1,452 matches
-
aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai ales din cauza unei tăieturi între a treia și a patra coastă, unde se înfipsese în țeapa unei imitații de cască prusacă, fixată pe schimbătorul de viteze al mașinii. Avea zgârieturi adânci pe scalp și față. Brațul drept îi era dislocat; prezenta fractură de femur drept. Restul corpului era foarte zgâriat și tumefiat, dar altfel era uimitor de întreg. —Aici, în statele de câmpie, folosim adesea cuvântul „miracol“, doctore Weber. Dar nu-i un cuvânt prea des rostit la un centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa, acuși mă trezesc c-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maiorului Dima situația în care se află, inclusiv despre prezența la postul comunei a celor doi piloți americani. Ai identificat gradele și numele lor? Nu. De abia am ajuns și... Bine, îl întrerupe grăbit celălalt, acum ascultă. În zonă este dislocată o unitate antiaeriană germană. În cazul că vor afla de prezența americanilor, mai mult ca sigur vor dori să-i ridice pentru interogatoriu. Tocmai de aceea vei rămâne lângă aviatori până ce aceștia vor fi predați doar reprezentanților autorităților române. Nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în două feluri total deosebite, ritmic... Știi ce-i asta? Un meci, la Wimbledon, între Dementieva și... ghici? Una dintre surorile Williams, riscam... Da, băi, cum de te-ai prins? Și-n toiul luptei, eu încercând, cu furie, să-ți disloc oasele, cumva buimăcit de voluptatea de a-ți desprinde de-a binelea crestele ilace, tu murmurându-mi: împinge, trage, împinge, trage... știi ce e asta? Nope, gâfâiam eu... Cineva care iese și intră, iese și intră... la librăria Eugéne Ionesco
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
frumoasă, dorită, dar mai presus de orice, se simți altcineva. Își ridică picioarele, Își puse gambele În lăcașurile pentru vâsle și Își deschise coapsele. Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci, julindu-și genunchii și coatele, dislocând vâslele, fiind gata să stârnească un foc, până când, În cele din urmă, se prăbuși leșinat În moliciunea ei. Desdemona gustă pentru prima oară savoarea gurii lui și singurul lucru fratern cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încât, În cele din urmă refractarul beneficiar se socotea norocos dacă reușea să scape fără destituiri din funcție ori arestări...! Pentru a produce o substanțială dengrigoladă În activitatea zilnică a formației de lucru a lui Tony Pavone, torționarul guvernului terorist dislocă neînchipuit de mulți agenți ce lucrau În secret, angajându-se muncitori necalificați În cadrul Șantierului iar o parte direct În formația de lucru a lui Tony Pavone, urmărind orice mișcare a muncitorilor și În mod special a acestuia, provocându-l uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată - în care vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurde în chiar această întâlnire. În alte cazuri, absurdă este însăși conduita omenească ce a 128 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE făcut posibilă întâlnirea nefastă. De pildă, absurdă este situarea locuinței în apropierea acelor forțe ale naturii ce pot să disloce totul în cale. A socoti ceva lipsit de sens înseamnă a reacționa pe fondul unor așteptări și dorințe. Ceea ce vreau să spun este că lipsa de sens nu poate fi rezervată unui mod de ființare străin nouă. Aș merge chiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva la limită, să atingă limita însăși („Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire“). Atinge cu aceasta locul în care ne întâmpină 168 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 169. 170. celălalt, cel care, cu prezența sa, poate să disloce centrarea în sine și în identitatea neutră cu sine. Însuflețită peste măsură, gândirea tinde să treacă dincolo de sine. Caută ceea ce nemijlocit o neagă, vrea „să descopere ceva ce nu poate gândi singură“. Se află, cu aceasta, în fața propriei limite, aici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
auzind despre Kahm-bală și ce punea el la cale, că a venit la ușă. Sunt sigur că nu se aștepta să-l vadă pa Kahm-bală în persoană. Vroia doar să-și arate sila și surprinderea față de aerul pe care îl dislocase prezența lui acolo. A deschis ușa, în timp ce fiul ei îi spunea din spate să n-o deschidă. Bătrâna mai să leșine când a dat cu ochii de Kahm-bală însuși, de Kahm-bală într-o stare cataleptică. Epstein a împins-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nedefinit, dar cu o capacitate extremă de a pune stăpânire pe noi și de a ne purta „acolo“ unde altfel n-am fi purtați. Nici emoția ideii, nici cea religioasă, nici starea de revelație n-au puterea de a ne disloca, de a ne transmuta, de a pătrunde în noi și de a ne face să locuim în chiar inima acestei transmutații, așa cum o poate face muzica. Și nu e vorba numai de muzică în forma ei cea mai creatoare, ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Astfel, putem spune că dragostea este un fel de act neintenționat - și spunem „un fel“ pentru că noțiunea de act este aici improprie; tot atât de improprie pe cât este de nepotrivită noțiunea de „eu“ în condițiile dragostei, întrucât eul, aici, este smuls și dislocat din fondul lui inerțial, de consecvență față de sine, și devine un element plutitor, aerian, aproape în stare de disoluție, nu însă de stingere. În dragoste, apropierea are înfățișări cu nuanțe nedefinite, dar oricât ar fi de intensă, oricât de contopită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
hotărît să vorbească. Am stat mult de vorbă cu ea, după-amieze în șir, la spitalul de ortopedie. Era paralizată de la mijloc în jos. Ajunsesem și eu acolo, că, întorcîndu-mă la circ, am forțat nota la un antrenament și mi-am dislocat umărul. Ne trata pe amîndoi doctorul Manole Manoliu, unul din cei mai buni ortopezi... Mihai tace. Se uită lung și galeș la fostul lui prieten. Maria tocmai a adus o sticlă cu vin spaniol, crezînd că musafirului nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Iov, Solomon, Ieremia) este un lirism pur, foarte profund în sufletele care au cîntat-o, dar dispare în conștiința colectivă a evreilor. Sentimentul lor predominant - care explică echivocul sau complexul psihologiei iudaice - a fost totdeauna o teamă ciudată, care în loc să-i disloce din lume, i-a integrat și mai iremediabil. Este incontestabil că dintre sentimentele pe care le încearcă omul - teama, ca realitate sufletească durabilă, modifică mai mult psihologia în sensul insesizabilului, al surprizelor și nuanțelor, al unei întregi game de ireductibilități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-aici. Fraser Își Întoarse fața spre fereastră. — Aș vrea să cred că aș putea Încerca să-mi Îmbunătățesc șansele, atît. O, la naiba! Sări din nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
R.T. De electoratul care l-a votat și de Partidul Democrat. Vorbiți de Theodor Stolojan și de Traian Băsescu ca despre doi oameni care au promis ceva electoratului. V.S. Care au realizat Alianța D.A. și care, prin acest lucru, au dislocat PSD-ul de la putere, ceea ce este un lucru extraordinar. R.T. În momentul de față, Theodor Stolojan și domnul Valeriu Stoica, aici de față, au o platformă comună liberală. Prin ricoșeu, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, Traian Băsescu și Partidul Democrat ar
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sosește în fugă și se năpustește la hijra. Imediat, cineva aleargă în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mai așteaptă puțin, urmărindu-l de la distanță câteva minute. Da, bărbații au plecat. Se poate apropia. Mort, Bridgeman nu arată mai bine decât atunci când era viu. Partea stângă a feței este toată o contuzie neagră și umflată. Falca îi atârnă, dislocată de o lovitură puternică. Cămașa murdară, decorată înainte cu pete de mâncare, strălucește acum roșie de sânge. Bobby îl examinează cu un fel de milă detașată. Băiatul alcoolic care trebuia să se ducă în Anglia. A avut o ultimă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și asemănarea vieții mele, care n-a fost niciodată compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu e de ajuns ca, dintr-odată, să disloci timpul pentru a găsi ce cauți: trebuie să sapi în fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea Tainicele cărări ale iubirii să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]