1,499 matches
-
nedumerirea pe care o stârnea omul politic Adrian Cioroianu. Așa se face că ascensiunea domniei sale până în Guvern, datorată, pe de o parte, calităților profesionale, dar și, pe de altă parte, imaginii publice create până atunci, s-a produs concomitent cu distanțarea de care vorbeam și, totodată, fără o apropiere evidentă de clasa politică pe care, în acest moment, domnia sa o reprezintă. Iar pentru ca lucrurile să stea cât se poate de prost pentru actualul ministru de Externe, n-a mai fost decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ani fostul pupil al lui Eugen Barbu. Ca și mentorul său (care rămâne, în pofida caracterului, un scriitor de calibru), Corneliu Vadim Tudor a ilustrat abundent, în anii ’80 și mai înainte, naționalismul regimului Ceaușescu. Tot ce făcea Cârmaciul pe linia distanțării față de sovietici, toată independența reală ori relativă a politicii sale externe era imediat ridicat în slăvi de patrioții de la „Săptămâna“. Era mizerie în România, era frig, se dărâmau biserici, se distrugeau sate, se turna pe rupte, mureau femei din cauza avorturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire a adolescentului cu capacitatea lui ieșită din comun de a face din orice încercare care i se oferă prilej de distanțare de sine și de obiectul cu care intră în relație. Astfel, Vadim Maslennikov se verifică prin relația cu ceilalți - relația cu mama sa, relația cu prietenii, relația cu femeia și relația cu ideea, descoperind, de fiecare dată, că aceste raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
8 footnote> Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. Conceptul capătă, pe de o parte, substanță filosofică, iar pe de alta, modalități specifice de realizare. În plan european
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Creație și analiză Garabet Ibrăileanu face distincția între “creație” și “analiză”, adică între literatura care arată viața, o reproduce, o individualizează și o concretizează în personaje și literatura care o “expune” și “explică”. Criticul observă în opera lui Proust efectul distanțării, efortul “creației” fiind în defavoarea “analizei”. Scriitorul se plasează pe poziția unei obiectivități “creatoare” în raport cu realitatea psihologică văzută ca un univers de senzații, impresii, reflexii, mereu în mișcare, în evoluție. În cadrul acestei literaturi de investigație psihologică se întrezărește tentația dramatizării
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
disparue, în alt fel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă într-o haină care nu ni se potrivește.” „ La baza întregii literaturi realist psihologice stă acest efort de identificare, dublat de unul de distanțare, căci scriitorii, oricât ar îmbrățișa atare idei, au conștiința că prin arta lor formalizează un univers existențial, ceea ce îi îndepărtează de reconstituirea exactă a trăirilor altuia.”<footnote Ibidem., pp. 31-32 footnote> Jocurile Daniei este opera unui narator îndrăgostit de o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea distanțarea dintre adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oameni, interese, valori, interdependențe, reprezentări etc. să poată structura tipologia unei comunități. Cu acele situații-limită, reflectate echilibrat în așa fel încât să nu existe un singur unghi de percepție care să influențeze manipulant și să altereze receptarea. Obiectivitatea jurnalistică și distanțarea programatică devin, din acest punct de vedere, un instrument de lucru extrem de important, care ține sub control tendința și tentația de a empatiza cu grupul-țintă, de a-i supralicita nevoile și așa existente. Artiștii devin actanți socio-culturali Teatrul comunitar este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în existența lor modul în care rațiunea se distinge pe sine ca ceva absent și înstrăinat. Ca și misticul fără vocație, actorul mediocru joacă rolurile cu intenția de a se pune în situația rolului respectiv; și cu asta a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una dintre poziții, nu are amplitudinea mișcării pe circumferință, ci se plasează static pe un punct de vedere strâmt. Misticul, ca și actorul mediocru care joacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se distinge pe sine ca ceva absent și înstrăinat. Ca și misticul fără vocație, actorul mediocru joacă rolurile cu intenția de a se pune în situația rolului respectiv; și cu asta a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una dintre poziții, nu are amplitudinea mișcării pe circumferință, ci se plasează static pe un punct de vedere strâmt. Misticul, ca și actorul mediocru care joacă ceva, își execută „rolul“ ca pe ceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
disparitatea între conținut și formă. Când este vizat conținutul (textul sau rolul), apare un spațiu de ruptură, un gol de conținut care face ca acesta să nu fie asimilat, ci expus ca ceva la care trebuie ajuns. Chiar în perspectiva distanțării, riscăm mereu să nu păstrăm decât distanța. Și cu cât distanța este mai ceremonios respectată, mai venerată, cu atât jocul apare mai fals, mai subliniat, mai inautentic. Există mistici și actori care se comportă mereu cu o demnitate de ofițer
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
proiect câștigă teren și scleroza acelei societăți este mai mare. Prostia mobilizează o imensă cantitate de energie mentală și are nevoie de ea; într-un anume fel, de mai multă decât are nevoie inteligența. Pentru că tot ce se pierde în vederea distanțării critice față de proiect și faptă, tot ce se pierde în vederea realizării sciziunii eului și a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată "sînt prost", pentru că atunci ar apărea instantaneu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem de distanțare care-mi suprimă tendința de excesivitate devotică. E bine? E rău? Mi-am notat schimbul de epigrame dintre Noica și Păstorel Teodoreanu care a avut loc la o masă de prânz, parcă prin 1938. Totul a fost improvizat, schimbul fiind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nemuritoare de care Îl știam capabil - amuzante și neașteptate, așa cum știa el să fie cînd voia - despre socrii lui, care i-au ațîțat mereu verva. A preferat să vorbească despre soția sa, un subiect față de care avea o mai mică distanțare. În Copilăria copiilor mei, o complimentează: „Ai dăruit fiului tău imaginea femeii puternice“. Am vrut să pun pe margine un semn de exclamare, dar mi-am rupt vîrful creionului. Ca să vezi ce intensitate are transferul libidoului meu infantil asupra persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile spre alte zone ale vieții, ceea ce îl face să-și redepene amintirile fărădelegilor neturburat și astfel să se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rămân fără grai la poalele maestrului, aceasta este marea diferență. În schimb procedează la o operațiune care mi se pare perfect coerentă cu un statut intelectual normal, și anume la o chestionare majoră a fundamentelor construcției genurilor. Radicalele își precizeză distanțarea față de maestru, fie el postmodern, modern sau de orice alt fel. Ce modificări au adus aceste autoare? Mary Daly, de pildă, propune în locul societății patriarhale o societate diarhică, o societate cu două arhe. Această societate diarhică ar urma să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care o cunoaștem noi. Aceeași problemă se manifestă și în discuția îndelungată asupra timpului și eternității în critică Sfanțului Grigorie la Eunomiu. Ce este creat există conform unei ordini secvențiale și este măsurată prin
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
acest sens: nu ți-ai renegat baștina. Baștină întâmplătoare poate, dar a ta. Putea fi Patagonia, dar e România. Asta încerc de multe ori să le spun celor care vor să mă asculte: trebuie să ne integrăm rădăcinile, inclusiv prin distanțare critică, nu să le ascundem, refulăm, cauterizăm. M.I.: Asta e o problemă istorică. Când am părăsit România, am vrut să o părăsesc. Nu m-a obligat nimeni să plec, n-am plecat din greșeală. Dar niciodată n-am încercat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
amestecă frânturi din sloganele comuniste, dar și reacția la ele. „Asta mi se pare cel mai important în spectacol, explică Mihaela, reacția lui Răzvan actorul și reacția copilului. La un moment dat, acțiunea se oprește ca să fie investigată istoria recentă, distanțarea e bruscă și se produce de la un declic care ține de un obiect anume (șnurul de comandant de grupăă sau de o întrebare a mamei (când vii acasă?Ă. Piesa e construită ca o instalație și Alexandra a reușit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
care nu au trăit în acele vremuriă sau cu propriile amintiri. Cartea este scrisă la persoana a doua, ceea ce ne facem să credem că întoarcerea în trecut este, de fapt, o întoarcere către sine a naratorului-personaj, în ciuda oricărei tentative de distanțare a acestuia, în ciuda oricărei încercări de a fi obiectiv. Totul este privit cu umor, uneori chiar cu bunăvoință, și nu cu înverșunare, deși este vorba despre absurditatea sistemului comunist, despre nedreptățile care s-au făcut în acea perioadă, despre decăderea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nu le susține nici manifestările de bucurie, nici cele de revoltă, nu te lăsa prins în vâltoarea sentimentelor mulțimii. Atunci când transmiți de la evenimente cu încărcătură negativă, de exemplu din mijlocul revoltelor, poate funcționa un anumit instinct care îți impune o distanțare, dar dacă, dimpotrivă, transmiți din mijlocul fanilor fericiți că echipa lor a câștigat, parcă îți vine să te prinzi în hora lor, să strigi, să te bucuri. Nu o face! Nu uita că, înainte de toate, ești jurnalist și trebuie să
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ținutei corecte precum: redresarea curburilor coloanei vertebrale cu intenția de a o îndrepta și a imita o poziție prezentată (a profesorilor). din stând cu spatele la perete (scară fixă), atingerea lui concomitent cu ceafa, omoplații, șezuta, călcâiele și menținerea acestei poziții după distanțarea de perete. același exercițiu cu ridicare pe vârfuri și ducerea brațelor lateral sus fără sau cu îndoirea genunchilor; pe genunchi, spatele drept, înclinarea ușoară a trunchiului înapoi cu menținerea spatelui drept și ridicarea brațelor înainte; culcat dorsal cu brațele sus
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
Dumnezeule! Norman coborî treptele. Beth Îndepărtă cadavrul de habitat, spre zona luminoasă. — E moale ca piftia peste tot. Parcă toate oasele i-ar fi fost zdrobite. — Știu. I se alătură În lumină. Simți o detașare stranie, o răceală și o distanțare. O cunoscuse pe această femeie; cu puțin timp În urmă, era Încă vie; acum era moartă. Dar se simțea de parc-ar fi privit totul de la distanță. Răsuci cadavrul. Pe partea stângă costumul era sfîșiat. Văzu o clipă imaginea cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fascinat. Sartre are o vorbă frumoasă, limba este „ușa glisantă“ între literatură și dicționare. Iubesc nespus dicționarele. În scrierile dvs. vă autodefiniți în acest fel: „mă constitui simbolic în credința arabă“. Cum s-a strecurat în această definiție o anume distanțare de origini? Credința eu nu o repun în discuție, o las în enigma și în complexitatea sa. Dar nu asta contează cel mai mult pentru mine. Realul, simbolicul și imaginarul sunt, după Lacan, cele trei ordine care structurează o ființă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
solicitărilor interne și/sau externe cu scopul depășirii situației stresante 240. Unele strategii de coping sunt centrate preponderent pe rezolvarea problemei, urmărind eliminarea ei, în timp ce altele sunt centrate pe emoții, presupunând reducerea răspunsului emoțional față de factorul stresor prin evitare, minimizare, distanțare, atenție selectivă, comparație pozitivă etc.241. Strategiile adecvate conduc la adaptarea individului pe o perioadă de timp mai lungă. Aplicarea teoriei în domeniul adopției copiilor Ideea că adopția este o experiență stresantă vine în contradicție cu multe mituri și stereotipuri
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]