3,286 matches
-
după himere ajung în cel mai bun caz să-și nesocotească propriile interese când nu le compromit și pe ale altora. La rândul lor nici ceilalți, cei cu idealurile și cu visurile, nu se privează de plăcerea de a-i disprețui pe cei „practici”. De la grecii din vechime care aveau pentru îndeletnicirile utilitare termenul peiorativ de banausia, până la romanticii germani care-și băteau joc de „filistini” și până la sila față de „burghezi” și familiști a esteților fin de siècle, „idealiștii” și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
simț practic. Trebuie să înțelegem însă că simțul practic nu înseamnă neapărat îndemânare mecanică, nici dibăcie în afaceri, nici eficiență în achiziționarea de bunuri. Nici nu le exclude, bineînțeles. Un om superior, de obicei, nu e arghirofil, dar niciodată nu disprețuiește banul (dispreț de altfel totdeauna ipocrit). Admir, spre o pildă, la Schopenhauer, între altele, și prompta siguranță cu care, aflând că banca din Frankfurt, la care își avea depusă averea lichidă, era în pragul falimentului, s-a repezit de la Veneția
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prealabil necesare, fiindcă din rezultatele lor decurge morala respectivă. De altminteri, în epocile clasice, marii filosofi, aveau și ocupații profesionale pozitive: medici, legislatori (adică juriști), economiști, geometri, fizicieni, astronomi etc. La orientali și îndeosebi la indieni, despre care știm că disprețuiau tot ce e lumesc, speculația metafizică și contemplația nu au alt rost decât terapeutic, adică practic. În Baghavad Gita e vorba de acțiune și de libertate în raport cu acțiunea, în perspectiva tuturor avatarurilor posibile. Simțul practic îl mai numim, exact cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nenumărate limbi și s-a făcut după ea un film cu cele mai mari vedete ale timpului (pe care, nu știu de ce, nu l-am putut vedea niciodată la noi)*. Majoritatea „intelectualilor”, care se tot gargariseau cu Charles Morgan, au disprețuit această carte care e totuși o superbă epopee a Americii din vremea Războiului de Secesiune, un roman de o rară amploare și forță, în care destinele individuale și societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din vremea Războiului de Secesiune, un roman de o rară amploare și forță, în care destinele individuale și societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi se mai întâlnesc intelectuali cu prea înalt nivel estetic care disprețuiesc această operă mare, lucidă și omenească; de fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai publicat de atunci vreo carte: probabil că a rămas o debutantă! Ca să revin la muzică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și forță, în care destinele individuale și societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi se mai întâlnesc intelectuali cu prea înalt nivel estetic care disprețuiesc această operă mare, lucidă și omenească; de fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai publicat de atunci vreo carte: probabil că a rămas o debutantă! Ca să revin la muzică: cei mai mulți amatori cu nivel estetic elevat dau batjocoritor din umeri când
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi se mai întâlnesc intelectuali cu prea înalt nivel estetic care disprețuiesc această operă mare, lucidă și omenească; de fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai publicat de atunci vreo carte: probabil că a rămas o debutantă! Ca să revin la muzică: cei mai mulți amatori cu nivel estetic elevat dau batjocoritor din umeri când e vorba de operă, în special, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a aflat de la cineva al cărui nivel estetic avea o altitudine recunoscută că Chopin e un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca și altul care ar admira în literatură totodată pe Cronin și pe Joyce sau Proust. Adaug imediat că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de aflat. Dacă mărturia lui Camus e măruntă, atunci toate sunt mărunte și nu mai putem spera o alta pe măsura tragediilor trăite. Am mai citit în anii din urmă prin diverse publicații franțuzești niscaiva articole în care Camus era disprețuit tocmai pentru preocupările lui etice: autorii aceia îl taxau de „boy-scout” și-i atribuiau morala „cercetășească” a „facerii de bine” („B.A.” = bonnes actions). Autorii aceia, promotorii literaturii „obiectale” și criticii „structurale”, înlăturând cu aplicație conștiința umană și crizele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu înseamnă să fie infatuat (din contră) și nici lipsit de simțul răspunderii și de luciditate. Dar dacă nu face un pariu cu posteritatea e un impostor. De aceea, nu are voie să se teamă de critică (iar dacă o disprețuiește își fură căciula) și nici să-și măsoare valoarea după adulația pe care reușește să o obțină. august 1972 POEZIA ȘI PROZA NOASTRĂ DE AZI - I - Întrebare: Ce trăsături noi au intervenit în structura literaturii noastre actuale, în comparație cu literatura ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul, faptul de a scrie, bunăoară, despre Ileana Mălăncioiu, și în genere aplicația la operă ca fenomen concret și actual. În ce mă privește, nu sunt deloc de acord cu Max Dessoir, de ex., care afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
natura pârâului care ocolește obstacolele. Afară de asta, când e vorba de Camus, am poate o oarecare intoleranță. Admit să nu placă; admit ca Albert Camus să irite, să displacă, să fie eventual contestat de pe anumite poziții; nu admit să fie disprețuit. Și mai e ceva ce-mi pare greu de admis. Un alt prieten care se declară critic marxist, și în buna lui conștiință este (în intenție cel puțin), scria recent - în numele „libertății gustului” - că Albert Camus este repudiabil din cauza relei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
drept conținut și situare. Legăturile pe care ea le Întreține cu celelalte Îi sunt la fel de indiferente ca și subiectul și nu e nicidecum reținută de teama, atunci când se interesează de o singură carte, de a nu da senzația că le disprețuiește pe celelalte. În al doilea caz, persoana care nu citește se abține de la aceasta pentru a sesiza, la fel ca bibliotecarul lui Musil, esențialul cărții, care Înseamnă situarea ei În raport cu celelalte. Procedând astfel, nu se dezinteresează deloc de carte, dimpotrivă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
omenește, dar a nu-ți recunoaște greșeala de moment sau a nu dori să te Îndrepți Înseamnă de-acum o sfidare la adresa celorlalți, care sunt priviți ca niște „cantități neglijabile”.) „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni.” (Alfred de Vigny) „Păcatul cel mai mare față de semenii noștri nu este să-i urăști, ci să-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei.” (G.B. Shaw) Dumnezeu nu bate cu ciomagul. (Celor care au greșit, El le
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
demnitatea sa, care se cere a fi respectată.) „Doamne! Mă văd alungat de omenirea Întreagă, pentru că nu vreau să mă Împac cu nedreptatea.” (L. van Beethoven) Un câine bun nu aleargă după toți care-l strigă. (Fidelitatea din adevărata prietenie disprețuiește alte oferte, oricât de avantajoase ar fi ele: „Cine schimbă stăpânii slugă Îmbătrânește”.) Orice defect care place sultanului devine calitate. (Nu este de mirare, de vreme ce În jurul său tronează frica și slugărnicia.) „Poți să te Închini, fără să te pleci.” (T.
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de abil ar fi În arta disimulării, care să nu fie strunit, până la urmă, de bunul-simț al realității.) „Pericolul vine mai repede atunci când este disprețuit.” (Publilius Syrus) Obrazul subțire cu cheltuială se ține. (Cel care emite pretenții cu privire la sine, dorind, de exemplu, să trăiască pe picior mare, trebuie să se obișnuiască și cu ideea unor cheltuieli peste măsură: „Noblesse oblige”.) Cu ceea ce te lauzi, din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-o situație de inferioritate.) „Plăcerea cea mai delicată este să faci plăcere altora.” (La Bruyère) Moartea unora este viața altora. (În vampirismul de ordin moral, unii se complac să trăiască doar de pe urma averii și renumelui părinților sau strămoșilor lor.) „Disprețuiesc noblețea pe care o dă numai Întâmplarea fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale se sparg amândouă. (Când se Înfruntă doi oameni la fel de orgolioși, vanitatea fiecăruia
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reușești. Putem gândi pozitiv sau, dimpotrivă, În termeni de totală neîncredere În sine, În posibilitatea schimbării În bine a lucrurilor existenței.) „Frumoasă este justa cale de mijloc. Nu-mi place nici ceea ce o depășește, nici ceea ce rămâne sub ea.” (Democrit) „Disprețuim planurile mari când nu ne simțim capabili de mari succese.” (Vauvenargues) Sfârșitul depinde de Început. Într-adevăr, un proiect conceput În mod logic și În termeni realiști poate previziona obținerea unui deznodământ fericit. Sunt Însă și excepții: poate fi un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
depășesc mintea, dar care le atrag inima.” (Vauvenargues) Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația de a-l depăși.) Cine disprețuiește un lucru Îl va pierde. (Dar, ca să nu-l disprețuiești, trebuie să ajungi să-i cunoști valoarea, făcându-l.) „Nu ne simțim legați trainic de ceva decât pe măsura grijilor, muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de Balzac
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația de a-l depăși.) Cine disprețuiește un lucru Îl va pierde. (Dar, ca să nu-l disprețuiești, trebuie să ajungi să-i cunoști valoarea, făcându-l.) „Nu ne simțim legați trainic de ceva decât pe măsura grijilor, muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de Balzac) Nu știi de unde sare iepurele. (Întotdeauna, Într-un moment de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ateu: este Încă prea puternică În el teama de necunoscut sau de neprevăzut, pentru a Îndrăzni să se comporte ca și cum totul ar depinde numai de el! Μ Cel care se lasă de mai multe ori amăgit sfârșește prin a fi disprețuit de toți. Μ Când nu te rușinezi de tine Însuți În intenția de a face un lucru urât, cum te-ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și disimularea ajung să fie recunoscute, tot mai mult, ca forme firești de conduită. Μ Ce frumos e să poți să-ți spui: când un semen este În dificultate, În suferință, mă simt și eu În dificultate, În suferință. Μ Disprețuim „răul”, chiar Îl urâm, dar uităm faptul că poate nimic altceva nu l-a ajutat mai mult pe om În creșterea și Împlinirea sa sufletească: prin intervenția lui, repetat crudă, l-a Învățat pe om să Înțeleagă „binele” și să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
slab (totuși nu e de mirare, deoarece furia, având un caracter irațional prin ea Însăși, nu poate face casă bună cu deliberarea). Μ Viața ne-a fost dăruită ca să-i dăm tot mai multă viață, și nu ca s-o disprețuim, s-o batjocorim sau chiar să o suprimăm (prin omor sau suicid). Așa cum de un izvor nou-apărut avem grijă ca să ne dea apă tot mai multă și mai curată, la fel și cu o viață nou-apărută: o vom Îmbrăca În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ușor de tradus. Desigur, se pune problema apărării sau, dimpotrivă, a condamnării unui anumit gen de viață, și anume a aceluia dominat de un foarte puternic instinct de proprietate, de o sete de Înavuțire. Iisus nu le cere oamenilor să disprețuiască viața, ci, dimpotrivă, să-și urmeze fiecare viața de toate zilele cu toate Îndatoririle ei, dar cu o singură condiție: să fie mereu prezent efortul de a se Înălța și de a Înălța și pe alții, de a-și dedica
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]