1,246 matches
-
noul preot. Când au apărut cei patru, au fost primiți cu ironii, râsete și o vociferare crescândă; vreo fluierătură și vreo insultă, dintre cele mai nevinovate: „acciacca quei bacherozzi“ [«strivește-i pe gândacii ăia»; bacherozzi este, în dialectul romanesc, porecla disprețuitoare dată preoților, ndr.]. Cât de diferită ar fi fost primirea noului preot în satul său natal! Clopote în sărbătoare, aplauze și trăiască. Aici, după strigătele de dispreț, don Rosa a primit o piatră în piept și un scuipat în față
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tolera. Astfel, Baronul, devenit Conte Aehrenthal, în exercitarea funcțiilor sale, a avut destul de repede de a face cu opoziția conjugată a Arhiducelui Moștenitor și a Șefului de Stat major. Iar la Franz Ferdinand, opoziția se schimbă în ostilitate mai puțin disprețuitoare decît cea arătată nu demult "dansatorului monden" Goluchowski dar tot mai accentuată. Criza bosniacă duse antagonismul dintre Ballplatz și Marele Stat major la paroxism. Mîndru pe bună dreptate de o mobilizare care s-a făcut fără probleme într-un timp
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în cercurile oficiale și mondene din Viena, foarte sensibile la aceste manifestări exterioare acordarea de tinichele ducea la plasarea ministrului sîrb în categoria anonimilor necunoscuți. De altfel, ca formă generală, conducătorii diplomației austriece erau pătrunși de un aer de superioritate disprețuitoare față de statele care nu erau mari puteri, manifestîndu-se prin practici jignitoare, potrivnice intereselor bine înțelese ale monarhiei. Poate că în această direcție ei nu făceau decît să urmeze linia Germaniei, care folosea morga brutală atît în ton, cît și în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reprezentanții imperiilor centrale au primit instrucțiuni să-i facă Bulgariei curte în ideea, foarte limpede, că în adunarea aliaților balcanici împotriva Turciei, această Bulgarie ar fi artificierul necesar și instrumentul visat pentru a grăbi dizlocarea blocului. Contele Tarnowski, pînă atunci disprețuitor, privindu-i de sus pe bulgari, nu mai contenea în a-i deplînge că sînt "jucați de ruși" și să estimeze că trebuiau susținuți. Formulă care însemna, în intențiile celor de la Ballplatz, să "bage un fitil" între sîrbi și bulgari
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Se putea însă spera dar abia după zeci de ani de viață independentă că noile state, ieșite din monarhia în descompunere, își vor da seama de nevoia de a se regrupa iarăși într-un sistem de federație economică și că disprețuitor denumite laolaltă, pe nedrept, de Jacques Bainville, ca "rămășițe de state" acestea se vor apropia, de bună voie, în vederea unei apărări comune și a unei dezvoltări economice favorizate de sacrificii reciproce liber consimțite. Beneș era conștient de acest lucru și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ucraineni agitați de accese de autonomie, adesea provocate de Moscova, izraeliți ce pretindeau că reprezintă în parlamentul polonez o națiune evreiască se înălțau pe soclul celor 30 de milioane de locuitori pentru a arunca de sus o privire mai degrabă disprețuitoare statelor vecine, fie că era vorba de Cehoslovacia, cu care era în relații proaste din cauza Teschen-ului238 (este un stat neviabil, îmi zicea odată Pilsudski, căci nu-i decît un coridor!..., cuvinte cel puțin inoportune cînd ai în țara ta problema
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ar fi trebuit, se pare, să taie cheful Ducelui și să-l împiedice să recidiveze. Cu toate acestea, ideea de a duce un război camuflat, cumpărînd adversarul, nu l-a părăsit, făcîndu-l, în momentul cînd a lansat Greciei ultimatumul său disprețuitor, să încerce aceleași practici. Se știe astăzi cum șefii de trupe, solicitați în umbră de agenții coloanei a V-a, l-au prevenit imediat pe generalul Metaxas, acesta ordonîndu-le să se prefacă a "marșa". Sumele primite au fost donate Crucii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu sânii, dar se pare că e o poetă foarte bună. Poate că ar trebui s-o publicăm la Paris. — O publicăm, de ce să n-o publicăm? Sau la Viena... — Păi ziceai că Ivănceanu s-a retras într-un anonimat disprețuitor. Precum Goma... — Comparația e inexactă! Goma o fi el disprețuitor, dar e cunoscut ca un cal breaz. Dar de dus, în România tot nu se duce. — E adevărat, nu se prea duce... — E greu și pentru voi! — Pentru cine? Pentru
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
bună. Poate că ar trebui s-o publicăm la Paris. — O publicăm, de ce să n-o publicăm? Sau la Viena... — Păi ziceai că Ivănceanu s-a retras într-un anonimat disprețuitor. Precum Goma... — Comparația e inexactă! Goma o fi el disprețuitor, dar e cunoscut ca un cal breaz. Dar de dus, în România tot nu se duce. — E adevărat, nu se prea duce... — E greu și pentru voi! — Pentru cine? Pentru voi, scriitorii români. Vai de cozonacul vostru! Cotidianul, 13-14 iunie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
copil s-a întins către un trecător: - Dă-mi și mie un colț de pâine! Mi-e tare foame! Mult prea grăbit pentru a fi generos, trecătorul îmbrăcat în haine scumpe, în loc de pâine i-a aruncat micuței făpturi o privire disprețuitoare și câteva vorbe urâte. Mânuța tremurândă s-a-ntins și către noi: - Dă-mi și mie... - Cecilia? Ce faci tu aici? Ce-ai pățit? Fetița a tresărit și-a încercat să o ia la fugă.Am prins-o de mână
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
folosindu-mă de câteva citații mai ales din scriitorii despre care e vorba în acest articol, pentru a-i caracteriza și cu acest prilej. Așadar, la vremea când a apărut vechea școală critică moldovenească, țara era umilită ă...î; boierii, disprețuitori ai românismului, apăsau de moarte clasele de jos și mai ales pe țărani, dați plată lor de ruși, în schimbul îngenuncherii 1 Opere complete, Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
său rece, cu frica sa de entusiasm - parcă sentimentul ar fi o slăbiciune 3 -, cu mintea sa cumpăni-toare, cu inteligența sa remarcabilă, cu cultura sa întinsă și variată, cu firea sa sterilă de concepții și de simțiri - de unde atitudinea sa disprețuitoare și negativă 4 -, nu-mai un astfel de om putea deveni reprezentativ. N-am vorbit anume aci de C. Negruzzi și V. Alecsandri, pentru că unul, C. Negruzzi, deși a trăit în prima epocă, a fost junimist, iar celălalt, V. Alecsandri, n-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parizianism", din naționalism și din idealism rezultă tendința sa patruzecioptistă. Dar același Alecsandri a fost o fire conservatoare, un patriarhalist - am arătat suspinul său după vremea veche și aș mai putea da dovezi 3 -, a fost un boier epicureu, un disprețuitor al ideilor născute din frământările, nevoile, năzuințele populare și îndrăznețe. A fost un junimist. Aceasta este tendința cealaltă. Când, mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și umilirea țării
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care "Junimea" se desfăta! În Amintirile sale, dl Panu ne istorisește ce efecte comice scotea V. Pogor din această "procedură"... În această a doua fază însă, când Eminescu e sub influența "Junimii", atitudinea sa în privința sistemelor lingvistice, dacă nu e disprețuitoare ori pătimaș dușmană, e totuși deosebită de atitudinea din faza întîi. În faza întîi, cum am văzut, Eminescu ia condeiul nu-mai ca să apere ori să explice "sistemele"; acum îl ia - foarte rar, nu-i vorbă - numai pentru ca să le atace. Vorbind
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pildă, gusta piesele lui Bolintineanu, el gustă pe ale lui V.A. Ureche 1. Prin urmare, el nu judecă încă literatura românească, ca junimiștii, "de la nivelul secolului al XIX-lea", cum am văzut că se exprimă însuși el despre atitudinea disprețuitoare a dlui Maiorescu. În această vreme, Eminescu - reacționarul de mai târziu - recomandă cu entuziasm pe Victor Hugo, pe acel "adorator al poporului și al libertății": " Pe acest bard al libertății îl recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am avut mai de preț în sufletul meu, pentru ca să salvez familia. Dacă tot ce a fost mai înainte, am putut să iert și să uit, apoi atitudinea de piatră nesimțitoare, față de aceste acte disperate făcute pentru salvarea familiei, și atitudinea disprețuitoare cu care a fost acperită persoana mea — mă obligă să fiu altfel. Ne va arăta viitorul că ceea ce am făcut, n-a izvorât nici din nervi blonavi, nici din neputința de a-mi stăpâni instinctul și nici din teama de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai multă afirmare de sine și agresivitate; ei arată mai multă duritate și lipsă de frică, precum și mai multă vigoare și asprime în maniere, vorbă și sentimente. Femeile se arată a fi mai compătimitoare și mai simpatetice, mai timide, mai disprețuitoare, cu sensibilitate estetică mai fină, în general mai emotive, mai moraliste, deși predispuse să admită în ele însele mai multă slăbiciune în stăpânirea și controlul de sine, în constituția fizică mai ales”. [41] În concluzie, bărbatul este avantajat în mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
noi toți, Nicu era cel mai distins fizic, înalt, atletic. „Tip bine”, se impunea atenției: remarcat de femei, invidiat de bărbați. îngrijit, chiar elegant (lucru rar pe acele vremuri), avea, mai ales pe stradă, o mină ironică, deopotrivă curioasă și disprețuitoare. Sentimentul superiorității masculine și intelectuale era însă, la el, nu o dată, dublat de comprehensiune: se silea și adesea reușea să fie plin de solicitudine și protector. Realizările profesionale nu i-au lipsit: doctor în filosofie, prozator, dramaturg și redactor-șef
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de către străinătate. Legat de acest aspect, mi-amintesc felul în care profesorul Petru Pînzaru (trimis, probabil, de la Centru) a încercat să-l minimalizeze în fața noastră, a redactorilor celor două publicații băcăuane, pe Mircea Dinescu. „Cine atacă partidul?”, a întrebat el disprețuitor. Și a răspuns: „Acest «Boabă de piper», un poetaș, absolvent al Academiei «ștefan Gheorghiu» cu o teză de licență despre reportaj de numai 25 (douăzeci și cinci) de pagini și fără bibliografie!” Odată pornit, a continuat să-l atace la fel de vehement: „Un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aduc aminte cărei Întrebări am răspuns Începând să descriu situația scriitorului În România ultimului deceniu ceaușist, când am auzit, de partea cealaltă a circumferinței, o voce blazată, dar fermă: „Cum poate fi cineva scriitor român? Există o literatură română?”. Brutalitatea disprețuitoare a Întrebării a făcut vid. Tăcere grea, jenată. Îmi sunau, instantaneu, În minte, două citate traducând, În alt registru, interpelarea atacatorului. Faimoasa Întrebare a lui Montesquieu, „Cum poți fi persan?”, complicita cu drastica declarație a lui Camil Petrescu din anii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bună; experimentul ei te incita să arunci o privire nouă asupra lumii.” Apare așadar Valérie, angel salvator, o tînără de 28 de ani, aflată la rîndu-i În aceeași excursie pe tărîmuri extrem-orientale. Fidel unui naturalism dus În pînzele albe, deși disprețuitor la adresa psihanalizei, Houellebecq reține din copilăria lui Valérie mai ales gangurile “sexuale”: Își confirmă renumele de scriitor degrabă vărsător de spermă și prezintă o femeie cu puternice Înclinații lesbiene. De aici, romanul dansează În jurul formării noului cuplu care, asemeni celor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul literar. Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult prea bogat pentru intențiile proiectului său. În loc să cerceteze noile forme ale literaturii și să-i reevalueze rolul În contextul societății urbane, tehnicizate, ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moștenească pe cele anterioare. Ea este condamnată la viață așa după cum viața e condamnată la moarte. Din nou, Frédéric Beigbeder a intuit foarte bine noua condiție a literaturii. „C’est Toto qui ecrit un roman” scrie Pierre Jourde despre el, disprețuitor, dar Beigbeder știe că textele lui nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
admirația pentru Mihai, care acționează „cu atâta vitejie și cu atâta înțelepciune”, răzbate din fiecare rând. Către Sigismund Báthory (cu totul diferit de Ioan Zápolya, predecesorul său, prezent în Cronica despre Radu de la Afumați) se îndreaptă în schimb o ironie disprețuitoare și plină de tristețea gândului că de la un asemenea om trebuia să se ceară armată de sprijin. Atât Mihai, cât și Aron Vodă și chiar Ștefan Răzvan, în consens cu o bună parte din „țară”, înțeleg că de turci, „într-
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]