1,391 matches
-
pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este. Am fost peste tot. Am vorbit cu tâmplarul pentru sicriu, cu părintele și căruțașul. Am plătit tot, tot, tot, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ajungem altă dată -, integrarea noastră s-a putut realiza. V.A. : Primul discurs pe care Emil Constantinescu l-a ținut în public, revin la Congresul Alianței Civice, îl consider sfârșitul Alianței Civice, momentul în care Alianța Civică a intrat în disoluție. Cred că în aceeași perioadă dum‑ neavoastră ați inventat Societatea Academică din România. A.M.P. : Eu am gândit întotdeauna un fel de continuitate între prima societatea civilă, cea a anilor ’90 și noi, Coaliția pe care am pus-o eu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Zoroastru, al lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către bizantini este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dinainte de război, nici În Franța, după Céline, Montherlant sau Malraux, și nici la noi, după un Preda, Bălăiță, C. Țoiu sau Buzura. Deoarece, mai „tânăra generație”, „optzeciștii”, proclamând În ultima vreme sus și tare postmodernismul, care În fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unor noi valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost real, și nu un „alt labirint”! Deși, cum o mai spuneam, rezultatul ultim, definitiv, va fi judecata postumă a operei mele și, În primul rând, a „pretenției” mele - rare, nu numai În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o stângă modernă — afirmație valabilă pentru P.D.S.R., cu siguranță până În 1996, dar În bună parte și după aceea, și În și mai mare măsură pentru Partidul România Mare. Este o stângă alimentată de tentații autoritare și naționaliste. Mulți români deplâng disoluția autorității. Cam multă anarhie În societatea românească, este drept. Românii n-au excelat niciodată În materie de rigoare și disciplină. Sunt mai pricepuți să improvizeze și să aranjeze lucrurile din mers. Tranziția nesigură În care s-au angajat după prăbușirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
filmul lui Fellini 8 și 1/2, scufundat într-un fel de atomizare luxuriantă. Gazdele, se vede treaba, au exagerat cu atențiile și, acum, nu mai știu cum să lege între ele diferitele piese ale acestui puzzle festivist, în plină disoluție. Pe drum, pe lângă zidul roșiatic al castelului, ne trec pe alături, venind din oraș, cete de tineri polonezi setoși de distracție. La spartul târgului, în plin reflux vesperal, li se permite și lor să ciugulească firimiturile unei chermeze „cu străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anticreștinismul musulman are multe puncte comune cu antisemitismul creștin de dinainte de război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-au refugiat în tradițiile lor, că trăiesc cu fața întoarsă spre trecut. Asta pentru că ei înșiși, creștinii de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întoarce la stadiul embrionar sau, în cadrul unui al treilea traseu arhetipal, descinde în infern/urcă la cer. Aceste căi inițiatice sunt de fapt ipostaze ale morții simbolice prin care trebuie să treacă novicele în mod obligatoriu. Numai moartea firii perisabile, disoluția completă a vulnerabilității naturale poate lăsa să se instaureze statutul privilegiat al ființei care „a văzut Idei”. Implicația thanatică a fost identificată încă de la faza incipientă a inițierii: „ceremonia începe întotdeauna prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind de fecior este de fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe de o parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, pentru că imersiunea fertilizează și amplifică potențialul vieții”. Dezagregarea identității consumate a copilăriei este, în acest basm, figurată de două ori: o dată prin căderea în adâncuri (imagine a coborârii în infern
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin așezarea ei la temelia lumii. Cel care pătrunde pe tărâmul ei își îneacă ființa istorică pentru a-și elibera spiritul întru mit: „Imersiunea în apă simbolizează regresiunea în preformal, regenerare totală, noua naștere, căci o imersiune echivalează cu o disoluție a formelor, cu o reintegrare în modul nediferențiat al preexistenței”. Într-un basm din Boțești, Dâmbovița, indicația prohibitivă trimite cu exactitate pe tărâmul morților: „În povețele lui părintești, împăratul îi sfătuia să lupte înainte mereu, după ce-o muri el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pătru-Căciulă înoată singur, „din genunchi-n coate”. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Pe uscat, eroul trebuie să îi înfrângă în luptă dreaptă pe luptătorii regali: „A luptat cât a luptat și când l-a luat [l-a aruncat] prin fereastră pe masă la împărat” (Oșani - Grecia). Lupta lipsită de încordări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
istovitoare este sfărâmarea pietrelor, ele înseși afectate de măcinarea creației. „Strânsa legătură între suflet și piatră” face semnificația actului obsesiv să coboare și mai adânc, în fibra vibrantă a spiritului marcat de puterea anihilantă a duratei. Nimic nu rezistă în fața disoluției cosmice, nici măcar roca dură. Cel de-al treilea personaj este în acord cu cifra pe care o materializează prin sacralitatea deschisă de munții seismici. Dimensiunea geografică a mitului face din acest topos locul suprem al inițierii, prin generarea apei vii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
parțială. Cu această asociere la îndemână, pare îndreptățită interpretarea baladei lui Mistricean ca scenariu inițiatic de identificare a eroului cu strămoșul arhetipal, de la care este preluată cunoașterea. Șarpele acționează ca un demon al inițierii ce torturează neofitul și îi provoacă disoluția fizică și moartea necesară trecerii în noul stadiu. Călătoria inițiatică, topos universal al căutării, este însoțită într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, de haine de fier, menite să protejeze la contactul primejdios cu sacrul. Veștmintele augmentează natura specială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Goldthwaite și australianul F. W. Kent, au oferit viziuni radical diferite asupra istoriei vieții de familie patriciene din Florența. Lucrarea lui Goldthwaite, Private Wealth în Renaissance Florence, publicată în 1968, a căutat să demonstreze că forțele economice au condus la disoluția progresivă a familiilor extinse în Florența din epoca Renașterii. Potrivit periodizării lui Goldthwaite, triumful familiei nucleare asupra celei extinse din Evul Mediu s-a produs la sfârșitul secolului al XIV-lea și în secolul al XV-lea, în timpul unei perioade
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
grupurile de rezolvare a disputelor din secolul al XV-lea: ambele erau determinate în mare măsură de legăturile de rudenie. Ar rezulta în acest caz că declinul vendetta din Florența secolului al XIV-lea a fost determinat nu atât de disoluția familiei extinse, cât de apariția unei noi ordini politice care, pe de-o parte, a oferit o mai bună respectare a legilor și mai multe modalități de reglare a disputelor și, pe de altă parte, a încurajat înțelegerile private 7
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în afara câtorva rare excepții, aceste texte ar putea fi ușor clasificate că "libri di capofamiglia". În ciuda celor spuse până în acest punct, dezbaterea asupra schimbării naturii legăturilor de familie ale patriciatului nu trebuie să se încheie într-un impas definițional. Klapish-Zuber (Disoluții) a discutat recent modurile în care factorul politic din Florența secolului al XIV-lea a interferat în marile consorterie și a ajuns la concluzia că liniile majore de descendentă au suferit un process de diversificare internă (mai curând decât de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mod obiectiv sunt întotdeauna rezultatul semnificațiilor pe care indivizii le atribuie lucrurilor, cuvintelor și acțiunilor? În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în două familii de semnificații: aceea care desemnează operele și gesturile care, într-
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de păguboase: "expresia grotescă a unei neînțelegeri generalizate, îndărătul căreia stă o criză a spiritului receptor, generată la rândul ei de o lungă disoluție cultural-estetică și moral-spirituală". Nu puține sunt articolele pe care le-a publicat (după 1989), pe o temă căreia i s-a consacrat, anume aceea a creștinismului ilustrat în opera poetului nostru național, așe zându-se ferm pe o poziție ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și Froebel, deși mai atenuat, se constata după opinia sa o astfel de orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea democrației sociale. În concepția național-socialistă, democrația este un fenomen de disoluție socială; masa nu apreciază și nici nu știe să întrebuințeze libertatea. Principiului individualist, propriu gîndirii analitice, i se opunea în concepția național-socialistă principiul primordialității întregului. În plan social, întregul este "neamul" (Volk), comunitatea națională, ea însăși structurată în jurul conștiinței de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Mă rog, o problemă de identitate. Omul se legitimează azi cu profesia, nu cu statutul din comunitate, cum se întâmpla altădată. Depinde ce e mai puternic. La el se pare că apartenența organizațională era mai puternică. Se poate glosa pe disoluția comunității plecând de aici, se pot face multe speculații. Nu cred totuși că toate obiectele astea, mai ales la Rodica și nea Titi, au neapărat o funcție simbolică. Deși uite că și casa lor devenise un fel de anexă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor să le reflecte valoarea reală. Ei sînt, într-un fel, produsele erodării ideii de literatură (înaltă) - și, la rîndul lor, au contribuit la erodarea ei și mai adîncă. Într-un fel, sînt primii dintre mutanți. Întrebarea rămîne dacă această disoluție a presti giului literar nu este cumva și o mare șansă. Cezar Paul-Bădescu este, din acest punct de vedere, cu totul tipic. Nu prea s-a auzit de el în ultimii zece ani. Nici el n-a făcut mare lucru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe care nu le puteau Înțelege și, de aceea, nici apăra. SÎnt convins că dimineața m-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]