jos, dar abia după preluarea întregului Paristrion, în 1001, și după victoria decisivă din 1014 și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de boli. Dar acalmia de la Dunăre n-a însemnat un răgaz pentru Imperiu, deoarece la hotarele estice din Caucaz au atacat turcii selgiucizi, care i-au înfrânt pe bizantini la Mantzikert (1071). Consolidarea treptată a Bizanțului s-a produs odată cu dinastia Comnenilor-Alexie I (1081-1118), dar situația tensionată din Paristrion a creat mari dificultăți Imperiului (vezi mai jos). După victoria de la Lebunion (1091), bizantinii preiau încă o dată controlul teritoriilor nord-dunărene, care își vor menține dominația în zonă pănă la sfârșitul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
totul exclusă, deoarece aceste teritorii se aflau sub dominația politică a cumanilor și erau folosite ca locuri de atac împotriva Ungariei și Bizanțului.2 Revolta vlahilor și bulgarilor din 1185 și constituirea unui stat puternic între Dunăre și Haemus, sfârșitul dinastiei Comnenilor și instalarea Anghelilor au slăbit mult Bizanțul, umbra celui de altădată. Cumanii din câmpia munteană au cooperat cu vlahii din sudul Dunării, iar populația autohtonă românească din regiunile extra-carpatice a susținut și ea pe Asănești. Pentru a bloca sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud și est de Carpați. În acest scop, ea a conlucrat strâns cu papalitatea, cu ordinele călugărești, centre ale prozelitismului catolic printre cumani și români (vezi mai jos).3 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos Bizanțul a promovat în vremea dinastiei macedonene (867-1025) o politică de extindere teritorială, o nouă fază a universalismului roman, după epoca lui Justinian, ultima a strălucirii sale. În același timp, influența credinței ortodoxe și a culturii bizantine depășea cu mult frontierele Imperiului. Acțiunea de "reconquistă" a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o politică de extindere teritorială, o nouă fază a universalismului roman, după epoca lui Justinian, ultima a strălucirii sale. În același timp, influența credinței ortodoxe și a culturii bizantine depășea cu mult frontierele Imperiului. Acțiunea de "reconquistă" a Bizanțului, sub dinastia macedoneană, a vizat și spațiul sud-est european-balcano-dunăreano-pontic. În acest context al ofensivei bizantine s-a înscris revenirea Imperiului la Dunărea de Jos pentru următoarele două secole (970-1185), la frontierele pierdute după marea năvălire slavo-bulgară. Spațiul sud-est european și și regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împreună cu juzii lor, vlahii sunt menționați și lângă Adriatica, în Zenta și la Pristina, în sudul Serbiei. Momentul prielnic s-a ivit după moartea împăratului Manuel Comnenul (1180), în urma luptelor pentru succesiunea la tronul Bizanțului, care a adus la putere dinastia Anghelilor. La această revoltă au particupat, deopotrivă, români și bulgari. În istoriografia modernă s-au purtat dezbateri despre etnia celor implicați în revoltă și a conducătorilor ei. Iorga afirmă că, la sfârșitul secolului al XII-lea, elementul românesc din Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luat amploare, în 1185-1186, și, în toate formele ei, se vădește caracterul popular românesc. Astfel, cronicarul Acropolit menționează că lui Petru, fratele său Asan, care ar fi fost de fapt primul conducător al răscoalei (și cel care a dat numele dinastiei), i-ar fi dat malul Mării, "țara lui Petru". Un alt autor, Amantos, susține că Asăneștii sunt cumani, după neam, fiind sprijiniți de "vlahi". Iorga precizează că, la începuturile mișcării, se pare că s-a aflat și o divergență religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată de Ioniță și a acceptat formula Asăneștilor menită să legitimeze constituirea noului stat, fiind de acord cu pretenția lor ce le dădea dreptul la conducere, că s-ar fi înrudit cu vechea dinastie a țarilor bulgari dinainte de 1018. Acest act de "legitimare" era o poziție câștigată de noul stat, iar Ioniță a știut să se folosească de el pentru a lega recunoașterea papei de tradiția militară și politică a primului țarat bulgar, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aproape întreaga Macedonie, Albania și ținuturile din nord-vest. După Mihail Asan, a urcat pe tron vărul său, Căliman II Asan (1256-1257), care, în scurt timp, a fost detronat și ucis. Prin moartea acestuia, în 1257, se stingea linia masculină a dinastiei Asăneștilor, care condusese statul începând din 1185, dar tradiția statului întemeiat de ei, continuatoarea celei a primului țarat bulgar, s-a menținut până la sfârșitul acestuia (1393-1396). Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări Condiționările și împrejurările istorice diverse au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de cea mai înaltă ordine, după aprecierea lui Iorga. În partea de apus a Dunării, în dreptul Vidinului, se afla "Vadul Cumanilor", unde s-a închegat un adevărat centru cuman în partea unde, în secolul al XIII-lea, s-a născut dinastia Terterizilor și cea a Șișmanizilor. Tot pe Dunăre, la Caracal, se afla "Turnul Negru", atribuit cumanilor. Deducem astfel că ei, cumanii, par a fi ocupat întreaga câmpie munteană, spre apus până la Vidin, iar spre răsărit până la malul dobrogean al Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii. Sub aspect teritorial, cnezatele și voievodatele au cunoscut o evoluție specifică, extindere sau contracție, în funcție de conjunctură. Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii, aveau o organizare politică, militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe câmpul de luptă .7 Dar moartea lui Litovoi nu a însemnat și dispariția voievodatului său, care și-a continuat existența plătind tribut suzeranului (regelui), sub conducerea lui Bărbat, fratele său, ceea ce indică o practică succesorală ereditară în aceeași familie (dinastie). O astfel de familie provenea din acei "maiores terrae" (stăpânii pământului), menționați la 1247 Litovoi și frații săi, amintiți în 1285 din care se recrutau conducătorii formațiunilor politice românești. Aceasta stare de lucruri presupune admiterea unei ierarhii în sânul marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a numit, de fapt, Thoctomieru (Thoctomeru). Că numele acesta este cuman e o evidență ce nu mai trebuie demonstrată, ci doar acceptată. Cu toate acestea, istoricii români, de zeci de ani, vorbesc neobosit despre "Tihomir", nume slavo-român, gândul că prima dinastie națională "ar putea fi cumană provoacă fiori " ! Ideea că Basarab I ar putea fi de origine cumană, istoricii noștri, luminați chiar, precum Gh. Brătianu, o resping cu "stranie unanimitate". Numele "Basarabă" (de fapt, Basaraba) este cuman, este de netăgăduit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la singura explicație logică: descinderea masivă ("descălecarea") a românilor de la nord Transilvania (Țara Făgărașului) la sud de Carpați, sub conducerea unui voievod-întemeietor al unei țări noi. Însă cele trei "întâmplări" (evenimente) concomitente, tulburările din Ungaria (moartea regelui Ladislau și sfârșitul dinastiei arpadiene), îndepărtarea cnejilor români din congregațiile nobiliare și stăpânirea efectivă a tătarilor lui Nogai asupra teritoriilor dintre Carpați și Dunăre, conduc la o anumită concluzie! Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referire la rapoprturile anterioare dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
irefutabilă ! Mai ales că, după mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur, afectată de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aparținând unor categorii sociale diverse, dar nu reușește decât o aglomerare de relatări superficiale și nestructurate. Mai târziu, el se orientează spre alte teme, între care și reconstituirea istoriei marelui capital financiar transnațional. Plănuise o scriere epică de mari proporții - Dinastia Sunderland Beauclair -, care să urmărească evoluția unei asemenea instituții de la începuturi până la zi, dar nu a izbutit, în cele două cicluri apărute - Idoli de aur (1967) și Păsări de pradă (1969-1979), ambele de câte trei volume -, să acopere decât perioada
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
unei asemenea instituții de la începuturi până la zi, dar nu a izbutit, în cele două cicluri apărute - Idoli de aur (1967) și Păsări de pradă (1969-1979), ambele de câte trei volume -, să acopere decât perioada 1790-1825. Este povestită biografia întemeietorului acestei „dinastii” de bancheri, un american cu o personalitate puternică, autorul încercând să evidențieze procesul de formare a psihologiei celui care vede în îmbogățire (rapidă, prin speculații și „lovituri”) cheia și sensul vieții. Sunt relatate procedeele prin care abilul personaj reușește să
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
intrarea în afaceri a fiilor lui Sunderland Beauclair, prilej de noi acțiuni palpitante, fără o legătură necesară cu tema romanului. Într-o ultimă relatare despre întâmplările teribile din lumea marilor finanțe internaționale de după 1970 - Oameni în Rolls-Royce (1993) -, urmași ai dinastiei Sunderland Beauclair apar ca personaje episodice pasive, sfârșite. C. a ambiționat să realizeze și ample reconstituiri ale unor importante evenimente istorice. În Iubirile imposibile ale lui Petronius (1993), biografia sentimentală a scriitorului latin e proiectată pe fundalul unei Rome bulversate
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
de lux, cu interioare fabuloase, populate de personaje eclatante prin bogăție sau frumusețe, care consumă lucrurile cele mai fine, el a obținut un succes comercial specific categoriei literare pe care o ilustrează, bucurându-se și de traducerea în poloneză a Dinastiei ... (Varșovia, 1975-1980). Bun cunoscător al literaturii de limbă engleză, C. a tradus câteva cărți (unele împreună cu Ioana Corbul), semnate de Th. Dreiser, Alan Sillitoe, Norman Mailer ș.a. SCRIERI: Babel Palace, București, 1942; Sclavii pământului, București, 1947; Dinastia Sunderland Beauclair, I-
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
în poloneză a Dinastiei ... (Varșovia, 1975-1980). Bun cunoscător al literaturii de limbă engleză, C. a tradus câteva cărți (unele împreună cu Ioana Corbul), semnate de Th. Dreiser, Alan Sillitoe, Norman Mailer ș.a. SCRIERI: Babel Palace, București, 1942; Sclavii pământului, București, 1947; Dinastia Sunderland Beauclair, I-VI, București, 1967-1979; Cenușă și orhidee la New York (în colaborare cu Eugen Burada), București, 1969; Căderea Constantinopolului, I-II, București, 1976-1977; Uragan asupra Europei (în colaborare cu Eugen Burada), I, București, 1979; Cavalcadă în iad, I-II
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
Corbul); Robert Bolt, Un om al tuturor timpurilor, București, 1971 (în colaborare cu Ioana Corbul); Louis Bromfield, Vin ploile, București, 1972 (în colaborare cu Ioana Corbul). Repere bibliografice: Ovidiu Constantinescu, „Babel Palace”, „Bis”, 1943, 16; Boris Buzilă, Vintilă Corbul despre „Dinastia Sunderland-Beauclair”, „Magazin”, 1968, 546; Gabriela Duda, Epicul copleșitor, „Scânteia”, 1968, 7734; Piru, Panorama, 386-388; Constantin Cubleșan, „Dinastia Sunderland Beauclair”, ST, 1970, 6; Dana Dumitriu, „Căderea Constantinopolului”, RL, 1976, 30; Valentin F. Mihăescu, Epica documentară, LCF, 1976, 38; Mircea Muthu, „Căderea
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
Vin ploile, București, 1972 (în colaborare cu Ioana Corbul). Repere bibliografice: Ovidiu Constantinescu, „Babel Palace”, „Bis”, 1943, 16; Boris Buzilă, Vintilă Corbul despre „Dinastia Sunderland-Beauclair”, „Magazin”, 1968, 546; Gabriela Duda, Epicul copleșitor, „Scânteia”, 1968, 7734; Piru, Panorama, 386-388; Constantin Cubleșan, „Dinastia Sunderland Beauclair”, ST, 1970, 6; Dana Dumitriu, „Căderea Constantinopolului”, RL, 1976, 30; Valentin F. Mihăescu, Epica documentară, LCF, 1976, 38; Mircea Muthu, „Căderea Constantinopolului”, ST, 1977, 11; Popa, Dicț. lit. (1977), 165-166; Artur Silvestri, Romanul de «succes», LCF, 1979, 38
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]