1,683 matches
-
foarte variat. Puteai fi scos la aer o dată pe lună, sau la două zile. Uneori, aveam regim de stat în picioare până ce acestea se umflau cumplit. Numeau asta la manej. În timpul acela, s-a sinucis lângă celula mea Mihai Rădulescu,diplomatul. Așa se face că s-a introdus o altă regulă: nu aveam voie să dormim decât cu fața la vizor, purtarea gardienilor a devenit mai brutală și supravegherea permanentă. Printre subofițerii de Securitate care ne torturau, precum și printre gardieni și paznici, erau
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în orașul Turnu Severin (numele medieval unguresc: Szörényvár), situat pe malul Dunării de jos. La tratativele începute pe 16 august 1940, delegația ungară alcătuită din diplomați și ofițeri - care călătoreau pe vasul cu aburi Zsófia (Sophia) - a fost condusă de diplomatul Hory András. Hory reprezenta, în diplomația ungară, linia de mijloc, stabilă și de încredere; născut la Cluj, ambasador la București, Roma și Belgrad, în culmea carierei la mijlocul anilor treizeci, el devenise locțiitorul permanent al ministrului Afacerilor Externe - expus veșnicelor ironii
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
la mijlocul anilor treizeci, el devenise locțiitorul permanent al ministrului Afacerilor Externe - expus veșnicelor ironii, peste măsură de sarcastice, ale șefului său, ministrul Kánya Kálmán. Până în septembrie 1939 a servit ca ambasador la Varșovia, după care a trăit viața liniștită a diplomaților retrași cu un statut de disponibilitate. Noua însărcinare l-a găsit în mijlocul lucrărilor de renovare a vilei sale, pe malul lacului Balaton (la Balatonkenese), drept care a și plecat spre Budapesta destul de indispus. Și Hory, ca în general toți diplomații, își
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
în țara lor mamă. Șefii delegațiilor, în cea de a doua zi a tratativelor, au trebuit să se întoarcă în capitalele lor. Hory era mai dezavantajat, avea mai puțină libertate decât Pop, aflat într-o poziție de remarcabilă de autonomie. Diplomatul ungar trebuia să raporteze Budapestei fiecare mișcare. În 24 august tratativele au fost sistate definitiv. Singura posibilitate de rezolvare a divergențelor rămăsese războiul. Două zile mai târziu, Werth Henrik emitea principiile directoare pentru demararea operațiunilor militare împotriva României: în noaptea
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Suliotis ori Christu Negoescu s-au remarcat și că autori de literatură, de eseuri filosofice sau juridice, colecționări de artă, publiciști. Titulari ai unui doctorat la Universitatea Liberă din Bruxelles sunt și cunoscuții jurnaliști Constantin Mille ori Gheorghe Panu, respectiv diplomatul Dimitrie C. Ollănescu. Nu în ultimul rând, îi amintim pe cei care, chiar dacă au avut și cariere publice însemnate, s-au dedicat cu pasiune profesiei pe care și-au ales-o: avocatul de renume Mihail Dimitrie Cornea, istoricul și filologul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de cauză, căci studentul nostru se îndrepta, câteva luni mai tarziu, prin intermediul Legației României la Bruxelles, către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, căruia îi cerea, cu aceleași artificii de limbaj, un ajutor pentru studii pe o perioadă de 10 luni14. Diplomatul român s-a învoit și de această dată, sprijinind demersul tânărului, dându-i chiar și un certificat de bună purtare, potrivit căruia Vasile Butză, care se află în ultimul an de studii, cel puțin după propriile mărturisiri, ar fi avut
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
așa cum o făceau, sincer sau mai putin sincer, și alți studenți români în Belgia, desigur fiecare cu retorica specifică ori cu detaliile proprii, că îi mulțumește "din tot sufletul" pentru sprijinul ce i l-a acordat până atunci, văzând în diplomatul român "o a doua persónă, după părinți, în Universul acesta atât de glorios și difficil de suportat [...] după bruscă și extremă lovitură ce natură sau Providența" i-o dăduse "în urmă decesului soției, [...] o a doua persónă bine voitóre, un
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Tot pe la începutul anului 1904, Florian Becescu îl invită pe Eugen Mavrodi, Ministrul României la Bruxelles, să fie Președinte de onoare al Societății Studenților Români din Bruxelles 73. Din prudență, dar mai ales din experiența altor încercări de același fel, diplomatul se eschiva. Pe 24 iulie 1904 Eliza Grecianu, doamna de onoare a Principesei României, îi scria lui Eugen Mavrodi despre epistola "disperată" a unui june student de la Bruxelles, în care se solicită un ajutor bănesc de vreo 700 de franci
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
mai aprecia versurile lui Becescu, întrucat erau scrise într-o frumoasă limba română, desi tonul lor era unul pesimist. Mavrodi îi scria Elizei Grecianu și ce se întâmplase cu asociația înființată de Florian Becescu, care nu-și atinsese obiectivul... Dimpotrivă, diplomatul auzise că aceasta își desfășurase activitatea mai degrabă în spelunci frecventate de oameni de joasă condiție, că membrii ei nu făceau decât să se vorbească de rău unii pe alții, că nu-și reglau datoriile către proprietari ori comercianții pe
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
s-au remarcat și în alte domenii, fiind autori de literatură, de eseuri filosofice sau juridice, colecționări de artă, publiciști (Grigore D. Pencioiu, Anastase Simu - care ajungea și membru al Academiei Române). Și cunoscuții jurnaliști Constantin Mille ori Gheorghe Panu, respectiv diplomatul Dimitrie C. Ollănescu erau titulari ai unui doctorat (în drept) la Universitatea Liberă din Bruxelles. Alții au ales, în locul unei cariere publice, să urmeze profesia pentru care se pregătiseră: fără a relua toate numele, îi reamintim pe cunoscutul avocat Mihail
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Sturdza I-a mărturisit consuluilui francez la Iași, Huber, intenția sa de a realiza din cel două țări românești “o altă Belgie”. În 1850 Barbu Știrbey a creat corpul dorobanților și al grănicerilor, recurgând la Împrumuturi de armament din Belgia. Diplomatul J. Poumay, viitorul consul general al Belgiei la București, informa guvernul său, În vara anului 1857, asupra intenției românilor de a face apel la contele de Flandra, iar Blondeel consemna În rapoartele sale că În Principate se manifestă opoziție față de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
a contribuit la evoluția evenimentelor în favoarea cauzei grecești, chiar dacă la Londra venise un guvern Tory intransigent, în frunte cu Ducele de Wellington, care nu făcea nici un secret din dezaprobarea politicii duse de Canning. “Marinarii au tăiat, astfel, nodul Gordian al diplomaților, dar nu au primit mulțumiri din partea Angliei pentru a o fi făcut”. Sub presiunea opiniei publice engleze, dar și a politicii mai ferme, pe care începuse să o ducă Imperiul Rusiei, în fruntea căruia se afla țarul Nicolae I, Marea Britanie
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în mai 1806, Napoleon i-a propus sultanului Selim al III-lea, prin intermediul ambasadorului său la Poartă, generalul Horace Sébastiani, încheierea unei alianțe îndreptată împotriva Rusiei, prin care Turciei i se promitea recucerirea posesiunilor pierdute până în Crimeea. în același timp, diplomatul francez Charles Reinhard a fost trimis, în iulie 1806, la Iași cu misiunea de a întări influența franceză în Principate. în ciuda lobby-ului desfășurat concertat de ambasadorii Angliei și Rusiei la Constantinopol, Charles Arbuthnot și Andrei Italinski, care încercau să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
otoman cu Austria sau chiar cu Anglia, prevăzând teritorii și pentru ceilalți membri ai Concertului european, pentru a nu determina o ruptură definitivă a echilibrului de forțe. Astfel, în septembrie 1843, țarul Nicolae I s-a întâlnit la Varșovia cu diplomatul austriac Ficquelmont, căruia ia propus un plan de împărțire a Imperiului otoman în „eventualitatea dezmembrării sale”. Conform acestuia, Austria urma să primească Bosnia, Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Macedonia, Rusia s-ar fi instalat în Principate, în Bulgaria și la Constantinopol
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
asupra evacuării imediate a Principatelor. Ambasadorul britanic la Constantinopol, Robert Liston sugera lui Castlereagh că guvernul englez ar trebui să insiste pe lângă țarul Alexandru pentru a-l convinge să restituie teritoriile dobândite, gest care i-ar determina pe turci - credea diplomatul englez - să se alăture coaliției antinapoleoniene. Un asemenea demers nu ar fi avut nici o șansă de reușită, astfel că nici nu a fost întreprins. în condițiile economice benefice de după pacea de la Dardanele, Compania Levantului a hotărât să reînființeze reprezentanța consulară
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
eveniment care iar da Rusiei pretextul de a interveni militar, cerându-i să acționeze în acest sens. Prezentând desfășurările politice din București din aprilie, Colquhoun condamnă acțiunile de intimidare ale domnului, care amenințase pe revoluționari cu o intervenție militară turcească. Diplomatul britanic aprecia că o asemenea aserțiune era dăunătoare pentru că putea oferi Rusiei tocmai pretextul de a interveni militar, pe care îl căuta, declanșând, în același timp, sentimente de turcofobie, care nu existau în acel moment. Pe de altă parte, el
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
afirme despre Canning că „nu este un ambasador, este un suveran”. Colquhoun era convins că va putea să controleze viața politică din Muntenia cu ajutorul domnitorului, care fusese numit la propunerea sa și a lui Stratford Canning. Ion Bălăceanu arăta că diplomatul englez ar fi „veritabilul părinte al noului minister”, inamicul „ireconciliabil” a tot ceea ce este „curaj și capacitate”, obsedat de a agonisi cât mai mulți bani prin trafic de influență pentru a-și trăi bătrânețea fără griji în Scoția. El propune
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sau dansatoare profesionistă, n-am înțeles prea bine din prima întrevedere. Ne-am întreținut mai deunăzi pe tema lipsei de perdele la ferestrele olandeze. − Ca să vezi! Invită-ne mai des pe la tine, Rudi! Relațiile internaționale nu trebuie lăsate în seama diplomaților de meserie. Sunt pentru un internaționalism jungian, la nivelul fantasmelor și arhetipurilor, unde diferențele culturale se estompează. În somn trecem prin orice ziduri și veșminte; vecinătatea devine promiscuitate. − Eu zic să n-aștepți chiar până te fură somnul, în cazul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al XIV-lea înțelegea să o slăvească. Și reușește atît de bine încît Europa din această jumătate a secolului al XVII-lea apare drept o "Europă franceză". Limba franceză, prin claritatea și precizia ei, cucerește întreaga elită europeană. Limbă a diplomaților, ea tinde să eclipseze latina, limbai filosofilor, a savanților și, în general, a mediilor cultivate ale îuropei. Cu ea, stilul francez cucerește întreg continentul și impme o adevărată "francomanie". Scriitorii francezi apar ca niște modele și operele lor sînt traduse
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în timpul conflictului cu papa. În dorința de a-i imita pe monarhii vechiului regim, el împarte miniștrilor și generalilor săi titluri pompoase, dar lipsite de semnificație: astfel, Joseph Bonaparte primește demnitatea de mare Elector, cavalerul Murat devine mare amiral iar diplomatul Talleyrand, Mare șambelan, în timp ce mareșalii, generalii și înalții funcționari formează o nouă nobilime, căreia îi atribuie titluri de prinți, duci, conți sau baroni. Suveran al Europei, Napoleon se pregătește să facă din Paris capitala continentului și din colina Chaillot înaltul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
executat numai șase, în închisorile de la Mislea si Miercurea-Ciuc, după care, în 1957, a fost deportată în Bărăgan, la Lătești, la 30 km nord de Fetești, pentru încă cinci ani. Aici se va căsători cu Guy Bossy (Bossie), văr cu diplomatul Raoul Bossy. Guy era mai tânăr decât ea cu vreo zece ani, ceea ce nu i-a împiedicat să fie extrem de fericiți împreună. În domiciliul obligatoriu, Nadia a întâlnit două doamne cu totul aparte... Este vorba de soțiile unor personaje importante
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
le cunoaște pe Maria Antonescu, soția fostului mareșal și conducător al statului, și pe Elena Zelea Codreanu, soția Căpitanului Gărzii de Fier. Tot aici îl cunoaște pe Guy (Gheorghe) Bossie, cu care se va și căsători. Guy era văr cu diplomatul Raoul Bossie (Bossy), destul de cunoscut între cele două războaie mondiale. În 2008, pentru celebrul scriitor și opozant anticomunist Paul Goma figura Nadiei este încă extrem de vie. De la Paris, îmi trimite o amintire despre "consăteana" de la Lătești: "Am cunoscut-o pe
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
CĂPUȘAN INSTITUTUL EUROPEAN 2012 CUPRINS Prefață / 7 Misiunea mea la Londra (1912-1914) / 15 Numirea mea în postul de ambasador la Londra / 15 Politica marocană / 17 Programul lui Sir Edward Grey / 18 Chestiunea albaneză / 20 Orientul și politica "Triplicei" / 22 Conferința diplomaților / 25 Conferința Balcanilor / 28 Al doilea război balcanic / 29 Liman von Sanders / 30 Tratatul colonial / 31 Tratatul de la Bagdad / 36 Chestiunea flotei / 37 Gelozia comercială / 40 Curtea și societatea / 41 Sir Edward Grey / 44 Domnul Asquith / 47 Nicolson / 48 Tyrell
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
calul al cărui insucces era previzibil, pe dl. Krüger, pe Abdul-Aziz, pe Abdul Hamid 31, pe Wilhelm de Wied32 și, în final, am comis cea mai funestă eroare posibilă și am făcut marele "plonjon" pariind pe herghelia Berchtold 33. Conferința diplomaților La puțin timp după sosirea mea la Londra, spre sfârșitul anului 1912, Sir Edward Grey a angajat negocieri oficioase pentru a evita degenerarea războiului balcanic într-unul european; căci noi, din nefericire, la începutul ostilităților am refuzat să aderăm la
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
70 de ani. În 1907, a reprezentat Reichul German al lui Wilhelm al II-lea la cea de-a doua Conferință de Pace Internațională de la Haga. În A.F. Frangulis (coord.), Dictionnaire Diplomatique, Academia Diplomatică Internațională, volum suplimentar cuprizând biografiile diplomaților din Evul Mediu până în actualitate, pp. 662-663. 2 Este vorba de Secretarul de Stat, Alfred von Kiderlen-Waechter (1852-1912), care a condus Departamentul Afacerilor Externe aproape doi ani și jumătate (iulie 1910decembrie 1912). Diplomat german de carieră (1852-1912), a fost ministru
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]