1,405 matches
-
se înalță deasupra micului cartier. Aceste mici inserturi suprarealiste nu se transformă într-o demonstrație de virtuozitate, ci sunt mai degrabă o extensie firească a lumii care se trăiește prin lumea care se visează. În același timp, Cătălin Mitulescu se disociază de modalitatea de face film ŕ la Kusturița care, din păcate, a început să se manierizeze - de la Pisica albă, pisica neagră la Viața este un miracol -, oferind exotism balcanic și feerii est-europeeane cu Mercedesuri care împrăștie turme de curcani sau
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
acest timp o realitate duală. Ele „lucrează” În domeniu numai câteva zile sau ore pe săptămână, pentru a obține veniturile necesare cheltuielilor curente, generate de Întreținerea familiei. Acest tip de prostituate cu „jumătate de normă” Își asumă o dublă personalitate, disociindu-și acest rol de cel de gospodină, fiică, mamă sau soție. Un gen aparte de prostituate ocazionale, subsumat categoriei principale, este reprezentat de fetele care lucrează În mod curent În sfera activităților cu conotație sexuală, cum ar fi night-cluburile (dansatoarele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
reconstitutivă a lui Strauss. O evocare măestrită. Căuta să arate Elenei care e elementul sentimental și care cel mecanic în același sunet, apoi care sunt sunetele pur materiale și care cele emotive ale aceluiași acord. Le denunța succesiunea sau le disocia prezența simultană. Exem-plificînd din Strauss și din propriile lui compoziții, semnala diferența 239 între muzica reconstitutivă și cea evocativă, ce-1 preocupa Elena asculta fără să înțeleagă tot, dar cu o atenție ce-i stimula verva și cercetarea. îi mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să votăm Da sau Nu. Și nu mi-am declarat argumentele, pentru că nu argumentez nimic. Mi-am declarat gândurile. Au fost cerute, și am vrut să le exprim. Cel mai bine, am descoperit, este să fi dezinteresat. Nu așa cum se disociază mizantropii, judecând, ci nejudecând. Voind așa cum voiește Dumnezeu. În timpul războiului n-am avut credință, și dintotdeauna mi-au displăcut ortodocșii. Am văzut că pe Dumnezeu nu-l impresiona moartea. Iadul era indiferența lui. Dar incapacitatea de-a explica nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Caragiale într-o listă cu enervări din Bucureștiul anului 2005? Caragiale? Hmm... bună întrebare. Foarte simplu. Pentru mine, Mateiu este însă „marca“ orașului București, „brand-ul“ acestuia, dacă ar fi să vorbesc în neolimba de lemn de pe Dâmbovitza. Nu pot disocia imaginea Bucureștiului, caracterul său respingător și fascinant în același timp, de opera lui Mateiu. Nu cred că există oraș în Europa care să corupă mai mult decât Bucureștiul - în toate sensurile acestui termen. Și să enerveze la fel de mult. Dar uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
urcărei lui Mika-Le rămânea o noțiune stearpă, primită din afară . . . Rim! Sciasmaticul Rim! Când oare va reuși să găsească acele proprietăți așa de subtile ale fibrelor identificate cu funcțiile spirituale respective, pentru a le putea apoi în voie asocia și disocia? Atunci va ști Mini unde se petrecea în ființa ei, ca și a fiecăruia, acea mișcare precisă de aplecare, care-i spusese că Mika-Le s-a scoborât și de acolo, de jos. ca și atâția alții, comanda vieței josnice. în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să le pătrundă. Atunci chemă în ajutor perceptibilitatea. E un instrument simplu, care slujește să străbați o idee ponderoasă, lesne, ca pe un corp transparent. Se gândi atunci că s-ar putea cândva, grație unei metode de penetrațiune care ar disocia moleculele, străbate tot astfel și corpurile solide. Printr-un astfel de aparat, care le-ar descompune densitatea, o rocă sau un proiectil ar putea fi răzbătute fără de nici un traumatism. Aviz tunelurilor și războaielor viitoare! Deducția asta, de la facultățile sigure ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nitriții, din depozitele susmenționate, se dizolvă în apă și ajung în pânza de apă freatică și din pânza de apă freatică ajung în apa din fântâni. Oamenii scot apa din fântână și o beau. Nitrații și nitriții, în soluție apoasă, disociază și formează radicali liberi de acid azotic și de acid azotos, foarte corozivi, care „ard”, descompun substanțele organice, componente ale tubului digestiv, cu care vin în contact. În funcție de concentrația lor, îmbolnăvirea oamenilor se produce mai lent sau mai rapid. Dar
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
vom schimba starea și comportamentul, ne vom înfățișa în cel mai spectaculos mod posibil. Este o lovitură mai cu efect, decât să zaci luni întregi pe gânduri negre. Secretul în viață este să păstrăm echilibrul și ne putem asocia și disocia de tot ce vrem noi, totul este să ne asociem noilor credințe și moduri de gândire și simțire, în mod conștient ca să putem trage foloase, să nu lăsăm îndoielile noastre care ne trădează și ne fac să pierdem binele pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine În minte decât Ray-Ban. Totuși, numai bărbații sunt În stare să accepte provocarea de a picta această frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să trăiești, să te mai suporți după ce ai venit de la o defilare, decât să spui că de fapt tu, cel adevărat, ești acum, aici, când te descalți și-ți dai jos paltonul? Și tu îl învățai pe Andrei să se disocieze? Îl învățai să fie laș? Nu, îl învățai să se apere, să-și păstreze valorile fără să fie dus la școala de corecție și să-și sfârșească zilele într-un șantier, în vârf de munte. Iar la tristețea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
odaliscă, mișcarea precisă, sigură și hotărâtă. Bârna era singurul univers peste care Pulcheria stăpânea, în care se simțea puternică și sigură de sine. Și Maurizio iubea tocmai acea maiestuozitate a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el, în acel iremediabil fricos, "impostorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spăla memoriile perverse, obsesive, insidioase ce nu-ți dau pace o viață întreagă. Nu ducem cu noi în viețile viitoare memoria celor precedente decât în mod excepțional. Cine știe? Poate așa va fi cazul meu... Pentru că el este atât de disociat de mine, atât de răzvrătit, încât nu cred că ne-am putea vreodată unifica, nici după moarte. După ce-mi voi fi lăsat învelișul de carne și voi colinda prin aer, am să opresc îngerii și am să-i întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nou, construirea socialismului, spicuite de prin articole celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat împotriva Moscovei, de politica căreia intenționa să se disocieze. A uitat însă să specifice și încotro se gîndea s-o cîrmească, mai ales în privința politicii interne, pentru că asta ne durea cel mai tare. Ce folos că se lua în gură cu Ivan, făcîndu-le în același timp cu ochiul americanilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mulțumirea de a fi făcut totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru tocmai se pregătea să se replieze, să se disocieze de o asemenea atitudine fatalistă nu doar lehamite simțea față de sine În acest viraj În care se angaja, ci și un soi de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Înțeles, este nevoia de a o folosi Într-un anume fel, de a trage un folos personal. Nu vom Înțelege niciodată natura (sau pe noi Înșine) pe deplin, și fără Îndoială n-o vom respecta niciodată, până când nu vom disocia caracterul ei sălbatic de noțiunea de folosință - oricât de nevinovat sau inofensiv folosul. Căci tocmai inutilitatea generală a unei părți atât de mari din natură se află la rădăcina vechii noastre ostilități și indiferențe față de ea. Există un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
distant În raport cu femeile. Le respinge impasibil sau cu un dispreț afișat. Dacă nu chiar plin de repulsie. Încă din 1906, Iwan Bloch dedica În Viața sexuală a timpurilor noastre un capitol distinct, Renunțarea la femeie, unui fenomen pe care Îl disocia de homosexualitate. „Dușmanii femeii constituie astăzi un soi de «al patrulea sex» din care este la modă să faci parte.” 1 De cele mai multe ori dandy-i se raliază acestei ciudate confrerii. Prin toate datele firii și educației sale, dandy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dar de fapt, lucrurile nu stăteau tocmai așa. Felul acesta de a fi al lor era totuși o mască, cum era bunăoară și fumatul sau râsul uneori prostesc, o mască cu rolul de a le da posibilitatea de a se disocia de propria naivitate, de tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt sub control. Competiția sexuală, metaforă a stăpânirii timpului prin procreație, nu mai are sens Într-o societate În care disocierea sex-procreație este perfect realizată; dar Huxley uită să țină seama de individualism. N-a putut Înțelege că sexul, odată disociat de procreație, subzistă nu atât ca principiu de plăcere, cât ca principiu de diferențiere narcisistă; la fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge niciodată modelul liberal? De ce n-a fost nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a omenirii. Nu e. Doar că nu știm de ce stă acolo, unde-o sta, În cap, bănuiesc. Începe cu Cain și se tot termină cu orice copil. Toți tăiem broaște. Tuturor ne place cuvîntul viteaz. Cum vitejia nu poate fi disociată de violență / curaj, putem spune că și Iliescu a fost un om bun, inițiind (sau fiind complice? tot aia) alături de alți oameni competenți unele dintre cele mai violente momente ale României moderne, atît În sensul uzual ce Începe ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea mașinii infernale de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]