1,706 matches
-
totuși, în limba română. Ca să nu mai spunem că limba poezească e stăpânită în detaliu. În fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o concepție teoretică asupra tuturor tipurilor de texte identificabile la nivelul limbii literare franceze, ca în cazul lucrării de față. Cartea Lingvistica textuală. O introducere în analiza textuală a discursului reprezintă o extensie a altor lucrări care, deși propun o disociere a textului de discurs, se interesează mai degrabă de teoretizarea formelor textuale ca secvențe ale discursivității. Autorul arată însă că există motive întemeiate pentru a furniza aici, în această carte, o poziție teoretică și metodologică ce poate situa decisiv lingvistica
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nici aceeași istorie 1. Între cele două cărți ale mele Eléments de linguistique textuelle (1990) și Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes (1999), evoluția istorică și metodologică cea mai importantă a venit de la renunțarea la decontextualizare și la disocierea dintre text și discurs pe care o preconiza eseul meu încă din 1990. Paginile care urmează se înscriu în perspectiva unei poziționări teoretice și metodologice care situează decisiv lingvistica textuală în cadrul analizei discursului. Este exact ceea ce distinge cartea de față de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
concluzie C]. Conectorul DAR răstoarnă această primă logică introducînd un nou argument [e4], care duce la aserțiunea-concluzie (non-C) dată de la-nceput [e2] și care respinge astfel punctul de vedere al opiniei comune adverse (PdV1). Ansamblul acestei argumentații se sprijină pe disocierea noțiunii de "schior extrem" în două puncte de vedere antagoniste (PdV1 și PdV2). Faptul de a începe printr-o negație [e2] permite situarea reformulării noțiunii de "schior extrem" în capul mișcării și identificarea concluziei C pe care trebuie s-o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent; vom vedea în capitolul următor că o paradigmă precum perfectul simplu are proprietatea de a se sustrage oricărui reperaj deictic, de a implica o disociere între enunț și situația sa de enunțare; doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică. Conjunctivele numite "prezent" sau "perfect" nu constituie adevărate "prezenturi" și nici adevărate "trecuturi", adică elemente care indică faptul că procesul este simultan sau anterior momentului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea). În acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă orice urmă a prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
142. Cel mai adesea, aceste statuturi sunt asumate simultan de cel care rostește un enunț. Când îi spunem, de exemplu, unui vecin "Mîine plec în vacanță", suntem totodată producătorul enunțării, instanța marcată deictic prin "eu" și responsabilul afirmației făcute. Însă disocierea acestor roluri trebuie să fie operată și deoarece ea este cea care ne permite să explicăm un anumit număr de fenomene lingvistice din limba obișnuită și a fortiori din discursul literar, care presupune un tip mai complex de comunicare. Noțiunea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Primul joacă rolul de producător al enunțului, de individ a cărui muncă fizică și mentală a permis producerea enunțului; al doilea este instanța care își asumă responsabilitatea pentru acest enunț. Fenomenele de reluare, atât de frecvente în dialog, ilustrează perfect disocierea dintre "subiectul vorbitor" și "locutor"146: DORANTE: Și pe dumneata te interesează dragostea lui. Am ghicit-o din graba cu care abia așteptai să plec. Astfel că pe mine nu mă puteți iubi. SILVIA: Mă interesează dragostea lui?! Cine v-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tezele optimiștilor se distrug pe ele însele chiar în momentul în care sunt enunțate. Ceea ce nu face decât să mărească credibilitatea naratorului, care își exprimă distanțarea. Pentru ca ironia să fie percepută întocmai, trebuie să existe indici care să permită perceperea disocierii enunțiative. În cazul fragmentului nostru din Candid, principalul semnal este prezența sintagmei "cea mai bună lume" într-un context care o face complet deplasată. Însă, în măsura în care ironia constituie o strategie de descifrare indirectă impusă destinatarului, ea nu se poate folosi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anii copilăriei mele, se mai puteau vedea, imobili pe capra trăsurilor, ultimii purtători ai acestui veșmânt arhaic, care - țin minte - avea darul să mă impresioneze, deși povestea lui mi-era pe-atunci necunoscută... Devalorizarea progresivă a unor semne vestimentare, prin disocierea reflexă a superiorilor de inferiori, capătă înfățișarea unei curse-ștafetă, cu obiecte care trec dintr-o mână într-alta în sens cvasiliteral. Un fenomen identic are loc în domeniul limbii, în sfera terminologiei de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aceeași perioadă o mișcare națională se manifestă și în Germania și în Italia, care tind spre statutul de Stat-Națiune, rezultînd de aici unificarea politică a acestora, desăvîrșită în 1870 și respectiv 1871. Acest context istoric și politic oferă posibilitatea unei disocieri între două concepții asupra națiunii și naționalismului, generînd astfel o dezbatere îndelungă și controversată. Dacă luăm în considerare terminologia propusă de Alain Finkielkraut vorbim, pe de-o parte de "națiunea-contract" în stil francez, englez sau american, bazată pe adeziunea față de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
problema micro-naționalismelor ulterioare unificării Germaniei și Italiei. Pentru el, oricare ar fi nuanțele, civice sau etnice, procesul de formare a celor două state mai sus menționate se înscrie în familia naționalismelor occidentale. Pornind de aici, originalitatea demersului său rezidă în disocierea pe care o operează între linia vechilor națiuni care s-au edificat prin ele însele și cea a naționalismelor orientale. Orientul invocat aici nu are nimic comun cu roza vînturilor. Pentru Plamenatz, "na-ționalismul de tip oriental este în același timp
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rolul detonatorilor care au transformat exploziile naționaliste în evenimente reale capabile de a ilustra în cel mai înalt grad prototipul catastrofei perfecte. Vizibili cu ochiul liber în Iugoslavia, acești factori, în număr de patru, au stat la baza proceselor de disociere a tuturor statelor ex-comuniste. Primul provine din contra-ofensiva unei naționalități dominante însă contestate, ca în cazul sîrbilor, care profită de circumstanțe încercînd să-și păstreze hegemonia prin provocarea de reacții separatiste în rîndul celorlalte naționalități. Cel de-al doilea se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
definea printr-o populație aparținînd unui teritoriu de stat existent sau care urma a fi creat. Cu această națiune-stat, politică și topologică totodată, s-au identificat și încă se mai identifică chiar și cei expatriați. Și iată așadar pentru ce disocierea teritoriului, de stat și de identitatea cetățeanului reprezintă, astăzi ca și ieri, elementul cel mai important în perspectiva unei liniștiri a naționalismului. Acest fapt a dominat dezbaterea publică în Austro-Ungaria pînă în 1918 iar astăzi se situează în centrul disputelor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
educative, cu o maximă competență legislativă și bugetară. Din acest moment, identitatea de apartenență a cetățenilor Imperiului ar fi reflectată de aceste "cadastre naționale", în timp ce subordonarea s-ar împărți între acestea și statul legitimat prin legătura sa cu dinastia Habsburgilor. Disocierea statului și a teritoriului s-ar realiza conform acestei scheme, apartenența națională detașîndu-se și de unul și de altul pentru a se exprima sub forma unei alegeri individuale ce ar rămîne revocabilă, care nu ar implica nici un fel de adeziune
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în parte, și cea scrisă de Eugen Barbu, va valorifica această religiozitate latentă, derivată, deturnată, printr-o serie de persoanje-cheie. Cine sunt aceste personaje-cheie în Facerea lumii? Aproape fără excepție sunt personajele principale ale romanului. Oricât de caducă ar părea disocierea între personaje principale și personaje secundare, ea își dovedește utilitatea în acest roman. În prim-plan se află comuniștii Filipache, Matei și Anghel, Eva, fiica lui Filipache și iubitul acesteia, proprietarul de cai de curse, Manicatide. Un personaj secundar, dar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de sugestia revenirii la tradiția pașoptistă. Adrian Marino merge, dimpotrivă, mai departe, prin conturarea cadrului principial al noului pașoptism liberal și, din această perspectivă, amintește trei teme esențiale pentru dezvoltarea unei societăți pluraliste: "recunoașterea și respectarea riguroasă a drepturilor omului"; "disocierea radicală dintre stat și națiune"; "diminuarea cât mai mult posibil a intervenției statului în toate domeniile"42. Toate acestea sunt, cum lesne se poate observa, teme de căpătâi ale liberalismului modern, care au ajuns în spațiul românesc prin intermediul gândirii politice
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
psiho-mentale era identificat cu Brahman și, prin urmare, putea fi considerat nemuritor. S-a căutat, pe de altă parte, să se descifreze și să se analizeze raporturile între Ființa totală (Brahman) și Natură. Tehnicile ascetice și metodele de meditație, urmărind disocierea Sinelui de experiența psiho-mentală, vor fi elaborate și articulate în primele tratate Yoga. Analiza riguroasă a modului de a fi al Sinelui (ătman, purusa) și structurile și dinamismele Naturii (prakrti) constituie obiectivul filosofici Sârnkhya. 44 Tot astfel în Mundaka II
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv îi subliniază importanța, dar pune în evidență și necesitatea pe care o simte enunțătorul, mai presus de orice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se distanțează de lumea reflectată și o recompun spasmodic din memorie. La Geo Dumitrescu, poezia se constituie ca fals dialog, eul poetic suferă un proces de disociere, totul se conturează în jurul unui tu virtual, transformat într-un adevărat obiect al observației, al analizei lirice. Pus la microscop, acesta își dezvăluie structura violent dizarmonică. Ceea ce este o imagine ideală, la o privire panoramică, devine, atunci când apropierea se face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au veștejit" - jocul verbal e, de altminteri, subtil cu astfel de treceri din domeniul zoomorf în cel fitomorf, un simbol al înălțării, al elevației alături de unul al eșecului, al decăderii, discrepanța dintre dorință și realizare este subliniată chiar prin această disociere a regnurilor). Simbolurile sunt unele consacrate, dar elementul de noutate e dat de modul în care sunt asociate, de modificarea structurii frastice astfel încât cuvintele-cheie să fie sub accent (cazul complementului direct "durerile le-au vestejit" - Lumina întunericului). De altfel, jocul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
banalitățile” capătă un preț nou la Bacovia. De pildă, versul „Vai, și veni o vreme”, din „Să ne iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere: Bacovia a fost un „cugetător”, un autor de „gîndiri” - cu rezonanțe sentimentale, sociale, morale -, dar nu un „filosof ”, cum uneori el însuși se percepe (vezi „Amurg” din Cu voi...). „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
minciuna” din poezie. A frînat tendința de a da drumul elanurilor și iluziilor. A pus o estompă peste reverii. „Notele” sale sînt „realiste”. Dintre poeții romîni, el e singurul care te invită să-l judeci mai întîi (ca să folosesc o disociere gen Mihail Dragomirescu) cu „imaginația istorică”, nu cu „imaginația poetică”. Tot ce spune pare adevărat, de la datele meteorologice la aspectele sociale. Minciuna o îngădui sau o respingi. Adevărul, în schimb, cere confirmări. Faptul de a le fi găsit pe unele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a două moduri de existență: pentru sine și pentru alții. El nu este ceea ce pare. În acest sens se poate spune că există personaje, cum ar fi Œdip, Hamlet, Tartuffe sau Hlestakov, a căror existența este teatrală, deoarece conține momentul disocierii între intern și extern, între a fi și a părea. Sunt personaje care nu sunt ceea ce par: își joacă rolul în spectacolul pe care il organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cavitar; - liniștea abdominală, urmare a instalării ileusului paralitic; - semnele generale sunt în relație directă cu evoluția și vechimea peritonitei; s-au urmărit:temperatura, care este variabilă în funcție de etiologie și de statusul imunologic al bolnavului; - pulsul, care este concordant cu temperatura; disocierea între puls și temperatură apare în fazele terminale ale sindromului septic; - tensiunea arterială, cu valoare măsurată la debutul peritonitei și care scade progresiv pe măsura instalării șocului septic. În cazul instalării sepsis-ului sever tabloul clinic asociază una sau mai multe
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]