1,397 matches
-
în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re- alcătuire în viziune a realității, conturează perspectiva centrală a fiecăruia dintre cele trei romane calibrate în jurul "teribilei întrebări cine anume sunt". Destinația călătoriilor eului prin/ printre lume și lucruri nu are niciodată o finalitate, iar momentele semnificative ale traiectoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai erodează doar granița dintre realitate și halucinație, ci chiar suportul dur și concret al prezenței fizice - sistemul osos. Prins într-un corset de ghips, Blecher și-a scris cărțile, de fapt, pe patul morții, într-o lungă așteptare a disoluției finale. Toate textele sale fac, de fapt, trecerea ființei prin locurile întunecate ale trupului macerat de suferință. Intervalul stării incerte a identității este, de fapt, nu doar un moment suspendat în alunecarea timpului, ci o mare parte din întreaga existență
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lipsi de ea și de ce este atît de cumplit de eficientă. V Se constată cu ușurință că teritoriul psihologiei mulțimilor este jalonat de trei descoperiri, care alcătuiesc chiar noutatea acestei științe: A) masele sînt un fenomen social; B) sugestia explică disoluția indivizilor în mase; C) hipnoza este modelul de acțiune a conducătorului asupra maselor. Aceste descoperiri au preschimbat o seamă de curiozități, de excepții, de fapte minore în factori majori ai realității și în obiecte ale științei. I-au permis lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afectiv decît inconștientul însuși, întipărit în creierul și trupul indivizilor. Asta înseamnă: credințe, tradiții moștenite, dorințe comune, "cuvintele tribului" cele dragi lui Mallarmé, și așa mai departe. Dar mai bine să-l lăsăm pe Le Bon să facă bilanțul acestei disoluții a conștiințelor și personalităților: "Principalele caracteristici ale individului în mulțime sînt: ocultarea personalității conștiente, preeminența personalității inconștiente, orientarea prin contagiune a sentimentelor și ideilor într-un același sens. Individul nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
printr-o singură ușă cea care deschide încăperea inconștientului. Masa atrage, așa cum magnetul polarizează pilitura de fier. Ea reține, prin energia sa efectivă, irațională. Aceasta din urmă conține și forțe raționale, într-un procent ce variază în funcție de circumstanțe. Dar reușita disoluției persoanei în masă presupune că s-a făcut totul pentru a elibera tendințele iraționale. Această idee a psihologiei maselor a avut încă din prima clipă un ecou uimitor. Ea a impus unei generații întregi un alt mod de a mobiliza
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
FEMEI ȘI NEBUNIE Capitolul I Materia colectivă, impulsivă și conservatoare I Psihologia mulțimilor are în atenție două fenomene esențiale: fuziunea indivizilor într-o mulțime și dominarea maselor de către conducători. Pînă aici m-am ocupat de cel dintîi. Ați văzut de ce disoluția conștiinței individului duce la unitatea mentală a tuturor: aceasta este sugestia.Ca hipnotizați, oamenii se preschimbă în automate psihice, puse în mișcare de inconștientul lor. Cînd îi întrebi, ca în piesa autorului german Toller, "cine sînteți", ei îți răspund: "masa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
muribund, în vreme ce el e deja mort, au și un alt aspect: cel legat de reacțiile presupuse sau reale ale mulțimii la dispariția conducătorului ei; așadar, de ce poate face o mulțime o dată ce se vede lipsită de "zeul" ei. Panică sau teroare? Disoluția legăturilor sociale, debandadă, anarhie, poate chiar manifestări excesive ale doliului cu toate că sinuciderile în masă sînt mai curînd apanajul admiratorilor unor idoli de cinema. Dar și furia unei mulțimi care își preschimbă durerea în violență și își îndreaptă această violență împotriva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt depozitați germenii a tot ceea ce e rău în sufletul omenesc; și nu ne e deloc greu să înțelegem că în atare circumstanțe vocea conștiinței tace și simțul de răspundere dispare"377. Prin urmare, asocierea indivizilor nu are drept efect disoluția conștiinței individuale a acestora, după cum Le Bon pretindea. Ei nu fac decît să se întoarcă la un stadiu primitiv al vieții lor psihice. Și de fiecare dată ies la iveală "germenii a tot ceea ce este rău în sufletul omenesc", fără ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acut sentiment al ireversibilului și de aici lupta de a fixa ceea ce dispare prea repede, o luptă cu neantul în cele din urmă. În esență, Sandu suferă de boala omului modern care se traduce printr-o angoasă ce vine din disoluția eului în urma fragmentării sale excesive. Dedublarea este în fapt o multiplicare continuă: „Am de atâtea ori impresia că nu sunt un singur om, ci sunt în fiecare clipă altul.” Sandu, ca toate personajele problematice holbaniene, are mereu impresia că trece
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai corespundea exigențelor spiritualității noastre etnice. Condamnând modernismul („disoluție dezastruoasă a tradiției”), revista militează pentru revoluția „naționalismului integral” și pentru „continuitatea firească a duhului românesc” (Septimiu Bucur, Pentru o tradiție dinamică). Comentariul lui Ion Matei Nicodim pe tema „mesianismului României creștine” (Pentru o Românie nouă) face parte din același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
un prim pas important în conștientizarea unei culturi a elitelor născute, nu făcute, a unui tip fecund care poate refertiliza solul autohton. Istoria elitelor interbelice creștine reprezintă un moment decisiv în istoria reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simțul răspunderii. Parlamentul, trecând peste autoritatea bisericească, a votat o lege profund anticanonică. În aceste condiții, singurul for care putea lămuri toate aceste dificultăți era Sfântul Sinod, motiv pentru care filosoful român ridică patriarhului toate acele semne de interogație 20. Disoluția autorității ecleziatice pe care filosoful a întrevăzut-o ab initio devine vizibilă în momentul în care Patriarhul, nu numai că nu va renunța la funcția de regent, dar își va asuma și funcția de prim-ministru, încălcând orice prevedere canonică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
arhetipice a omenirii, care a rămas prizonieră ca urmare a unei fascinații pentru reflexul său. Imaginea tinde să-și piardă identitatea, nu numai în cazul abaterii sale de la model, ci și în momentul producerii unei iluzii care poate să genereze disoluția realului 14. Teologia creștină a făcut posibilă o bogată ontologie a imaginii în jurul problemei centrale a Întrupării. Este important de a înțelege modul prin care ființa lui Dumnezeu devine imagine, adică ia forma corporalității în lume. Creștinismul valorizează moștenirea iudaică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bazează pe o sublimare a rațiunii care nu devine numai unitate de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă calitate contradictorie de lege și judecător, ducând la o limitare a operației judecății, la o disoluție a ordinii obiective care ființează la baza oricărei judecăți. Spiritul nihilist devine ultima expresie a acestui spirit critic cu care, pe bună dreptate, Biserica nu poate fi de acord. Schimbarea centrului de raportare al existenței de la Dumnezeu la rațiune conduce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
funcțiilor familiei; familia ca element al structurii sociale, interrelațiile dintre ea și alte instituții; rolurile și activitățile din familie; raportul părinți-copii, socializarea și educația; factorii sociali în alegerea partenerului de cuplu conjugal; ciclurile de viață familială; cauze și consecințe ale disoluției (de drept sau de fapt, formale sau informale) familiale. Alături de acestea, cei mai mulți autori includ și problemele menajului și gospodăririi, nu numai din punctul de vedere al distribuirii sarcinilor și al așteptărilor de rol, ci și din punct de vedere economico-bugetar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
astfel foarte numeroase. După Sussman (1982), în Paris, în jurul anului 1800, numai 1 din 30 de copii era alăptat și îngrijit de propria mamă. • Divorțialitatea și recăsătorirea focalizează un număr impresionant de studii. Se urmărește depistarea variabilelor relevante implicate în disoluția mariajului. Patru seturi principale de variabile (independente) sunt considerate răspunzătoare pentru divorț: condițiile premaritale (școlaritate, vârstă, etnie, religie); „investițiile” (materiale și psihologice) pe care partenerii le fac la căsătorie și în timpul ei; forțele pieței de muncă (ocupația soților, veniturile, șomajul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
context de coparticipare (cum este și cel familial) nu judecă „dreptatea” doar după egalitatea simplă „cât mi-ai dat, atât îți dau și eu”, ci după egalitatea raportului dintre „cât dai, cât primești”. Se apreciază că o cauză majoră a disoluției familiei este atunci când unul sau amândoi soții percep o inegalitate profundă în raportul respectiv. Tăria și atracția exercitate de paradigma costuri-beneficii constau în aceea că ea utilizează un avansat aparat matematic (teoria jocurilor, ecuații min-max ș.a.m.d.). Mulți experți
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
uzul personal al tânărului. Cunoașterea variabilității socioculturale a familiei, a rezultatelor experimentale și statistice privind variabilele ce intervin în relațiile de prietenie și dragoste și în selecția partenerului conjugal, a dinamicii rolurilor și comportamentelor din familie, factorii de risc ai disoluției cuplului etc. reprezintă avantaje în optimizarea deciziilor de căsătorie și a vieții de familie în general. Desigur, ar fi naiv să credem că atare cunoștințe asigură automat o mai bună reușită în mariaj. Alți parametri - trăsături de personalitate, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ești loial cu partenerul (și declari ca atare), dar odată întrebat, acesta va răspunde că nu a simțit așa ceva. Oricum, neînțelegerile grave din familie, nerezolvarea lor, însoțite de insatisfacții cronice sau episoade emoționale tulburătoare, conduc, în cele din urmă, la disoluția cuplului, chiar dacă nu întotdeauna aceasta înseamnă separare legală. 6.4. Ciclul vieții familialetc " 6.4. Ciclul vieții familiale" Un traseu complet al indivizilor în societatea contemporană referitor la căsătorie și familie ar fi: întâlnirea („se face cunoștință”), perioada de curte
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
flagrantă în efectuarea treburilor gospodărești, de gelozie. După cum arătam în subcapitolul 5.3.2., în viziunea mea, aceste caracteristici sunt atât de interdependente, încât formează un sindrom al incapacității de conviețuire normală care duce, în marea majoritate a cazurilor, la disoluția familială. În acest spirit, violența familială poate fi considerată o cauză directă a divorțului, dar și o variabilă intermediară, în sensul că ea cumulează efectele unor factori sociali și psihologici (situație materială precară, incompatibilitate de statut educațional, consum de alcool
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cum se mai spune. Într-adevăr, în multe familii, cei doi soți nu mai au practic o viață comună, deși din pricina copiilor, a profesiunilor sau din alte motive, ei nu se despart oficial. Am putea deosebi trei tipuri principale de disoluție maritală: despărțirea în fapt, dar cu locuință comună; separarea totală (și în ceea ce privește locuința), dar fără divorț; divorțul (despărțirea juridică). Primul caz se întâlnește mai des în țări mai puțin dezvoltate, unde locuința este o problemă, iar al doilea, în țări
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt răspândite teoriile de nivel microsocial care practică individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică disoluția. Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a teoriei lui G. Becker (1991) este că, prin căsătorie, indivizii încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
deoarece, pe de o parte, după căsătorie informația devine mult mai bogată și apar eventualele incompatibilități, iar pe de altă parte, odată cu trecerea anilor se acumulează un capital marital specific, cum sunt copiii și proprietățile a căror valoare scade, prin disoluție, pentru fiecare. Și întrucât partenerii nu sunt dispuși să piardă în jocul cu viața, ei vor ajunge mai greu la hotărârea de a divorța. Teoria lui G. Becker face predicții valide și pentru constatarea că, cu cât statutul socioeconomic e
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cele calitative (vezi capitolul 2). Factorii și variabilele mai specifice ar putea fi grupate în trei mari clase: 1. Variabilele de ordin premarital, dintre care semnificativă în divorțialitate este școlaritatea. Studiile au arătat că școlaritatea sensibil egală a soților descrește disoluția maritală. În ceea ce privește gradul de școlaritate a femeilor, există o legătură nonliniară între școlaritate și divorț: soțiile cu studii superioare divorțează în mai mare măsură decât celelalte, dar în același timp, cel puțin în SUA, și soțiile care nu au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tendința ca mariajele interetnice să fie mai puțin stabile. În general, cu cât distanța culturală dintre partenerii conjugali este mai mare, cu atât și șansele de despărțire sunt sporite. Distanța culturală înseamnă școlaritate, capital cultural, dar și etnie. Diferențieri în disoluția maritală s-au constatat și comparând grupurile etnice între ele. În SUA, cuplurile de culoare sunt mai predispuse la destrămare. Controlându-se variabile-cheie (școlaritatea, statutul socioeconomic, vârsta etc.), s-a evidențiat determinația factorului etnic. Negresele divorțează mai mult, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]