1,346 matches
-
cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi se adresase mie. O clipă am fost tentat să mint în ceea ce privea identitatea mea, așa de mult îmi displăcea ceea ce vedeam, numai că nu am făcut-o. - Luca mă numesc, am spus. Luca Dinulescu. - Frumos nume ai, Luca, mi-a vorbit el, pe un ton parcă prea blând pentru ca tot ceea ce-mi închipuisem despre el să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pot fi atât de urâți. Practic, fiecăruia dintre ei îi corespundea fizionomia unui anume gen de animale, ba chiar unui anume gen de obiecte, și abia acum mi se părea că înțeleg într-o oarecare măsură motivul pentru care îmi displăcuseră atât de mult din prima clipă în care îi văzusem. Tipa din spatele lui Maro, de exemplu, avea chipul unui bivol. Cea din spatele ei arăta nici mai mult nici mai puțin decât a pisică. M-am cutremurat de spaimă, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las pe altcineva să vorbească în locul meu... mormăi Maro pe sub mustață. N-aș putea să zic că... - Ei, haide, domnule, grohăi bătrânul John, sunt sigur că ți-a plăcut. Te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a declarat că dacă nu pierea din ochii lui, avea să se arunce în gura monstrului și să-și împlinească astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frică de frică, și dintr-o dată vrei să pui capăt la tot . În sinuciderea dusă până la capăt, rușinea învinge, dar n-ai crea să fie cineva care s-o vadă învingând. Sinuciderea nu e atât de rușinoasă. Mi-ar fi displăcut profund să fi fost cineva care să mă vadă în acele clipe. Nu, n-aș fi vrut să fiu găsit mort în dormitor, sinucigându-mă în felul ăsta. Slavă Domnului, am o prietenă nouă. O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
banală. - Vă mulțumesc! Știți, zâmbetul dumeavoastră de acum este cel din restanță, dacă vă amintiți din timpul când am fost spitalizat. Ina îl privi ca pe un ins care rostise o nostimadă, suspectându-l totodată de un tupeu care îi displăcuse mereu la oameni. - Ce dorește de fapt domnul? - Se prea poate să nu mă recunoașteți, am fost cu câteva luni în urmă internat în spital și, într-o dimineață ați înlocuit-o pe colega dumneavoastră și... Căută să detalieze întâmplarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui Rosenkranz grosolănia animatului, atrăgătorul hidosului. Prin grosolănia sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în macabru ca și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
iau totul deci viitor nu va fi nopți foarte lungi ne țin astre de șase ascendentul meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la Loïc Kermeur! Mai știi și alte hoteluri În Lands’en? Închise ferm și se Încruntă văzînd că Marie profitase ca să se apropie de Loïc. A-l pune pe fratele ei În stare de arest chiar sub ochii ei Îi displăcea profund, dar nu avea de ales. Era convins În sinea lui că Loïc știa unde i se ascunsese fiul și trăgea nădejde că un arest preventiv Îl va stimula să colaboreze. - Dacă ar ști, crezi cu adevărat că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de păr sau fragmente de piele găsite la bordul anexei. Marie se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-am iubit cu ea așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră, căci el e poștaș de carieră. Ca militarii. Cu scrisorile e altceva. Vezi plicul și Îți spui: bărbat ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ăsta e de fapt un pretext pentru o licitație... Ideea nu e rea deloc. Poate voi trece și eu după miezul nopții, zise Zegrea dus pe gânduri. O să văd... Dacă regia e bună, spectacolul nu ar avea de ce să-mi displacă. Păcat Însă că nu e și Alieta... Horacsek și Gheretă Îl priveau pe farmacist cu admirație: vorbea atât de frumos! Se cunoșteau de mulți ani, dar nu se tutuiau. Pe lângă faptul că Zegrea era mai În vârstă și farmacist, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea n-ați primit, constată cu năduf funcționara de la colete externe. Se pare că nu, zise el cu o falsă părere de rău. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de trai, pe care afacerea sa din ce În ce mai nesigură nu i le permiteau, iar originea reală a familiei noastre le făcea absurde. Străbunicul meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred că tatăl lui fusese fierar. Mie nu-mi displace să am asemenea strămoși de rând, Însă tatălui meu, aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră din obscuritatea imemorială a regiunii vestice până la Londra mercantilă a Înstăriților, nu-i convenea deloc. Nu era snob, ci pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
te-a făcut mai real în ochii mei. Chestia cu șmecherașii mexicani a avut același efect. Erai eroul meu de basm, numai că basmul era adevărat, aflam din când în când una, alta. Apoi a urmat meciul și, deși îmi displăcea profund ideea, l-am încurajat pe Lee să participe, fiindcă mi se părea că noi trei eram sortiți să fim împreună. Mi-au venit în minte zeci de răspunsuri, toate adevărate și numai despre noi doi. Dar n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jaful ratat nu se putea ridica la mai mult de cincizeci de mii de parai sau cam pe-acolo? Firește că i-am spus lui Kay totul, firește că nu mi-a putut răspunde la întrebări, firește că i-a displăcut faptul că răscolesc trecutul. I-am spus că am putea vinde casa și ne-am putea lua un apartament, ca toți oamenii obișnuiți, și, bineînțeles, n-a acceptat nici în ruptul capului. Era vorba de confort, stil - și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în scenă și dragostea pentru cărțile bizare și înțelepciunea medievală nu ar fi decât niște „aiureli de drogată - mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o mai apuc dacă tot ce mi-a rămas e doar trecutul meu. CAPITOLUL TREIZECI Am intrat pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dominic l-aș fi putut lua cu mine în cătun, să stea la poarta Martei câtă vreme făceam dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]